Imigraţia ca tragedie morală a Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

A existat o perioadă, în istoria recentă a Europei, cînd oamenii politici cîştigau voturi pledînd pentru „deschidere“ şi pentru multiculturalism. În prezent cîştigă teren partidele care afişează o clară politică antiimigraţie sau cele care promit un control ferm al fenomenului migratoriu. În numai două decenii, europenii parcă au devenit mai temători, mai nesiguri pe ei, mai prudenţi, mai puţin ospitalieri, mai preocupaţi de dimensiunea identitară a continentului lor. O formă de schizofrenie comparabilă cu aceea pe care am cunoscut-o în anii comunismului îşi întinde tentaculele în toată Europa.

În Europa răsăriteană, înainte de 1989, aproape fiecare cetăţean practica un „joc“ dublu: una spunea în public (mimînd slogane patriotice şi acceptînd cultul personalităţii) şi alta spunea în intimitatea familiei sau cînd se vedea cu prieteni apropiaţi.

Oarecum în acelaşi fel, europeanul de azi ştie că există o „gîndire corectă politic“ care trebuie aprobată la nivel cerebral. Străinul (sau refugiatul, sau migrantul) este semenul nostru, este un năpăstuit al soartei şi avem datoria morală de a-l ajuta, este o „şansă pentru economie“, este cel care va frîna declinul demografic pe vechiul continent, este un simbol al globalizării, este un alt „eu“ şi, în simbioză cu el, se va construi o nouă societate plurală, multiculturală, mixtă, metisată, egalitară, bazată pe respectul fiecăruia de către fiecare…

Europeanul care aprobă cu entuziasm aceste principii luminoase în spaţiul public îşi schimbă părerea în cabina de vot, acolo unde nimeni nu-l vede şi nu-l controlează. În cabina de vot, brusc, toate aceste „certitudini“ încep să se transforme în îndoieli: şi dacă imigraţia este, de fapt, o invazie? şi dacă toleranţa deschide uşi largi islamului radical? oare nu mă voi simţi curînd străin în propria mea ţară dacă vom continua să primim străini? oare nu voi plăti curînd impozite mai mari pentru ca ţara mea să-i poată găzdui, hrăni şi forma profesional pe toţi aceşti oameni? Zeci şi zeci de întrebări ţîşnesc în intimitatea cabinei de vot în mintea alegătorului, întrebări pe care uneori nu le poate pune deschis în dezbaterea publică. Şi atunci, cu mîna tremurîndă, uneori chiar ruşinat, uneori chiar cuprins de un sentiment de vinovăţie, alegătorul nostru traumatizat de îndoieli îşi dă votul pentru formaţiunile pe care, în public, declară că le detestă…

Dezbaterea în jurul imigraţiei nu este deci nici senină, nici nuanţată şi nici deschisă în Europa. Poate aici se situează şi tragedia morală a unei lumi în care spiritul critic a fost multă vreme considerat drept cel mai luminos fruct al luptei pentru libertate. Europa este prin excelenţă patria universalismului. Or, cum să le negi dreptul de a veni în Europa unor oameni care caută refugiu tocmai în numele acestor idei, pentru a beneficia de mai multă libertate (de gîndire şi de mişcare) şi de mai multă demnitate (inclusiv materială)?

Dar, în faţa cifrelor mari, valorile universale încep să se clatine, ca şi spiritul critic, de altfel. Europa tremură la ideea că la porţile ei s-ar putea afla la un moment dat un miliard de candidaţi la exil, cîţi există probabil în Asia şi în Africa, spaţii în plină explozie demografică. Toată filozofia Luminilor şi toată arhitectura luminoasă a drepturilor omului riscă să se prăbuşească precum castelele din cărţi de joc în faţa acestor cifre mari. Generozitatea funcţionează doar atunci cînd îţi bat la uşă unul, doi sau cel mult trei străini. Cînd în faţa aceleiaşi case se adună însă zece sau douăzeci sau treizeci de oameni în căutare de ospitalitate începe, din păcate, haosul.

Europa este deja confruntată cu propria politică haotică în faţa imigraţiei. Țările din nord nu au aceeaşi viziune cu cele din sud, iar cele din vest nu sînt de acord cele din est şi din Europa Centrală. Filozoful francez Alain Finkielkraut, într-un foarte interesant eseu intitulat „Identitatea nefericită“, ajunge la concluzia că principalul element identitar al Europei de astăzi este deschiderea. Ceea ce va duce treptat la o totală metamorfoză umană, culturală şi religioasă a micului continent european. Diverşi demografi, precum Emmanuel Todd, avertizează că emisfera nordică a planetei nu are nici o şansă în faţa demografiei galopante a emisferei sudice. Presiunile migratorii sînt în primul rînd un efect demografic, sînt presiuni ale unor imense mase de tineri asupra unor societăţi în curs de îmbătrînire.

Demografia este însă o ştiinţă detestată de campionii gîndirii politice corecte. În general, cei care evocă statistici şi cifre devin suspecţi în ochii umaniştilor angelici. Ei detestă nu numai cifrele mari, ci şi orice argument cifrat. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.