Amărăciuni filozofice în preajma vacanţelor de vară

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Trăim un moment schizofrenic al civilizaţiei numită occidentală sau de tip occidental: plouă zilnic cu avertismente convingătoare legate de agravarea crizei prin care trece, dar soluţiile propuse nu sînt convingătoare. Boala este identificată şi definită, dar remediile lipsesc. Ştim încotro ne îndreptăm, dar nu ştim cum să oprim, nici cum să frînăm „drumul spre zid“.

În Statele Unite a apărut o carte cu un titlu simptomatic: Fascism. A Warnig (Fascism. Un avertisment). O carte scrisă de un nume sonor al diplomaţiei americane din ultimii douăzeci de ani, doamna Madeleine Albright. Ea consideră că o tentaţie autoritară, care ar putea deveni fascistă, se face simţită în propria ţară, precum şi în Europa. Într-un interviu acordat revistei franceze Le Point, Madeleine Albright compară ceea ce se întîmplă în prezent cu anii ’30 în Europa şi constată că imigranţilor li se atribuie astăzi rolul de ţapi ispăşitori, cam în acelaşi fel în care li s-a atribuit acest „rol“ evreilor în anii ascensiunii nazismului.

În Germania a apărut o carte scrisă tot de un diplomat, fost ministru de Externe între 1998 şi 2005, Joschka Fisher. El se apleacă asupra aceluiaşi „mare bolnav“ cu un titlu tot fără echivoc: Declinul Occidentului. Europa în noua ordine mondială a secolului al XXI-lea. Şi el acordă un interviu, în acelaşi număr din 21 iunie al revistei Le Point, şi face la un moment dat următorul comentariu: „Noi am trăit în Europa o lungă perioadă de fericire“.

Iată doi diplomaţi, buni cunoscători ai mecanismelor vizibile şi invizibile care fac să meargă lumea, care sînt profund neliniştiţi. Ambii avertizează că spiritele rele ne dau tîrcoale, că au revenit, cu alte măşti, din străfundurile mlăştinoase ale istoriei. Şi că normalitatea cu care ne-am obişnuit (cea bazată pe democraţie, pe stat de drept, pe liberă circulaţie, pe libertate şi egalitate, pe exercitarea fără frică a spiritului critic) nu este eternă şi că poate fi deturnată treptat, deviată de la traiectoria ei, manipulată, instrumentalizată… Ambii ne avertizează că sîntem într-un fel de tranziţie şi că deceniile viitoare s-ar putea să nu mai aibă textura „fericită“ a celor precedente (cînd nu ne-am dat seama că erau cei mai buni ani din viaţa noastră).

O altă frază mi-a atras atenţia la sfîrşitul lunii iunie, o frază pronunţată de preşedintele francez Emmanuel Macron. Vorbind despre unele forţe naţionaliste, populiste sau de extremă dreaptă care cîştigă teren în Europa şi preiau butoanele deciziei, şeful statului francez a folosit un termen mai puţin diplomatic pentru a le caracteriza: „Îi vedeţi cum cîştigă teren, ca o lepră, mai peste tot în Europa, în ţări unde consideram imposibil să vedem că reapar? Ei spun lucrurile cele mai grave şi noi ne obişnuim cu ele. Ei se dedau la cele mai grave provocări şi nimeni, absolut nimeni, nu se scandalizează.“

Cuvîntul „lepră“ folosit de şeful statului francez a produs repede unele indigestii şi unele reacţii. Printre care şi observaţia că în arena democraţiei oricine vine la putere prin voturi liber exprimate este în mod automat încărcat cu onorabilitatea decurgînd din însăşi nobleţea exerciţiului democratic.

Toate aceste semne, avertismente, amărăciuni exprimate în forme filozofice sau politice, excese de limbaj trădînd o anumită nervozitate, precum şi numeroasele imagini şi mesaje care vin dinspre o anumită „lume dezlănţuită“ care nu mai vrea să fie ţinută la porţile prosperităţii, toată această imensă ploaie de meteoriţi încinşi ar trebui deci să ne oblige de urgenţă la găsirea unui remediu. În mod normal, toţi liderii lumii libere, toţi şefii de partide, de curente şi de contracurente, toţi patronii de întreprinderi, toţi experţii geopolitici, militari şi din alte domenii, toate eminenţele cenuşii şi toţi cei capabili să contribuie la croirea unei gigantice veste de salvare ar trebui să se reunească de urgenţă. Şi să găsească soluţii.

Este ceea ce ar trebui să se întîmple într-o lume normală, numai că a noastră pare să-şi fi pierdut de mult instinctul de supravieţuire. În prezent, această lume este preocupată de cu totul altceva şi va fi aspirată în următoarele două luni de un fel de ceremonial religios, de un fel de ritual al transhumanţelor moderne care aruncă pe drumuri milioane de semi-migranţi: vacanţele de vară.

Despre cum stăm cu decadenţa, cu declinul şi cu spiritele rele, mai vorbim la toamnă. Şi poate tot atunci vom relua discuţia despre cum spiritele rele se instalează uneori la putere (ceea ce s-a mai văzut în istorie) nu prin altceva ceva decît strictul şi nobilul mecanism democratic. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Anexă la Epistolar despre „catharii“ de la Păltiniș
Am găsit scrisoarea de mai jos, primită în 1987, de la Nicolae Steinhardt. O fac publică, pentru că se referă la un articol celebru al Părintelui Nicolae despre „catharii“ de la Păltiniș.
Frica lui Putin jpeg
Recunoștință Evei
Vremurile ne cer curaj, nu sofisticărie, limpezime morală, nu încîlceală printre teorii, simplitate în convingeri, nu lîncedă indecizie între nuanțe.
AFumurescu prel jpg
Cine n-are dușmani, să-și cumpere!
Am reînceput să ne născocim probleme, ne-am făcut privirea roată și-un dușmănel tot ne-am găsit fiecare, unul cu care să ne răfuim zi de vară pînă-n seară.
1024px Russian Salad  JPG
Istorie din bucătărie
Domnul Olivier și-a compus astfel opera: carne de vînat, alături de limbă de vițel, langustă sau homar, toate fierte, așezate pe farfurie și stropite cu un sos de maioneză specific regiunii Provence din Franța.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (III)
În cazuri excepționale crizele politice au fost rezolvate prin recurgerea la votul electoratului.
Iconofobie jpeg
Despre un lucru (mai puțin?) semnificativ
Obsesia binelui colectiv formează eroi, cea a binelui personal, cel mult, farisei.
„Cu bule“ jpeg
Ura și la gară!
„Ura și la gară!“ dezvoltă sensuri numeroase, dar previzibile: poate indica, în cheie pozitivă, eliberarea de o povară – sau, în cheie negativă, încheierea (prea) expeditivă și superficială a unei acțiuni, indiferența, lipsa de interes; adresată direct unui interlocutor, marchează de obicei refuzul,
FILIT – Iași 2021 jpeg
Rezultate și topuri naționale
Ce se întîmplă la nivelul managementului instituțiilor de învățămînt?
Un sport la Răsărit jpeg
Merge Wimbledon-ul și fără puncte, și fără ruși?
E cea mai mare confruntare pe tema Rusiei din lumea sportului, pînă acum coerentă relativ la pedeapsa aplicată supuşilor şi sus-puşilor din patria lui Putin.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Oameni și cîini
În comunism și o vreme după aceea, se pare că nu doar oamenii, ci și multe alte ființe se comportau altfel decît astăzi. Condițiile grele produceau o înrăire, o sălbăticire generală.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.