Teatrul – dimensiune identitară a Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 747 din 14-20 iunie 2018
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Europa este confruntată cu multe angoase, de la imigraţie la dilemele sale instituţionale şi morale, dar în domeniul culturii rămîne primul producător mondial de emoţie şi de interogaţie artistică. Am eliminat din ecuaţie, vorbind despre cultură, Hollywood-ul şi industria de divertisment.

În această perioadă estivală, Europa respiră prin miile de plămîni ai creativităţii care sînt festivalurile sale. Fenomenul merită descifrat din multe puncte de vedere: istoric, socio-cultural, economic, turistic… Un virus festivalier (benefic) a pătruns în aproape toate oraşele (chiar şi de talie mai mică) ale Europei, oraşe care îşi impun vizibilitatea prin cultură.

Festivalurile sînt o veche tradiţie în Europa, iar în Evul Mediu au coabitat cu tîrgurile şi cu pelerinajele. La Paris, în fiecare an, în lunile aprilie şi mai, se ţine un fel de iarmaroc (La Foire du Trône) care îşi are originea în anul 957. În materie de manifestări teatrale avînd continuitate, Franţa a dat tonul printr-un festival creat în 1869 într-un loc magic, teatrul antic de la O­range. După al Doilea Război Mondial, două importante festivaluri de teatru, cel de la Avignon şi cel de la Edinburgh, crea­te ambele în 1947, au început să transmită unde pozitive în întreaga Europă. Treptat, harta festivalieră a Europei s-a îmbogăţit, iar festivalurile s-au diversificat. După căderea comunismului, ţările din estul Europei au intrat şi ele în joc propunînd noi pelerinaje artistice, unul dintre cele mai importante fiind cel de la Sibiu, festival ajuns la a 25 a ediţie.

Aş îndrăzni să spun că nimic nu e pierdut în Europa atîta vreme cît există un atît de mare interes pentru teatru. Din antichitate pînă astăzi, teatrul a fost un ecou al Europei, devenind o dimensiune identitară a sa. Nu întîmplător, Europa a fost primul continent care s-a dotat cu teatre naţionale. Un public iniţiat şi-a transmis ştafeta interesului pentru artele scenei chiar şi în perioadele catastrofale ale istoriei europene. Dictatorii n-au îndrăznit să interzică teatrul, au preferat să-l transforme în tribună ideologică, dar nu au reuşit întotdeauna pentru că artiştii au fost mai subtili decît cenzura. Pe nici un alt continent nu există un public de teatru atît de numeros ca în Europa, cu o disponibilitate atît de mare pentru experimente şi pentru provocări intelectuale. Secţiunea oficială a Festivalului de la Avignon, de exemplu, a devenit de peste două decenii un fel de expresie a avangardei instituţionalizate. Spectacole care în Statele Unite n-ar rezista pe afiş nici trei zile atrag în Franţa mii şi mii de spectatori timp de săptămîni în şir. Constat acest lucru cu încîntare: publicul european de teatru este unul diferit, el a asimilat cultura avangardelor, iar nevoia de teatru s-a infiltrat în sufletul său în mod durabil…

Constelaţia de festivaluri din Europa (de teatru, muzică, dans, operă, pantomimă, marionete, spectacole de stradă şi de lumini etc.) întreţine o circulaţie benefică de artişti şi de idei. Într-un moment cînd europenii par destul de pesimişti, artiştii sînt mai activi decît oricînd, alergînd dintr-un oraş în altul, de la un teatru la altul, de la un festival la altul. Există o Europă pe care nu o savurăm destul, întrucît mediile de informare o ignoră (nefiind sursă de ştiri proaste): cea a febrilităţii artistice şi culturale, a bucuriei de a da sens vieţii prin cultură. Luna iulie este marcată de un vast pelerinaj artistic, european, dar şi internaţional, la Avignon, iar în luna august capitala mondială a teatrului se mută la Edinburgh. Şi oraşul Sibiu, prin Festivalul creat de Constantin Chiriac, devine timp de zece zile, în luna iunie, un reper în geografia festivalurilor.

Acum cîţiva ani am avut o revelaţie în acest oraş, unde însoţeam o trupă de actori de la Chicago. După ce au jucat la Sibiu şi s-au lăsat timp de patru zile aspiraţi de vertijul festivalului, i-am întrebat, la plecare, ce le-a plăcut cel mai mult în România. Actorii americani au reflectat cîteva minute, pentru că le ceream un răspuns comun, şi mi-au spus: „Cel mai mult ne-a plăcut că am putut pierde timpul“. Uluitor mi s-a părut acest răspuns, întrucît el sintetizează ceea ce trebuie să fie cultura: o modalitate de a transforma timpul brut în timp uman, sufletesc, de formare de sine, de intrare în armonie cu sensul vieţii.

De atunci îmi tot spun că noi, românii, mai avem această ştiinţă, această pricepere de a-i face pe străini să piardă timpul în sensul cel bun, de natură să-i ajute să-şi cultive sufletul. Poate că această pricepere este un tezaur naţional de care nu eram conştienţi, o bogăţie a noastră la care nu trebuie să renunţăm cu nici un preţ. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.