Poveste din Est

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Poveste din Est jpeg

La pupitrul Filarmonicii din München, Valeri Abisalovici Gherghiev (64 de ani) deschide repede brațele. Violoniștii pun imediat viorile sub bărbie, violonceliștii apropie arcușul de corzi, suflătorii ridică instrumentele gata să cînte. Urmează gestul larg (Largo maestoso cere partitura) și muzica inundă spațiul. Suita Șeherezada de Rîmski-Korsakov. Sunetul grav al primului motiv indică prezența dominatoare și necruțătoare a sultanului. Urmează al doilea motiv, suav și tandru, vioară și harpă. E Șeherezada. Și Rîmski-Korsakov spune povestea celor o mie și una de nopți. O poveste orientală, în care se arată că forța artei (a artei narațiunii, în speță) poate stopa pofta ucigașă a unui stăpîn tiranic.

Gherghiev a cîntat de foarte multe ori acest opus. Are cel puțin două înregistrări splendide ale lui, una cu orchestra sa petersburgheză, alta cu Filarmonica din Viena. Nu cred că există dirijor pe lume care să fie mai bine așezat în această splendidă muzică. Însă îmi place să cred că Gherghiev este un inegalabil tălmaci al „Șeherezadei“ rîmskiene și pentru că el însuși este protagonistul unei povești fabuloase, o poveste care în secolul XXI este posibilă doar în Orient, acolo unde despoții îi pot răsfăța fără limite pe artiștii favoriți și îi pot prigoni pînă la moarte pe cei pe care nu-i suferă.

Gherghiev este venerat în Rusia ca un adevărat „bun național“. Putin nu doar că îl adoră, dar a și dezvoltat o relație foarte apropiată cu el. Se spune că Valeri Gherghiev și Vladimir Putin sînt, fiecare, nașii copiilor celuilalt. În jurul lui se țes elementele unei veritabile legende orientale.

Și acum, povestea. Țarul Alexandru al II-lea i-a făcut cadou soției sale, Maria Alexandrovna, un teatru nou, cu 1600 de locuri, la Sankt Petersburg. După numele țarinei, teatrul s-a numit Mariinsky. Asta se întîmpla în 1860. În 2013, cu ocazia împlinirii a 60 de ani (dintre care ultimii 25 petrecuți la conducerea Teatrului Mariinsky), dirijorul Valeri Gherghiev primește cadou de la prietenul și admiratorul său, țarul Vladimir Putin, Teatrul Mariinsky II. Concertul de deschidere a noii săli a avut loc pe 2 mai 2013, exact de ziua de naștere a lui Gherghiev. În loja prezidențială (pardon, imperială) a stat familia lui Gherghiev. Țarul Putin a preferat să asiste dintr-un balcon alăturat, în mijlocul marilor artiști ruși invitați la gală, stînd lîngă legendara Maia Plisețkaia, pe atunci în vîrstă de 86 de ani. Deși a fost un produs pursînge al rivalilor de la Balșoiul moscovit, diva Plisețkaia onorează orice loc în care se află!

2013 a fost al zecelea an al domniei lui Putin și, nu știu de ce, mă gîndesc că, făcînd acest dar marelui muzician, Putin s‑a regalat și pe sine, cumva. De asemenea, 2013 a fost al zecelea an de cînd Valeri Gherghiev a început să ceară autorităților ruse un nou teatru. Vechiul Mariinsky nu mai corespundea exigențelor marii companii (în același teatru funcționează, practic, trei mari ansambluri artistice, Orchestra, Opera și Baletul), iar upgradarea vechii clădiri s-a dovedit a fi un proiect imposibil.

