O comparație monstruoasă

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Frica lui Putin jpeg

Unde sîntem? Spre ce ne îndreptăm? Ce vrem să devenim? Nu pun aceste întrebări îngrijorate în sens filozofic sau existențial. Sensul e banal, dar asta nu înseamnă că tensiunea întrebărilor e minoră. Cînd președintele Senatului declară într-un discurs înaintea delegațiilor Senatelor europene (așadar în calitate oficială) că acțiunile DNA din ultimii ani sînt echivalentul acțiunilor Securității din anii ’50 și că revine Comisiei Europene responsabilitatea pentru presupusele persecuții dictate de „statul paralel“, ceva este foarte în neregulă la noi. Iar direcția spre care mergem arată sinistru.

Este vorba, mai întîi de toate, de ce și cu ce compari. Este o teribilă sfidare să compari represiunea comunistă din anii ’50, cînd zeci de mii de oameni nevinovați au pierit în închisori și lagăre, cînd alte zeci sau sute de mii și-au pierdut casele și proprietățile, au fost reduși la indigență, au fost tracasați, urmăriți, cu acțiunile DNA – fie și însoțite de protocoalele cu SRI – împotriva unor corupți de rang înalt. Sfidarea, chiar insulta e întîi și întîi la adresa victimelor de atunci și a memoriei lor; este vorba despre o distorsionare teribilă nu numai a realității actuale, ci și a istoriei. Unii au fost condamnați, trimiși la Canal sau uciși pur și simplu pentru clasa lor ori pentru ideile și gîndurile lor. Ceilalți – cei de azi – au fost în cel mai bun caz închiși pentru că, așa cum a stabilit Justiția, s-au îmbogățit în mod necinstit, mai ales drenînd banul public în propriile buzunare. Într-un caz am avut represiune politică în masă; în celălalt avem procese penale legale și de drept comun. Într-un caz am avut un regim criminal și ilegitim, așa cum a formulat și Comisia Tismăneanu, în celălalt avem un regim cît de cît democratic și un stat care începea să fie de drept. Într-un caz, abuzul a dat legea și regula, în celălalt, cînd a fost abuz – dacă a fost –, el a reprezentat marea excepție. Într-un caz, Justiția – sau parodia de Justiție – a terorizat populația, care nu avea nici dreptul să se plîngă; în celălalt, Justiția a fost adesea terorizată la televiziunile unor urmăriți și condamnați penal, care emiteau liber.

Dar dl Tăriceanu și-a reluat acuzația că milioane de români ar fi fost interceptați de SRI. Comparația cu Securitatea, în mare parte, pe asta se bazează. De fapt el a preluat cifrele, inventate pur și simplu de deputatul Manda și asumate de o comisie politică, cifre absurde și nedovedite cîtuși de puțin. Cifrele reale sînt cu mult mai mici. Dar stau și întreb și eu, ca prostul: cum ar fi fost posibil ca DNA să strîngă dovezi edificatoare împotriva suspecților de corupție, oameni bogați și puternici, fără ascultarea – cu mandat judecătoresc – a unor convorbiri și fără a utiliza denunțători? În fond, cei care au jefuit țara în ultimele două decenii aveau la dispoziție destule metode de „a fi discreți“! Acum abia legile sînt schimbate în sensul de a priva parchetul de mijloace eficiente de probă. Însă, cel puțin deocamdată, n-a dovedit nimeni că protocoalele SRI-DNA sau DIICOT din trecut au fost contrare legii și că au adus daune societății în ansamblu. Dimpotrivă.

Dar pentru cei care totuși înclină să ia în seamă asemenea comparații, poate cel mai bine este să reflecteze la sensul acțiunilor represive – să le spunem astfel – din trecut și de acum. Cine erau, în anii ’50, cei aruncați în închisori? Cei asimilați „dușmanilor de clasă“, privați de drepturi, expropriați, restricționați, aflați într-un veritabil exil intern, pe scurt, cei aflați „jos“ pe scara puterii sociale, economice și politice. Cine comanda persecuțiile? Puterea comunistă, adică cei „de sus“ din momentul respectiv. Dar acum? Cine sînt condamnații ori ascultații? Elita. Cei de „sus“. Oameni dintre cei mai bogați și mai puternici – parlamentari, primari, miniștri, judecători. Cine o face? Una dintre cele trei autorități sau puteri legitime ale statului: autoritatea judecătorească – procurorii întîi, apoi judecătorii. Și cine ar putea profita de pe urma reducerii marii corupții? Întîi s-a vorbit de Băsescu. Cînd Băsescu n-a mai fost președinte, s-a inventat stupiditatea „statului paralel“ – asta pentru că era greu de recunoscut că majoritatea oamenilor obișnuiți, „de jos“, voiau să se continue anticorupția. Acum, aliatul lui Tăriceanu, Dragnea, adoptînd un limbaj nazist, vorbește despre „șobolanii“ care năpădesc instituțiile legitime ale statului. În anii ’50, elita era împotriva poporului, sau a majorității sale. Azi, poporul, în majoritatea sa, e împotriva elitei corupte de la putere, chiar dacă uneori mulți oameni cad pradă unei propagande mincinoase. Dar vocea oamenilor liberi am auzit-o tot anul trecut din stradă – oameni ieșiți din proprie inițiativă, cu sutele de mii, din aproape toate orașele țării. Chiar dacă alții – precum cei strînși cu autocarele din toată țara la mitingul PSD – se lasă încolonați de frică și din obediență.

Acuzînd Comisia Europeană (incredibil de tăcută, de nereactivă deocamdată, cel puțin la nivelul declarațiilor) de a fi susținut „statul paralel“, Tăriceanu n-a îndrăznit încă să compare deschis Uniunea Europeană cu fosta URSS. Dar nu sîntem deloc departe de încă o monstruozitate, așa cum nu sîntem departe de declararea oficială a celor care au fost condamnați pentru acte de corupție drept persecutați politic (și eventual „despăgubiți“ pecuniar prin vreun spor). Mîrșăvia și cinismul acestor oameni sînt fără limite. Cum fără limite le este și resentimentul. „Cum“ (își vor fi spus ei tot timpul), „noi, cei puternici, bogați, influenți, noi, stăpînii țării și ai vremurilor, să fim arestați, inculpați, judecați și chiar condamnați, fie și cu suspendare, la fel ca prostimea? Așa ceva nu se poate, nu s-a mai văzut și nu trebuie să se mai vadă pe fața pămîntului țării ăsteia.“

Și mă tem că nici n-o să se mai vadă, cel puțin o lungă bucată de vreme.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.