Eu n-aveam ou decît rar și niciodată la școală

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Trăim o nouă cultură jpeg

Nu spune mare lucru. Pînă-ntr-un leu. Dar ai toată „școlaritatea“ mea. E de cumpărat c-o omletă. Cînd am fost eu la școală, însă, oul era valoare. Cine avea ou era șerif, era supra-erou. Eu n‑aveam ou decît rar și niciodată la școală. Eram lipit, dar n-aveam ou. N‑aveam cum să ies din lipeala aia de lume a mea, fiindcă ouă se făceau, dar nu puteam să schimb nimic din lumea mea. Nici un cotcodac nu puteam spune. Era o lume dincolo de geana de astăzi, de conflicte, de minorități, de sensibilități, de proceduri. Era lumea mea. De care nu știam prea multe, dar aveam destule cît să mi-o construiesc. Aveam mamă, tată, minte puțină și, mai ales, bunici. În lumea aceasta a mea, omleta era rară. Presupunea un ou, și ăla bătut, schilodit, lovit sub brăcinari, sau chiar două ouă, gemene, distruse. Creșteam cu omleta altora, sub oblăduirea, mirosul îngrozitor al omletei altora. Cred că atunci am avut o cogniție, am despărțit albușul de gălbenuș. Nu eram invidios pe cel cu oul, nu am declanșat gherile ouate, nu, pur și simplu am simțit că n-am orgolii nemăsurate, că-l înghit pe celălalt. Am trecut dincolo de burtă, de mățăraia care cerea și am mers mai departe, în lumea spiritului și acolo m-am confruntat cu mine, foarte puțin. M-am dus așa, fără ou și gînd prin capul meu, și mi-am dat seama că sînt brînză, n-am ură, n‑am bîrfă, n-am răutate în mine. Față de omletist. În lumea aia, îngustă, era ușor să omletești pe cineva. Eu n-am făcut-o. Mi-am adus aminte de leul meu de aur, din două ouă, de omletă, acum, cu începutul de an. Pentru mine școala miroase a omletă. Nu eu aduceam omletă în pîine și ziar, nu eu, ci colegi de-ai mei. Pînă-n clasa a treia, a omletă a mirosit școala. Apoi, printr-a patra, școala mea a avut aroma Irinei, o negricioasă cu codițe. Nici pentru ea n-am pornit gherile. Pentru că n-a știut mare lucru. Dar mi-a fost mai bine cu aromă de Irină decît cu omletă. În lumea mea, construită din senzații, costurile sînt minime. E ieftin să fugi cu capul. Omleta m‑a testat asupra orgoliului nemăsurat. N-aveam. Nemăsurat. Lumea mea din coajă de ou se-nvîrtea în bucătăria mamei, or ea folosea ouăle pentru chestii mai nobile: prăjituri cu creme de mă‑nvîrteam ca oul fierbinte, proaspăt scos de sub cloșcă, în paiele fierbinți. Mirat că există pe-o altă lume. Așa că am crescut cu aromele mamei și cu prăjiturile ei. Și de-aia omleta greoaie, uleioasă, scoasă din ghiozdan la pauza mare, nu m-a înfrînt, m-a întărit. Mi-a dat probleme de conștiință. Aromele de prăjituri și de puștoaice, la vîrsta aceea, a primelor zile, primilor ani de școală, îmi construiau imaginarul.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

vladimir putin shutterstock
Greșelile lui Putin, aflat în criză de timp: Liderul de la Kremlin îi imită pe ultimul țar și pe Stalin, dar ar putea ajunge ca Hitler
Vladimir Putin, la fel ca mulți alți lideri autoritari, se bazează pe o imagine a invulnerabilității personale, așa că se teme pe bună dreptate de riscurile politice ale înfrângerii militare în Ucraina.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.
Razvan Oana dulciuri vegane (4) jpg
Delicii raw vegane făcute de un concurent MasterChef la Galați. Răzvan este inginer hidrotehnist și pasionat de bucătărie
Răzvan Oană, un tânăr din Sulina stabilit la Galați, s-a impus pe piață cu un nou concept de prăjituri. Produsele lui au arome inedite, pornind de la mango cu ghimbir și până la caramel cu brânză și nucă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.