Enervabilii

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Simona Halep a umplut sufletele românilor de bucurie și de mîndrie. N-au fost puțini cei care, în diverse manifestări publice, s-au lăsat pradă ispitei de a ciupi din aura victoriei pentru folosul propriu, uneori în forme extravagante.

Mitingul PSD-ALDE a profitat fără jenă de finala de la Roland Garros, ca moment preliminar începerii festivităților. Cu siguranță, aveau pregătite ambele variante, și pentru succes, și pentru înfrîngere, „c-așa-i în tenis“, cum zicea odinioară Toma Caragiu. Iar Simona, cuminte, a cîștigat.

Contînd pe civilitatea sportivei, Gabriela Firea, primar de București, a plusat, afișîndu-se la brațetă cu purtătoarea cupei. Juma-juma. A fost huiduită. Pesediștii s-au enervat: nu așa ne-a fost vorba! Au dat drumul la mașinăria de dejecții, umplînd iarăși net-ul de mesaje sulfuroase. Nu pe primăriță ar fi huiduit-o lumea pe stadion, ci pe Simona, că și-a permis să-și adjudece 50% din victorie. Apoi, cînd au văzut că au făcut-o lată, au trimis la înaintare vidanjorii cu parfum de regrete.

N-a trecut mult timp și Simona a devenit din nou corp delict, iar de data asta nu doar în oropsita noastră Românie, ci mapamondic. O caricatură din Charlie Hebdo a încins spiritele pînă la iminența unui nou conflict internațional. Unii s au declarat ultragiați și s-au dezis instantaneu de nația franțuză, de Occident, de globul planetar și de galaxia Andromeda. Alții, mai cu fereală, și-au clamat entuziasmul față de ironia corozivă a caricaturiștilor de la Charlie, pentru că, precum se știe, cu o floare nu se face primăvară, iar noi ar fi cazul să nu ne îmbătăm cu apă rece. Nu pe Simona a ironizat-o Charlie, ci naționalismul nostru de două parale. Alții, și mai dibaci, au socotit că, de fapt, în vizor erau înșiși franțuzii prostiți de clișeele cu țigani și otrăviți de xenofobie. Oricum, valul indignării a zdrobit apologetica.

Citesc pe Facebook un anunț al ambasadorului României la Paris, care încearcă să asigure cititorii că nația franceză nu ne e ostilă – ne-a fost oare cîndva? – și că ar fi bine să nu facem din țînțar armăsar. Îi răspunde pe dată furibund dna Maria Grapini, europarlamentar. Nu mă pot abține să citez: „Domnule Ambasador, cu tot respectul nu înteleg exprimarea… efectul avut asupra unora…? Asupra tuturor romanilor! Asupra dumneavoastra nu? Ati facut o scrisoare oficială Presedintelui Frantei sa iasa cu un mesaj public de apreciere pentru Simona si sa-si ceara scuze???? M-am saturat sa lucram cu mănusi de matase iar ei cu barosul!“ (Scuze, normele citării mă obligă să reproduc ad litteram, inclusiv în ce privește diacriticele limbii națiunii pe care atît de mult o iubim.) Să-l lăsăm dară pe domnul Macron aplecat asupra pupitrului pe care se străduiește să-și compună scrisoarea de scuze și să ne întoarcem asupra chestiunii, care merită, totuși, un dram de reflecție serioasă.

Prostul gust n-are de ce să facă obiectul unor dispute diplomatice. Nici măcar bunul gust. Pe mine, unul, caricatura celor de la Charlie m-a lăsat rece: o compoziție fără sare și piper, cum am mai văzut cu miile. Nereușită și ca idee, și ca grafică. Sînt cumva culpabil pentru „înălțarea estetică“ pe care mi-am permis să o exercit? Pesemne că da. Și asta pentru că am comis ceea ce în estetica receptării se cheamă o „eroare de gen“.

Caricatura e îndeobște o formă de umor și, ca tot ce ține de umor, țintește să provoace o delectare veselă, amuzament și bună dispoziție. Nu însă și în cazul Charlie. Caricaturile lor vor să enerveze. Și, după cum se vede, reușesc cu brio.

Ca să enervezi, trebuie să-ți alegi, prin subiect, prin mesaj, prin reprezentare, publicul-țintă: enervabilii. Cei gata să sară ciupiți de fund cînd au senzația că s-a atins ceva intangibil. Noi, aici, în România, nu ducem lipsă de enervabili. Mă întreb dacă cei de la Charlie au și vreun colaborator știutor de română care să le dea seama de reacțiile stîrnite, să-și poată freca mîinile satisfăcuți. Sau, poate, în lipsa unui astfel de intermediar, așteaptă și ei, ca și doamna Grapini, scrisoarea de scuze a lui Macron – în limba franceză.

Unii spun că cei de la Charlie Hebdo joacă, într-un fel, la cacealma, forțînd limitele democrației pentru a-i testa vitalitatea. Democrația, precum se știe, tinde să devină bleagă și soporifică, așa că te poți trezi peste noapte cu vreun Trump, cu vreun Orbán. În arte, cel puțin, scandalul a fost mai totdeauna unealtă a primenirii, a revigorării. Poate că așa e și în politică. Poate că scandalul de dinainte e preferabil celui post festum, cel mai adesea agonic.

Este, în orice caz, un joc hazardat cel pe care îl practică Charlie și, cum s-a văzut, periculos. Unii vor scrisori de scuze de la președintele Franței. Alții, mai pragmatici, își obțin singuri reparația morală, cu ajutorul Kalașnikoavelor.

Există enervabili și enervabili. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Razvan din Idicel la masa jpg
Povestea lui Răzvan din Idicel: „Poate că în străinătate eram mai bogat, dar sunt fericit că pot să fac ceva la mine acasă” VIDEO
Afacerea lui Răzvan Rusu a început într-o gospodărie din Idicel Pădure, „satul unde se termină lumea”, cu un ceaun și 50 de kilograme de cirește. Acum produce zeci de mii de borcane cu bunătăți tradiționale tot la ceaun și n-ar face asta în altă parte pentru nimic în lume.
Balenciaga 1 Foto Captura JPG
Controversata campanie Balenciaga: clienții încep să-și distrugă hainele brandului
În imaginile publicate în sprijinul colecției de primăvară 2023 a mărcii, copii mici sunt văzuți pozând cu animale de pluș care sunt îmbrăcate în ținute în stil BDSM. În plus, într-o fotografie un copil este prezentat alături de pahare de vin și de bere.
paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.