Ne întoarcem la pariul lui Nicolae Ceauşescu?

Publicat în Dilema Veche nr. 707 din 7-13 septembrie 2017
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Acum 46 de ani, încă tînărul lider comunist Nicolae Ceaușescu, aflat sub puternica impresie a turneului din Coreea de Nord și China maoistă, lansa la Mangalia celebrele sale teze. Istoricii iau ședința de la Mangalia a conducerii PCR, din iulie 1971, drept reper pentru începuturile național-comunismului românesc. A fost un model unic în felul său în Europa Centrală și de Est, cel mai rigid și izolat din întreaga lume comunistă.

Acum cîteva zile, tot la malul mării, partidul de guvernămînt a lansat prioritățile politice ale toamnei 2017. Puse la un loc, acestea duc cu gîndul tot la naționalism, autarhie și izolare.

Nu este însă exagerată o paralelă între cele două momente? Nu, dacă păstrăm proporțiile, menținem discuția în limite rezonabile și ne referim doar la anumite reflexe specifice liderului român, dincolo de sistemele politice dintr-o perioadă sau alta.

Care ar fi prioritățile enunțate acum? Dincolo de toate, legile justiției, de la bun început preocuparea majoră a actualei guvernări. Iar sensul modificărilor este vizibil de la distanță: acela de a dilua lupta anticorupție și de a respinge în acest mod recomandările partenerilor europeni. Vin apoi cîteva priorități strîns legate de naționalismul și etatismul economic, precum limitarea accesului cetățenilor europeni la piața terenurilor agricole, reducerea contribuțiilor la Pilonul II de pensii și, pe cale de consecință, o „neutralizare“ a acestui instrument financiar, reglementări legate de TVA (foarte rău primite de mediul de afaceri) sau crearea Fondului Suveran de Investiții (o entitate prin intermediul căreia, spun analiștii, s-ar putea ocoli procedurile transparente de achiziții publice). Aceste preocupări au fost acompaniate în ultimul timp de discursul guvernamental tot mai apăsat împotriva capitalului străin, a băncilor și, în general, a ceea ce înseamnă antreprenoriat, dar și societate civilă.

Apoi, totul este pus sub o amplă umbrelă naționalisto-mistico-ideologică: referendumul pentru redefinirea familiei. În măsura în care aceste priorități vor fi atinse, România o va lua, în mod vizibil, pe linia imprimată de guvernele de la Budapesta și Varșovia și se va îndepărta de „nucleul dur“ al Uniunii Europene, reprezentat de Franța și Germania.

Să revenim acum la Nicolae Ceaușescu. Pe vremea tezelor de la Mangalia, a căror adevărată semnificație avea să fie înțeleasă cu mult mai tîrziu, el era un tînăr și aparent reformator lider al lagărului comunist. Într-adevăr, primii săi ani de domnie însemnaseră slăbirea semnificativă a chingilor ideologice și, odată cu aceasta, o adevărată explozie de creativitate românească în domenii diverse, de la poezie la muzică rock, de la romane curajoase la arte plastice și pînă la fotbalul-spectacol. Un capac greu se ridicase un pic de pe oala românească în fierbere.

Occidentul îl trata cu simpatie pe Ceaușescu, văzînd în el un posibil opozant față de hegemonia sovietică în regiune. România comunistă avea acces la credite pentru dezvoltare și chiar i se permiteau unele interesante transferuri de tehnologie din economiile dezvoltate. Probabil acela a fost momentul în care Ceaușescu a considerat că poate strînge șurubul în interior, păstrînd bunele relații cu Occidentul, care-i asigurau acces la bani și, într-o anumită măsură, la tehnologii. Teoria „neamestecului în treburile interne“ îi venea mănușă. Rezultatul? Ceaușescu a reușit doar pe jumătate. În sensul că șurubul s-a strîns în interior, prin întărirea continuă a controlului ideologic. Dar relațiile cu Occidentul s-au deteriorat, pînă acolo încît România a ajuns o țară izolată.

Astăzi, lumea nu mai este bipolară, iar ideea „neamestecului în treburile interne“ este inaplicabilă, cîtă vreme România este parte a proiectului european. Dar tentațiile autoritariste n-au dispărut. Ele se numesc astăzi nu Mao sau Kim Ir Sen, ci Orbán, Kaczynski, Erdogan, Putin și, într-o bună măsură, Trump. Poți guverna după modelul lor păstrînd avantajele apartenenței la Uniunea Europeană? Poți acționa contra libertăților în interior bucurîndu-te de libertățile de pe piața unică europeană? Poți miza pe protecționism și naționalism ortodoxist de tip rusesc în interior, revendicînd, în același timp, solidaritatea partenerilor europeni? Iată vechiul pariu al lui Nicolae Ceaușescu, transpus în realitățile lumii de azi. Atunci, pariul s-a dovedit dezastruos pentru două generații de români. Și nu avem nici o garanție că de data asta ar putea fi altfel.

Culmea, conjunctura actuală este cu mult mai favorabilă României decît acum aproape o jumătate de secol. În contextul euroscepticismului tot mai puternic manifestat de guverne central-europene, România devine un partener important în efortul de reformare a Uniunii Europene. Președintele francez tocmai ne-a invitat să participăm la acest șantier, alături de statele cu economii puternice ale Uniunii Europene.

Lunile următoare ne vor arăta ce au înțeles guvernanții români din acest mesaj. Prioritățile lansate de ei pe Litoral nu sînt deloc semnale încurajatoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.