Putin, se știe, este foarte legat de St. Petersburg pe care, în privat sau în medii neoficiale, continuă să-l numească Leningrad. Gherghiev, moscovit prin naștere, este petersburghez prin adopție – la 19 ani a venit la Leningrad să studieze la Conservator și n-a mai părăsit orașul pînă astăzi. Nu doar atașamentul de St. Petersburg îi leagă pe cei doi lideri. Prietenia lor stă și pe o convergență de convingeri cu privire la Rusia, în general. În ani, Gherghiev a fost unul dintre cei mai puternici susținători ai lui Putin. Chiar și după infama anexare a Crimeei, Gherghiev a fost în fruntea unui grup de peste o sută de artiști și intelectuali ruși care au semnat o scrisoare publică prin care își exprimau sprijinul total pentru acțiunea politico-militară rusă. Interesant: dintre toți semnatarii acestei scrisori, doar Gherghiev a scăpat, miraculos, neatins de aripa sancțiunilor occidentale. Toți ceilalți s-au ales cu critici, de nu chiar cu contracte anulate în Vest. Statuia vie a lui Gherghiev, însă, nu a fost atinsă nici cu o floare. Doar ici-colo, în cîte un oraș mai liberal din Occident, cîte o mînă de activiști gay mai protestează în fața sălilor unde marele Gherghiev își duce muzica. Printre altele, dirijorul susține public politica homofobă a lui Putin. De mirare, dat fiind că în marea trupă de balet de la Mariinsky, teatrul său, e plin de homosexuali și cu aceștia Gherghiev lucrează spectacole splendide fără să aibă vreo problemă. Dar politica-i una și arta e alta, din cîte se pare…

Să revenim la povestea lui Mariinsky II. Mai întîi, bugetul. În hîrtii, noua sală a costat 730 de milioane de dolari. Enorm! În fapt, zvonurile sînt că e aproape imposibil de estimat costul, pentru că nu s-a lucrat cu un buget.

Sala Mariinsky II, construită de partea cealaltă a canalului Kriukov, pe locul unui fost Palat al Sindicatelor, este legată de Mariinsky I printr-o pasarelă pietonală acoperită și, spre deosebire de vechiul teatru, are absolut toate dotările de ultimă oră, inclusiv șapte scene rotative și o fosă cu 120 de locuri pentru muzicieni, care se ridică sau se coboară după opțiunea sonoră a dirijorului și care, foarte important, nu pătrunde deloc sub scenă. Arhitectura exterioară a sălii a născut, sigur, ceva controverse. Multor locuitori le pare prea modernă, inexpresiv de modernă pe lîngă bijuteria de secol XIX a vechiului teatru. Dar asemenea bombăneli au apărut în orice oraș al lumii cînd s-a construit ceva nou în mijlocul unui loc în care ochiul era obișnuit să vadă o altă epocă. Ochii se închid în timp și cei care acum se nasc sînt cei care vor judeca peste 40 de ani – pentru ei, Mariinsky II nu va mai fi un șoc, ci un complement bine găsit, peste timp, al bătrînului teatru.

Gherghiev a supervizat personal con-struc-ția sălii, anunțînd că, pentru el, prioritatea absolută este acustica. Gherghiev a probat acustica sălii în diferite faze ale finisajului ei dînd concerte pur și simplu. Astfel, se spune, a dispus demolări și refaceri ale unor ample lucrări interioare ce fuseseră terminate de vreo trei ori, iar fiecare demolare era însoțită de concedierea acusticienilor care o făcuseră. În final, Gherghiev a obținut ce a dorit: sala de două mii de locuri a noului Mariinsky, învelită toată în lemn, are o acustică perfectă. Mitul supremației faimoasei Concertgebouw de la Amsterdam în privința acusticii pare a fi serios concurat de nașterea noului mit: acustica de la Mariinsky II.

Or, un asemenea cadou nu ține cont de vreun buget. Să construiești o asemenea clădire pentru un dirijor fără să te uiți la bani este, pentru Europa democrată, o poveste ce vine direct din O mie și una de nopți. Lucrare în care formidabilul Valeri Gherghiev se simte ca acasă…

Foto: wikipedia

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Xiu Fang Ke jpg
Motivul șocant pentru care o chiriașă l-a ucis cu ciocanul pe proprietarul locuinței în care stătea
O femeie din Massachusetts, SUA a fost trimisă în judecată miercuri, fiind acuzată că l-a lovit până la moarte pe proprietarul locuinței unde stătea cu chirie.
Annalena Baerbock FOTO EPA-EFE
Germania declară încheiată chestiunea reparațiilor de război cerute de Polonia
Ministrul german de Externe a repetat marţi, la Varşovia, că chestiunea reparaţiilor Poloniei pentru cel de Al Doilea Război Mondial este „închisă", relatează AFP.
captura Mihai Tudose Facebook Conferinta
Tudose critică recomandările UE: Când ziceam că regula iernii va fi „scapă cine poate”, eram neamț fără să știu
Fostul premier Mihai Tudose a transmis o serie de critici la adresa Comisiei Europene, privind îndemul la solidaritate europeană. Demnitarul a subliniat că ministrul german de Finanțe a respins o măsură economică.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.