EDITORIALE ȘI OPINII

Sărăcie în toată puterea cuvîntului, adică nu lipsă temporară de bani sau frustări de tipul „nu-mi permit să merg anul ăsta la mare, trebuie să mai strîng cureaua, nu-mi permit nimic“.

Trăim mai multe Cupe Mondiale. Franţa din grupe nu a mai fost cea din optimi şi cine ştie cum va fi în sferturi? Cupa Mondială e o ghicitoare. De aceea prinde. Oamenii se dau în vînt după astfel de distracţii.

Ce ziceți de un oraș în care șoferii dau întotdeauna prioritate pietonilor, chiar și cînd aceștia le taie calea pe roșu sau cînd vor să traverseze prin locuri nepermise? În toate aceste situații, automobiliștii, de un calm imperturbabil, îi invită pe oameni să treacă. E un exemplu care spune multe despre relaxarea care domnește în capitala Portugaliei și nu doar în acolo.

Orfeu moare sfîrtecat de femei, jignite de dezinteresul lui pentru ele, să-i zicem post-traumatic. Capul său e dus în insula Lesbos, unde – normal – continuă să cînte și să pronunțe oracole, întrecînd în popularitate oracolul lui Apollo, care, în consecință, îl obligă să tacă, eliminînd astfel concurența.)

Ce-ar zice mulți dintre cei care acum ies exasperați în Piața Victoriei dacă ar afla că inclusiv datorită ideilor lor progresiste, antielitiste, specia Dragnea e atît de puternică acum?

Indiferent de performanțele echipei naționale (și de imaginile cu fotbaliștii ei) la Cupa Mondială de la Moscova, Iranul și-a așezat frumos în istorie participarea sa la competiție: pe covoare persane de mătase.

Și… „Chiar ați făcut rezervare?“ Zici că da. „Dumneavoastră personal sau altcineva?“ Dacă s-a ajuns aici, pregătiți-vă pentru un lung război de uzură. Tu poți să mai faci cîte o precizare, doar-doar s-o mai limpezi situația. Ești complet naiv dacă-ți imaginezi că te aude cineva. În vremea asta,

Banderola „Fără Penali“ de pe mîna ei îmi pare firească. Altădată m-ar fi apucat rîsul. Găsesc responsabilă cumva și privirea ei fermă, care nu acceptă contraziceri. Diriginta mea din liceu era așa. Îi fac o poză fără să cer voie. În zece minute devine virală, ocazie cu care aflu că doamna chiar fusese profesoară.

Criza migrației produce o criză a Coaliției de guvernare în Germania. Pe scurt, ministrul de Interne Horst Seehofer (CSU) a propus un mic șantaj pentru a-și impune punctul de vedere – împotriva cancelarei Angelei Merkel – în chestiunea condițiilor întoarcerii solicitanților de azil la frontiere.

Strădania actualei conduceri a PSD de a prelua comportamentul în masă al populaţiilor de lemingi ce se aruncă în mare e pe cale să rezolve problema poverii oculte.

Mitingurile #rezist: deocamdată, singura manifestare civică aptă să iradieze oarecare optimism. Dar, am mai spus-o, ele sînt mai curînd un simptom compensatoriu decît o soluție radicală.

Nu sîntem naivi. Știm bine ce urmează. Ne-a amenințat deja, de altfel: va schimba legea prin ordonanță de urgență, probabil.

România e plină ochi de victime politice. Oameni cinstiți și săraci ca Năstase, Dragnea, Hrebenciuc, Voiculescu, Ghiță, Mazăre și restul sînt victime ale tuturor prigoanelor posibile, de la șobolani, staliniști, naziști pînă la sorosiști şi pro-europeni. Coaliția de guvernare ar trebui să își schimbe numele în Coaliția Sfinților și Victimelor de la Putere

Maimurelu și Căpșunel au ajuns în postura de angliști (francofoni). Memoriul a rămas nesoluționat. Cu atît mai mult cu cît directoarea de la Engleză, doamna Filomela Asparag, a precizat: „Vai, dar nu vom abandona doi băieți frumoși! Îi reprofilăm!“

Cuvîntul „lepră“ folosit de şeful statului francez a produs repede unele indigestii şi unele reacţii. Printre care şi observaţia că în arena democraţiei oricine vine la putere prin voturi liber exprimate este în mod automat încărcat cu onorabilitatea decurgînd din însăşi nobleţea exerciţiului democratic.

De la desemnarea tuturor locuitorilor unei gospodării pînă la restrîngerea la un singur membru, variaţiile termenului sînt extrem de mari.

