De ce urîm animalele

Publicat în Dilema Veche nr. 709 din 21-27 septembrie 2017
De ce urîm animalele jpeg

Aproape că nu există șantier să nu văd scena asta: dintr-odată, unul din studenții în practică exclamă: uite! ce drăguț!…, iar unul dintre muncitori strigă imediat: omoară-l, dă-l în… Sînt două secunde care te pun pe gînduri. Pentru orășeni, coada unui șoricel, moaca unui bursuc, piciorușul unui -arici sînt încîntătoare, sînt, cu un termen tehnic, aww. Țăranilor angajați pe perioada șantierului, ele le declanșează însă instantaneu un fel de ură ancestrală. Literalmente, acolo unde orășeanul se apleacă să vadă mai bine blana înspicată a șoricelului de cîmp care apare dintr-o bortă în peretele secțiunii, țăranul pune repede mîna pe cazma ca să îi zdrobească capul cu lovituri repetate. Afli tot timpul că pasărea nu știu care, cutare insectă, puiul nu știu cui au caracteristica de a distruge ce ai mai drag pe lume, lăsîndu-te fără hrană, fără lumină, fără prieteni. Animalele otrăvesc fîntînile, rod cablurile, sînt inamici în fel și chip ai recoltei, ai grădinii de legume și ai acelor prelungiri naturale ale oricărui om serios care sînt animalele domestice. De-asta în locuri foarte diferite există obiceiul de a spune foarte clar muncitorilor, la începutul șantierului, că nu au voie să omoare animale. E adevărat că, în rare cazuri, acest lucru trebuie spus și studenților, de exemplu în ce privește șerpii de la Histria, care sînt, pe de-o parte, neveninoși (foarte rar să migreze pînă aici vipera de la Babadag) și, pe de alta, protejați pentru că situl este în rezervația Deltei Dunării. Am filmat de mai multe ori seara, în cetate, șerpii alunecînd pe mozaicul nișelor din Terme, intrigat de bizarul efect sinestezic al solzilor lor pe teserele colorate. N-o să spun că am prins drag de ei și că-mi venea să-i scarpin între urechi, dar am simțit clar că a te putea afla în prezența nemijlocită a vieții altuia, oricît de diferit, este un privilegiu. Animalele, bineînțeles, nu prea simt același lucru față de noi. Pe situri, cînd nu sînt panicate, sînt de-a dreptul blazate. În teatrul de la Pompei, pustiu în decembrie cînd am vizitat eu situl, dormea fără anxietăți un cîine vagabond, iar în muzeul etrusc Villa Giulia din Roma am dat peste o pisică picotind agresiv sus pe un leu de piatră de secol VII î.Hr. Orice Weltanschauung ar avea aceste animale, nu cred că turiștii ocupă un loc central acolo. Pe de altă parte, am avut onoarea să cunosc un măgăruș marocan care chiar mă băga în seamă. Cîțiva din muncitorii noștri veneau călare pe măgăruși, cu picioarele aproape atingînd pămîntul, și apoi îi legau de măslini. Unuia din ei îi dădeam în pauză cîte un măr, din care mușca direct de la codiță.

Păsările sînt peste tot, chiar dacă nu se amestecă în viața noastră de șantier. În Turcia e plin de pupeze, de pildă, care au convingerea intimă că aripile nu sînt esențiale pentru zbor. În aer și le strîng deodată pe lîngă corp și constată cu stupoare că o iau drept în jos, drept care dau iar din aripi cu disperare. Aceeași chestie și cu creasta, pe care o deschid și o închid ca un copil care vrea să vadă cît mai rezistă arcul de la jucărie. La Troia, am văzut odată cinci gaițe așezate în zigzag, ridicol de corect, pe un gard, și una în fața lor ținîndu le un discurs despre cum să se țină de prostii cu o eficiență mai mare. Tot acolo, o bufniță a aterizat chiar în fața mea în mijlocul cărării, la 5,30 dimineața. Nu numai că n-am mai văzut bufnițe să facă așa ceva, dar cînd m-am apropiat, ea a zburat cîțiva metri mai departe și s-a uitat iar la mine din drum cu dispreț birocratic. A țopăit în felul ăsta de patru-cinci ori. Mi-e clar, undeva o secretară contemplă dosarul meu incomplet și-l dă deoparte. La Histria, într-o zi a trecut pe deasupra capului nostru, la doi-trei metri, un stol de lebede. A durat o secundă, dar a fost un eveniment excepțional, pe care n-am cu ce să l compar. Nimic legat, de fapt, de estetica vizuală a celor zece păsări albe. Ce m-a țintuit acolo a fost zgomotul pe care îl făceau lebedele în zbor, un zgomot de o bogăție fantastică, produs de articulațiile unei misterioase tîmplării de oscioare și cartilaje și mai ales de sumedenia lor de pene muzicale. Zgomotul vieții altcuiva, zgomotul unui animal viu cînd se mișcă; în liniștea de lîngă Sinoe, această mică simfonie tehnică nu era departe de o revelație. Era ca și cum pe deasupra capului ne trecea, de fapt, o navă pe care se înălțau toate pînzele, cu odgoanele trosnind și o întreagă încărcătură de nuci de cocos duruind în cală. O epifanie a altui corp, care în ultimă instanță este epifania propriului tău corp. Acum mă văd silit să recunosc: cu lebedele n-au nimic oamenii locului, ba din contra. Din cîte am înțeles, le mai prind vulpile și, în felul ăsta, nu mai dau atîta iama în găini. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

image png
LIVE TEXT | Război în Ucraina. După Lîman, ucrainienii vor elibera Kreminna, apoi trupele se pot deplasa către Severodonetsk, Lîsîceansk, Rubijne
Pentagonul a remarcat importanța eliberării Lîmanului. Potrivit secretarului american al apărării, orașul era situat peste liniile de aprovizionare pe care rușii le foloseau pentru a transfera trupe și echipamente.
aurel balasoiu foto facebook jpg
Cine este Aurel Bălășoiu, deputatul exclus din PSD în urma unui scandal sexual
Aurel Bălășoiu, deputatul exclus din PSD pe fondul implicării într-un scandal sexual cu minori, este la primul mandat de parlamentar și a studiat Teologia. După ce au apărut fotografii în care ar apărea dezbrăcat alături de un tânăr, parlamentarul a susținut că nu este el în imagini.
edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.