Mimarea responsabilităţii
Săptămîna trecută, primărița Bucureștiului a făcut o ședință televizată în care a dat ordine și instrucțiuni celor responsabili cu protecția împotriva dezastrelor. Rezultatul a fost un adevărat haos în oraș (mai mare decît cel obișnuit), panică, părăsirea piețelor de către precupeți, trafic aglomerat la orele de vîrf, școli închise… Preventiv.
Dacă la baza acțiunii primăriței ar fi stat ideea că paza bună trece primejdia rea, ar fi fost normal. Mai ales după ce se întîmplase la Timișoara, unele măsuri preventive erau binevenite. Numai că la baza acțiunii pare să fi stat mai degrabă o chestiune de imagine. Veșnica noastră marotă. Trebuia ca bucureștenii să vadă cît de bine știe să conducă primărița și ce grijă are de ei. Nu spun că „toaletarea” copacilor sau ancorarea panourilor publicitare nu se face doar cu cîteva ore înainte de o furtună anunțată. Nu spun că închiderea școlilor s-a mai comis și astă-iarnă, cînd meteorologii au anunțat un viscol. Nu spun că furtuna din București n-a fost chiar furtună, tot așa cum viscolul de astă-iarnă n-a fost chiar viscol (codul galben anunțat de meteorologi a fost cît se poate de corect, Primăria a acționat însă ca la cod roșu). Nu spun că, deși n-a fost cine știe ce furtună (în unele cartiere nici măcar n-a plouat) și că deși primărița a ordonat în văzul tuturor tăierea copacilor periculoși, cîțiva tot au căzut și unul chiar a omorît un om. Admit că, dacă n ar fi fost nici măsurile pompieristice luate în ultimul moment, poate că ar fi fost mai multe victime și pagube. Dar spun că toate astea se puteau face fără tam-tam, cu discreție și seriozitate, fără a induce panică. Ce rost a avut ca la ședința respectivă să fie chemate și televiziunile? La fel ca și astă-iarnă, o încercare de îmbunătățire a imaginii primăriței s-a transformat în contrariul ei.
Se știe că oamenii care se ocupă la noi de prevenire, salvare și alte asemenea lucruri sînt deficitari la capitolul procedurilor. În America, lucrurile merg mult mai bine, chiar dacă acolo și dezastrele sînt proporțional mai mari (vezi recentele uragane). Primăria Bucureștiului a vrut probabil să demonstreze că și ea poate acționa preventiv și eficient, că poate aplica niște reguli. Numai că prevenirea și aplicarea unor reguli trebuie făcute și ele cu discernămînt. Prevenirea unui rău nu trebuie să aducă alt rău. Dar fiindcă veni vorba de America, trebuie amintit că nici ai lor nu au întotdeauna discernămînt, chiar dacă au proceduri. O demonstrează recentul incident de la Oklahoma. Pentru cine nu știe despre ce e vorba, doi polițiști au împușcat mortal un surdo-mut pentru că nu a reacționat imediat la instrucțiunile lor. L-au împușcat în propria-i casă, unde au ajuns căutînd un individ care fugise de la locul unui accident de circulație (care ar fi fost tatăl celui împușcat). Vecinii spun că au încercat să-i avertizeze pe polițiști că omul nu-i poate auzi. Aceștia au ignorat strigătele lor și, văzînd o bară în mîna omului care nu reacționa la ordinele lor, s-au simțit în pericol și au tras amîndoi, unul cu un taser (o armă care provoacă șocuri electrice), celălalt direct cu pistolul, omorîndu-l pe loc. Preventiv.
Știm din filme și nu numai că polițiștii americani au proceduri și reguli care uneori par penibile. Tot prin filme le am văzut și ridiculizate. Rele nu sînt însă procedurile și standardele în sine. Rea poate fi, cum spuneam, aplicarea lor fără discernămînt. Oamenii care acționează robotic sau clișei, fără să gîndească, pot provoca dezastre, chiar dacă sînt acoperiți din punct de vedere legal. Dezbaterea din America pe această temă a scos în evidență necesitatea unei mai bune selecții și pregătiri a polițiștilor (cu alte cuvinte, cei doi trebuie că au fost prea speriați sau prea idioți). Probabil că aceeași concluzie poate fi trasă și la București. E nevoie de o selecție mai bună și de o pregătire mai bună a celor care ne conduc și ne apără. Sînt necesare reguli bune, proceduri standardizate, măsuri preventive, dar trebuie și oameni cu discernămînt, bine pregătiți, care să le aplice. Se simte nevoia unui mai bun leadership, a unor oameni flexibili în gîndire (nu în caracter). Cei puși să administreze treburile cetății ar trebui s-o facă în mod adevărat, cu grijă și inteligență reală, nu doar mimată și televizată. Primăria Bucureștiului nu a omorît pe nimeni, dar a provocat, cum spuneam, multe neplăceri bucureștenilor. La fel ca în cazul polițiștilor din Oklahoma, nu a vrut să riște nimic. Și-a acoperit lipsa de competență prin mimarea unor proceduri. Mă tem că asta e o caracteristică a vremurilor.
Foto: adevarul.ro