Domnul academician Eugen Simion e îngrijorat că elevii de 14-15 ani de azi nu mai au prilejul să li se reveleze rafinamentele artei scriitoricești de înaltă clasă ale unui Sadoveanu sau Hogaș.

Cei doi împart lumea fanilor precum Messi şi Ronaldo. Doar că în tenis nu e vorba despre „Gelatul“ contra „Robotzelul“, ci de „Intelectualul“ versus „Nemuritorul“. Şi mai ales nu e vorba despre cine se şi cine nu se dopează. În fotbal, discuţia asta a fost depăşită de mult, fotbaliştii şi fanii cu conştiinţa cristalină dorm ca nişte prunci.

Peștii au mîncat tot și au fost găsiți a doua zi cu burțile în sus. Cel care a săvîrșit „peșticidul“ nu știuse, probabil, că peștii mănîncă pînă crapă. În orice caz, în ciuda anchetei declanșate de profesoară, nu s-a aflat niciodată cine a fost.

Prin tradiție, pe orice șantier are loc și un meci de fotbal, în care o echipă de arheologi fără nici un crez joacă împotriva selecționatei încruntate din sat, care își apără nevoile și neamul și telefoanele de ultimă generație. Despre meci se vorbește cîteva săptămîni la rînd și, în ziua în care organizarea în sfîrșit reușește, lumea fierbe și se joacă foarte serios. Arheologii pierd și meciul nu se repetă, pentru că știința capătă brusc prioritate.

Astăzi, demitizarea înseamnă să iei un personaj de mare anvergură din tabăra cealaltă, să nu sufli o vorbă despre lucrurile mari pe care le-a făcut și să scrii apăsat despre detalii

Fifth Avenue, numărul 350, New York. O rochie lungă de catifea neagră și o tiară cu diamante. Doamna Caroline Astor (autointitulată „the Mrs. Astor“), soția lui William Backhouse Astor Jr. și, deci, membră a uneia dintre cele mai bogate și cunoscute familii din societatea americană din secolul al XIX-lea, își face apariția la balul organizat chiar de ea la reședința personală (una dintre ele, desigur, unde, de altfel, astăzi se află The Empire State Building).

Instituții publice, în companii transnaționale și în politică. Sînt mediile propice în care fertilitatea speciei duduie. Acolo se simt minunat, la căldură și umezeală, culturile din care zămislesc aceste clone perfecte.

Klaus Iohannis a fost un primar bun și un președinte neinspirat. Pentru a obține un alt mandat pe o platformă democratică și liberală e obligat să devină un navigator bun în ape tulburi.

Nu e nici o surpriză: Recep Tayyip Erdogan a cîștigat alegerile prezidențiale din Turcia. Iar partidul său, AKP, se menține la putere și va forma viitorul guvern. „Noul“ președinte și-a desenat, cu grijă, din timp, arhitectura statului pe care îl poate conduce pînă cel puțin în 2023.

Melodia e ca și absentă, textul e jenant, coregrafia – curajos pornografică. De curînd, am picat, zapînd, pe o emisiune în al cărei titlu apărea cuvîntul „stil“. Totul se petrecea în așa fel încît conceptul stilului să sucombe în parodie!

Dl Tăriceanu și-a reluat acuzația că milioane de români ar fi fost interceptați de SRI. Comparația cu Securitatea, în mare parte, pe asta se bazează.

Orice om îi e frică de justiț. Să facem tranșee, zic. Nu înainte să furăm noi, frate, tot ce a rămas de furat și dupe să ne gîndim strategic cum protejăm tezaurul țărișoarei

M-am dus așadar, a doua zi, la Clinica de „Furioși“…

Diverşi demografi, precum Emmanuel Todd, avertizează că emisfera nordică a planetei nu are nici o şansă în faţa demografiei galopante a emisferei sudice. Presiunile migratorii sînt în primul rînd un efect demografic, sînt presiuni ale unor imense mase de tineri asupra unor societăţi în curs de îmbătrînire.

Ghicitorile tradiţionale, înregistrate de culegerile mai vechi, sînt extrem de concrete şi nu neapărat bazate pe o asemănare de substanţă.

Democrația, precum se știe, tinde să devină bleagă și soporifică, așa că te poți trezi peste noapte cu vreun Trump, cu vreun Orbán. În arte, cel puțin, scandalul a fost mai totdeauna unealtă a primenirii, a revigorării. Poate că așa e și în politică. Poate că scandalul de dinainte e preferabil celui post festum, cel mai adesea agonic.

