Întîlniri (nu prea) diplomatice

Publicat în Dilema Veche nr. 707 din 7-13 septembrie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Acum vreo patru ani, mi s-a cerut un text pentru un volum aniversar dedicat Reședinței Ambasadei Franceze la București. Între altele, textul a inclus și evocarea unor episoade destul de amuzante din rezerva mea de amintiri… diplomatice. Le ofer, mai jos, în versiune românească, și cititorilor noștri.

Eram de curînd ministru (post-revoluționar) al Culturii, cînd l-am întîlnit, pentru prima oară, pe noul ambasador al Franţei, proaspăt acreditat la București. Întîlnirea a fost de natură să confirme saltul stilistic pe care „evenimentele“ urmau să-l aducă în comportamentul diplomatic: mai puţin ştaif protocolar, mai puţină retorică, mai mult umor. Trebuia să fac cunoştinţă cu dl Renaud Vignal în timpul unei recepţii (la o altă ambasadă). Mi s-a spus că ambasadorul francez va fi de faţă şi că e de folosit ocazia pentru un prim contact. Către finalul programului, contrariat de faptul că întîlnirea aşteptată nu avusese loc, am cerut explicaţii unui colaborator. „Dar aţi vorbit cu dl Vignal vreme de douăzeci de minute!“ – mi-a spus, stingherit, cel întrebat. Abia atunci l-am identificat pe interlocutorul pe care, în necunoştinţă de cauză, îl ratasem. Am crezut că pot repara greşeala, glumind – în doi peri – cu Renaud, viitorul meu bun prieten: „Iertaţi-mă! N-am realizat că sînteţi noul ambasador al Franţei! N-aveţi figură de ambasador!“ Vrusesem să-i fac un compliment. Să-i sugerez că n-avea portretul „clasic“, convenţional, previzibil al diplomatului de carieră. Răspunsul a venit prompt. La fel de echivoc şi de bine intenţionat: „Vous non plus, vous n’avez pas la gueule d’un ministre!“ („Nici dvs. n-aveți față de ministru!“)

Un mic demon al malentendu-ului a rămas prezent şi în alte împrejurări ale relaţiei mele cu Renaud Vignal. Eram încă „oficial“, cînd am primit o invitaţie la reşedinţa franceză, unde urma să aibă loc un amical bal mascat. Am ales, împreună cu soţia mea, o vagă costumaţie de tip „gitan“ şi ne-am prezentat, amîndoi, la poarta reşedinţei, purtînd în braţe o tavă cu dulciuri autohtone, pe post de „plocon“. Portarul şi bodyguardul ne-au privit stupefiaţi. Mă recunoscuseră, dar nu pricepeau ce căutam în locul cu pricina, înveşmîntat ca o florăreasă „bohémienne“. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă şi ezitam, stingherit, dinaintea intrării. Din fericire, exact atunci a apărut, venind din oraş, maşina ambasadorului. Renaud a înţeles imediat situaţia. Greşisem ziua. S-a amuzat copios, m-a ajutat să depăşesc penibilul episodului şi ne-a invitat la o excelentă cină. Nu mai mîncasem niciodată îmbrăcat atît de… pitoresc. Dar măcar dulciurile s-au dovedit utile…

E greu de rezumat lista personalităţilor pe care am avut onoarea să le cunosc – într-o costumaţie ceva mai adecvată – în spaţiul reşedinţei de la Bucureşti a Ambasadei franceze (în saloanele de o discretă croială clasică – reamenajate curajos, în versiune oarecum postmodernă, în timpul mandatului lui Henri Paul – sau, vara, în grădina din spate). Un eveniment special a fost, însă, întîlnirea cu preşedintele Franţei, François Mitterrand. Ambasada, probabil la cererea înaltului oaspete, decisese organizarea unei întîlniri cu cîţiva intelectuali locali, mai ales dintre cei cu o oarecare experienţă a disidenţei: Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana etc. Mi s-a oferit rolul de „moderator“. Am început prin a-i prezenta pe toţi cei de faţă. „Domnule preşedinte“ – am spus – „aveţi dinainte o bună parte din eroii schimbării din decembrie 1989: sînt modeste variante locale ale lui Robespierre, Saint-Just, Danton, Camille Desmoulins ş.cl“. „Atenţie“ – a replicat preşedintele –, „toţi cei pe care i-aţi numit au sfîrşit pe eşafod.“ Momentul era destul de tensionat. Opoziţia intelectualităţii faţă de Frontul Salvării Naţionale şi faţă de Ion Iliescu era intensă, ceea ce pe mulţi îi determinase să judece ca fiind inadecvată vizita – fără echivalent în epocă – a unui şef de stat occidental la Bucureşti. Ea putea fi citită drept o cauţionare a „regimului“ aflat „la putere“. Doina Cornea a profitat de ocazie pentru a sugera o asemenea, posibilă, interpretare şi a adăugat, cu titlul de exemplu, că oficialităţile româneşti o împiedică să apară la televiziune, în ciuda meritelor ei revoluţionare. „Stimată doamnă“ – a sunat răspunsul lui François Mitterrand –, „va trebui să aveţi răbdare. Mie mi-au trebuit vreo cincisprezece ani pînă să mă pot adresa naţiunii pe un post de televiziune…“

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?