În lumea showbiz-ului politic

Publicat în Dilema Veche nr. 747 din 14-20 iunie 2018
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Am văzut cum se prăbușește o dictatură și mă întreb dacă voi asista și la instaurarea uneia, sau dacă nu asist deja.

La căderea lui Ceaușescu am fost, ca mulți alții, în locurile fierbinți ale evenimentelor: la primele mitinguri de protest din viața mea, apoi la facultate, să o apăr de teroriști, apoi… la televizor, holbîndu mă noapte de noapte la ședințele CPUN – cred că însemna „Consiliul Provizoriu de Unitate Națională“ sau cam așa ceva – transmise în direct. Voiam să văd, să aud, să aflu. Voiam să particip, după putințele mele.

Aveam convingerea că ce văd, ce aud, ce aflu este ceea ce se întîmplă. În scurt timp însă a reieșit că teroriștii de care apărasem Literele cîteva nopți la rînd nu prea erau teroriști, că Iliescu nu avea de gînd să organizeze primele alegeri libere din România, ci să le captureze, că Revoluția n-ar fi fost tocmai o revoluție – lucruri care și azi, după trei decenii, au rămas sub semnul întrebării. Efectul a fost, în primă instanță, debusolant. Apoi, într-un fel, mi-am revenit: lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit chiar se întîmplaseră – spargerea baricadei de la Universitate în noaptea de 21 decembrie, mulțimile care năpădiseră străzile a doua zi dimineață, gloanțele care răsunau la un moment dat în holul Facultății de Litere în preajma Crăciunului, ședințele nocturne ale CPUN, pe care Iliescu le prezida cu o răbdare de fier… Toate astea chiar se întîmplaseră, iar eu, ca mulți alții, ca Fabrice del Dongo al lui Stendhal la bătălia de la Waterloo, văzusem, auzisem și înțelesesem din ele atît cît mă ajutau ochii, urechile și mintea.

Mărturisesc că am avut un impuls de a ieși să asist la mitingul PSD-ALDE de sîmbătă live, din piață, însă am cedat comodității și am rămas la televizor două ore bătute pe muchie.

Mă număr printre cei care consideră ideea acestui miting cel puțin dubioasă. Acolo unde Puterea începe să-și scoată susținătorii în stradă, deja lucrurile miros urît.

Prima întrebare, și cea mai firească, e în ce scop. A doua, nemijlocit legată de prima, este cu ce mesaj. Pînă și organizatorii au fost în dificultate la acest punct, modificîndu-și în repetate rînduri obiectul activității. Pînă la urmă, au găsit o soluție, cel puțin caraghioasă: Guvernul și Parlamentul României cheamă cetățenii la luptă împotriva abuzurilor. Ciudat, nu? Te-ai aștepta ca tocmai inițiatorii să fie cei de la care votanții să aștepte rezolvarea unei astfel de probleme, în măsura în care ea există.

Și totuși, care e scopul convocării acestui miting, al cărui obiectiv a rămas pînă în final incert? Să arate că Puterea are încă mulți susținători? Avem pentru asta sondaje de opinie. Să-și fidelizeze suporterii? Să fim serioși, mare parte dintre ei nici măcar nu au avut răbdare să rămînă pînă la sfîrșit. Iar dacă cineva și-a închipuit că masa de participanți a călătorit ore lungi cu autocarele ca să asculte două ore de discursuri pe care le-ar fi putut urmări, ca și mine, din fotoliu la televizor, acel cineva trebuie să fie naiv din cale afară.

Acest miting a fost nimic altceva decît o declarație de forță. „Pentru că putem.“ Menirea lui nu a fost de a arăta susținerea de care se bucură alianța PSD-ALDE, ci capacitatea ei organizatorică. Vrem să vă arătăm că putem să facem ceea ce vrem să facem, cu ordinea de zi prestabilită, cu dressing code-ul impus, cu listele de participanți alcătuite la nivelul filialelor, cu autocarele închiriate și cu locurile de parcare rezervate, cu logistica pusă la punct, cu pancartele gata confecționate, cu entertainer-i care să antreneze mulțimea să scandeze mesajele dorite să fie transmise pe calea undelor, cu marcarea limpede a ierarhiei Puterii, cu regia manifestației atent planificată.

M-am întrebat, urmărind pe ecran derularea evenimentului, ce s-ar fi întîmplat dacă Ceaușescu și sfătuitorii lui apropiați ar fi înțeles, după izbucnirea revoltei în Timișoara, că o schimbare de strategie era indispensabilă și, la mitingul din 21 decembrie, în loc să se bazeze pe aceeași rutină a discursurilor lemnoase, a aplauzelor la comandă și a megafoanelor care controlau vocea mulțimii atîta vreme cît ele însele erau controlate, ar fi decis curajos să intre în dialog cu publicul, invitîndu-l să scandeze „Libertate!“ și „Jos Securitatea!“. Poate că nu s ar fi produs ruptura dramatică a liniilor de transmisie din Piața Palatului și, ulterior, a pancartelor ready made, a efectivelor participante la miting, a guvernării, a forțelor de ordine, a statului și a societății românești.

Am crezut multă vreme că trebuie să avem răbdare pînă ce se va înfiripa și în România o clasă politică profesionalizată. Acum o avem și nu mai e doar caraghios sau, după caz, întristător. Am ieșit din zona veseliei și a tristeții. Nu mai sîntem doar spectatorii incompetenței și ai minciunii, ci ai unei insațiabile sete de putere tot mai ferm articulate, căreia contextul internațional îi cîntă în strună. Sîntem martorii unei impetuozități dictatoriale fără precedent din 1989 încoace, capabile să regizeze mineriade de catifea. Am intrat în lumea showbiz-ului politic.

Am ascultat comentatori străduindu se să compare, fiecare potrivit propriei opțiuni, nivelul participării la mitingul PSD-ALDE cu cel al mitingurilor #Rezist. O inepție. Nu există nimic comparabil între cele două acțiuni, nici ca generare, nici ca mesaj, nici ca relevanță socială. Singura perspectivă din care calculul ar avea vreun sens ar fi cea în care cele două „armate“ ar ajunge să se înfrunte la un moment dat în cîmp deschis: „Țară, țară, vrem ostași!“

Am ascultat iarăși comentarii lipsite de noimă privind motivațiile participanților: convingere sau obligație? Păi, și una, și alta. „Dragostea trece prin stomac“ – sună o zicere de-a noastră. Convingerea trece prin obligație. Ne preocupă binele lui homo sapiens, al omenirii, al civilizației euro-atlantice, al țărișoarei noastre, al județului, urbei sau cătunului de rezidență. Ne preocupă însă, cel puțin în egală măsură, binele nostru personal. Asta ar trebui să accepte măcar în ceasul al treisprezecelea toți cei care văd scrutinul electoral ca pe olimpiada națională de științe politice.

Mai am doi ani pînă să mă dumiresc dacă asist la încropirea unui nou regim dictatorial, „cu față umană“, sau nu. Ultimele alegeri parlamentare nu au fost o bătălie între forțele politice, ci un blat între forța organizatorică a principalului ofertant și pasivitatea electoratului. Se va repeta oare același scenariu? 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?