Apropo de cutremurul mexican, e posibil ca şi la noi să se fi produs unul la mingea trimisă de miss Sloane în fileu după ultimul serviciu al Simonei.

Dacă fondurile europene, creditele, investițiile, în general capitalul care intră în România, ajunge într-un fel sau altul sub controlul unor baroni (mai mult sau mai puțin locali) care nu-l folosesc pentru dezvoltare, ci în interes propriu, fără să dea socoteală în Justiție, el se va diminua, iar bunăstarea, cîtă e, în loc să crească, va scădea.

Cine distruge clădirile istorice? Într-un pamflet din 1825, Victor Hugo – care spunea despre el însuși că era poète par aspiration, archéologue par sympathie – acuză trei categorii. În prima sînt revoluționarii antireligioși. Nu trebuie să vezi ruinele celebrei abații benedictine din Cluny,

Barack Obama a trecut printr-un veritabil rollercoaster emoțional în zilele care au urmat victoriei lui Donald Trump. La început nu a crezut, apoi nu a înțeles, apoi a trebuit să accepte,

Pe aici, pe la noi, se fură de cînd lumea. Aici şi peste tot. Dacă Prometeu nu fura focul, omenirea mînca şi azi hrană rece. De altfel, sînt numeroşi zeii care s-au remarcat

Dați o căutare pe Google după cuvîntul „succes“. Pe românește. O să obțineți „aproximativ 63.700.000 rezultate (0,24 secunde)“.

În anul centenarului, România se zombifică, se mimează pe sine fără talent, fără să se mai uite în exterior și fără să mai știe cine e. Zilele astea se duce o bătălie pentru sufletul ei.

Ceva mai pretențios și sigur mai înalt este podul, ascuns timp de vreo 700 de ani, din Abația Westminster, care din 11 iunie a.c. a fost deschis publicului sub forma unui nou muzeu numit „Galeriile Jubileului de Diamant al Reginei“.

„Partidele sînt de un sectarism, de o răutate şi de o violenţă care depăşesc orice limită, deoarece instinctele crude pot să-şi dea, în sînul acestora, acoperirea unei autorităţi colective.“

Oricum, astăzi Puterea bate din picior tot mai tare și mai nerăbdătoare. Cel puțin aici nu-i nici un echivoc, iar tabloul n-are sfumato.

Discursurile au fost uluitoare. Megalomanie, disperare, agresivitate, manipulare grosolană şi multă, multă nesimţire au fost ingredientele principale. Sociopatia şi controlul maselor prin mesaje care să inducă frică par a fi devenit esenţa Puterii actuale.

Nu mai sînt Mobidica. Am devenit Moby Dick, Balena Albă… Prin urmare, bagă de seamă Ahabule în ruină! Voi găsi eu cumva o cale să-ți vin de hac în numele oropsitului pipil…

Noi, românii, mai avem această ştiinţă, această pricepere de a-i face pe străini să piardă timpul în sensul cel bun, de natură să-i ajute să-şi cultive sufletul. Poate că această pricepere este un tezaur naţional de care nu eram conştienţi, o bogăţie a noastră la care nu trebuie să renunţăm cu nici un preţ.

Sensul insultelor, se ştie, este extrem de vag şi labil, astfel că pendularea între „nemernic“ şi „prostituată“ nu trebuie să ne mire prea mult.

Mai am doi ani pînă să mă dumiresc dacă asist la încropirea unui nou regim dictatorial, „cu față umană“, sau nu. Ultimele alegeri parlamentare nu au fost o bătălie între forțele politice, ci un blat între forța organizatorică a principalului ofertant și pasivitatea electoratului. Se va repeta oare același scenariu?

Simona Halep s-a născut sîmbătă, 9 iunie, la Paris, în arondismentul 16. A fost asistată de 3500 de români şi de alte cîteva mii de străini care au încurajat-o să scoată definitiv capul în lumea mare. Pentru un campion, ca şi pentru un explorator, nu există „pînă aici“

Într-o asemenea cîrciumă, supa de varză, carnea grasă de porc cu fasole şi vinul ordinar de masă sînt la locul lor. Şi te lingi pe degete.

Fragmente de schelet de Archaeopteryx au fost găsite și pe lîngă Oradea, în mina de bauxită de la Cornet, publicate în 1984, dar contestate în 2011. Alți dinți au fost raportați și din Portugalia și Franța, dar în ambele cazuri specialiștii nemți au strîmbat din nas și au contestat identificarea.