După opt ani, doar pentru un minut

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Citesc în presa americană o scenă extrasă dintr-o foarte recentă carte scrisă de unul dintre oamenii apropiați de Barack Obama la Casa Albă, fost consilier de cursă lungă al fostului președinte. Aflu, astfel, că Barack Obama a trecut printr-un veritabil roller-coaster emoțional în zilele care au urmat victoriei lui Donald Trump. La început nu a crezut, apoi nu a înțeles, apoi a trebuit să accepte, în final s-a edificat cu concluzii de genul: „Poate că poporul vrea acum un desen animat – asta e!“ Vă sînt cunoscute, cred, aceste oscilații emoționale – exact prin serpentinele lor trecem și noi cînd alegerile sînt cîștigate de ceilalți. Iată, să ne consolăm – ditamai președintele Statelor Unite, om politic cu uriașă experință, albit în Biroul Oval, trăiește rezultatul unor alegeri exact ca unul dintre noi.

Revin. Scena la care mă refer se petrece în mașina blindată a președintelui american, care șerpuia prinsă strict într-o coloană de securitate prin Lima, capitala statului Peru, la puțin timp după alegerile cîștigate de Trump. Obama trăia încă faza a doua a traumei: era blocat în întrebarea „Cum de a fost posibil?“. Tocmai citise un editorial care explica rezultatul alegerilor prezidențiale prin faptul că democrații pur și simplu au uitat cît de importantă este pentru oameni identitatea și comunitatea în care trăiesc, mizînd aiurea pe un globalism golit de sens uman, pe un fel de universală integrare a speciei. Fie vorba între noi, asta este și explicația cea mai frecventă care se dă nu atît victoriei lui Trump, cît eșecului lui Clinton. În fine, Obama citește un astfel de editorial și cade pe gînduri privind pe geamul bulletproof al limuzinei. Își întreabă retoric apropiații: „Și dacă am greșit? Poate că am împins lucrurile prea departe. Poate că oamenii vor pur și simplu să se întoarcă la triburile lor.“ Consilierii încearcă să-l remonteze spunîndu-i că, dacă al treilea mandat ar fi fost permis de Constituție și ar fi candidat, el sigur l-ar fi învins pe Trump. Ceea ce cred și eu, fie vorba între noi. Argumentul acesta pare să-l fi revigorat pe lider și apare o mică undă de megalomanie – nu cred că poți fi președinte al Americii vreme de opt ani și să nu devii un pic, măcar un pic, megaloman. Obama continuă: „Mă întreb dacă nu cumva am venit cu zece sau douăzeci de ani prea devreme“.

Îmi place acest episod pentru că președintele Obama, promotorul neînduplecat al agendei liberal-progresiste în lume, activistul neobosit, politicianul glorios, cade în dubiu. Sigur, nu îl formulează în termeni tari, precum „poate că apăr o agendă în sine greșită pe care oamenii o resping“. Nici vorbă. Valorile și credințele sale rămîn ferme. Dubiul, oricît e de tulburător, e moale: „poate că oamenii nu sînt destul de evoluați ca să înțeleagă cît bine le-am făcut“ ori „poate că sînt eu prea avansat, văd foarte departe în mijlocul unora care văd abia lungul nasului“. Vreau să zic că dubiul lui Obama are limite, tocmai pentru că în fondul convingerilor sale nu există dubiu. Însă nu sînt deloc exigent în privința adîncimii și duratei dubiilor unor lideri politici de mare anvergură. Cînd ai pe mînă o lume ca asta, a noastră, totuși, e preferabil să fii mai degrabă un bun decident decît un bun filozof. Așa că mă mulțumesc și cu acest dubiu de-un minut și nu prea tare. Este, totuși, important…

Dar scena îmi place mai ales pentru că pe Obama dubiul îl duce exact la punctul în care eu mă aflu în deplin echilibru. Cu alte cuvinte, simt că empatizez cu un om care îmi este străin ca un extraterestru: avem un punct în comun. Acolo unde ajunge el cînd e cel mai nesigur și șovăitor, sînt eu în momentele mele cele mai sigure și stabile.

În alt plan, sînt convins că multe dintre opțiunile nefericite ale popoarelor sînt reacții la excesele conducătorilor. Cred că un progresism agresiv, arogant, obraznic, plus un rasism de semn invers, a făcut posibilă alegerea unuia ca Trump în America. Cred că ipocrizia de carton a politicianului de Bruxelles a făcut posibilă victoria unor golănași zglobii în Italia. Cred că aroganța junckeristă este, de fapt, de vină pentru Brexit. Sigur că popoarele greșesc. De cînd e lumea, gloata e cea mai injustă și cea mai labilă instanță cu putință. Dar nu poți funcționa în politică fără ea, ca ultim reper. Democrațiile există din rațiuni cît se poate de pragmatice – nimic etic ori înțelept în ele!

Dar, ca să înțelegi bine toate acestea, trebuie să asculți atent adîncul tău conservator. Cînd Obama spune că, poate, poporul vrea altceva decît i-a propus și promis el, nu prea contează dacă o spune disprețuitor sau temător, dacă a ajuns la o revelație politică ori e doar rănit de vanitatea-i. Obama atinge, poate inconștient, temeiul conservator, de găsit în oricare dintre noi. Iar acest temei este desemnat de cel mai prețios cuvînt din vocabularul conservator: prudență. Abia în dubiu, Obama exersează prudența. Toate revoluțiile făcute de oameni au nenorocit lumea pentru că unii, puțini și incandescenți, au vrut să ia cu forța toată umanitatea în direcția în care ei credeau. Nu există nici măcar un singur exemplu în care asemenea acțiuni au adus bine în jur. Dimpotrivă, marii conducători, cei care au făcut bine lumii, au știut că mersul este o sumă de pași din care dacă unul lipsește, nu mai iese mersul întreg, că oamenii sînt inerțiali și că a-i conduce înseamnă a-i lăsa pe ei să vină lîngă tine și nu a-i lua cu tine, repede și departe, că vor, că nu vor. Lui Obama i-a luat opt ani de președinție ca să ajungă la acest gînd. Dar, din cîte înțeleg, după ce a ajuns la el, l-a părăsit în mai puțin de un minut…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.