Avem numai soluții pe care nu le avem

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Presa românească de ieri şi azi jpeg

Asta și pentru că avem problemele pe care le avem și care nu seamănă cu problemele nici unei țări bine așezate politic, economic, financiar și moral. Să recapitulăm. Partidul de guvernămînt se legitimează printr-un masiv sprijin popular și se laudă cu votul unei majorități zdrobitoare. În realitate, e vorba de un electorat de 3,5 milioane (din 18!), adică de un număr de voturi echivalent cu cca 19% din totalul voturilor exprimabile. Cu alte cuvinte, 81% din populația țării n-a votat PSD sau n-a votat deloc. Sînt aceste procente de natură să ateste o mare victorie, o îndreptățire decizională solidă, o euforică simpatie populară? Mai departe: partidul de guvernămînt a reușit performanța rarisimă să propună într-un an și jumătate trei guverne (respectiv trei prim-miniștri), contestînd competența primelor două, ca și cînd i-ar fi fost impuse din afară (statul paralel?). Nebuloasa administrativă în care se zbate populația, cînd e vorba de pensii, salarii, obligații fiscale, școli, spitale, autostrăzi etc., nu poate fi explicată decît prin cvasi-nulitatea profesională a miniștrilor, dublată de invazia unei demagogii vesele, pentru care nereușitele ori nu există, ori sînt vina altora („statul paralel“, multinaționalele, Opoziția, misterioase interese străine ș.a.m.d.). Se pare că România de după decembrie 1989 n-a avut niciodată o guvernare mai arbitrară, mai nesigură, dar – paradoxal – mai triumfalistă ca aceasta de azi. Cireașa de pe tort o reprezintă solidaritatea de tip mafiot (sau nătîng) a vîrfurilor din PSD în jurul șefului suprem. Nicăieri în lumea civilizată, un președinte al Camerei Deputaților (și, totodată, președinte de partid) nu rămîne în funcție după ce a fost condamnat de un complet de judecată. Chiar dacă e o condamnare încă atacabilă juridic sau nedreaptă, cel vizat se retrage bărbătește din funcție pînă la lămurirea finală a lucrurilor. Nu există „prezumție de nevinovăție“ fără „prezumția de bună-cuviință“ și fără prezumția de onorabilitate. La noi, acest minim cod etic nu funcționează. Treburile țării și demnitatea ei sînt fără ezitare suspendate, de dragul „conducătorului iubit“.

Poate veni soluția de la președinte? În mod ciudat, procentele legitimității sale sînt, șmecherește, lăsate deoparte: 19% susținere PSD e covîrșitor! 55% sus-ținere Iohannis e neglijabil! Și totuși, așa arată rezultatul scrutinului din decem-brie 2014. Or, experții descurcărelii poli-tice autohtone se străduiesc, harnici, să curețe instituția prezidențială de mai toate atribuțiile sale constituționale. Pre-șe-dintele trebuie să se rezume – dacă nu vrea să o pățească – la un rol de regină.

Opoziția? Cu regret trebuie să o spun, Opoziția noastră e un apogeu al palorii, al inadecvării, al nereprezentativității. Nici o voce cu adevărat riguroasă și convingătoare, nici un profil politic capabil să seducă, nici o strategie bine articulată. Excepțiile se numără pe degete și sînt, în general, marginalizate de chiar colegii lor de partid. A organiza mici show-uri de protest în holul Parlamentului, a gesticula teatral și ineficace pe scena publică, a înregistra vitejește, cu telefonul mobil, mitocăniile cîte unui pesedist nu sînt, din punctul meu de vedere, manevre politice consistente, cu șanse de reușită reală.

Mitingurile #rezist: deocamdată, singura manifestare civică aptă să iradieze oarecare optimism. Dar, am mai spus-o, ele sînt mai curînd un simptom compensatoriu decît o soluție radicală. E bine că există, e bine că se aude vocea unor români care înțeleg să-și exprime nemulțumirea, să amendeze derapajele unei guvernări care pendulează între ridicol, inept și subversiv. Căci nu mă sfiesc să declar că o guvernare proastă, cu miniștri semianalfabeți, cu un prim-ministru care sfîrșește prin a-ți face milă și cu un „patron“ ideologic grav maculat este – prin raportare la interesul național – subversivă. O asemenea guvernare nu reacționează normal la protestele străzii și tocmai de aceea socotesc că ele nu pot fi, la noi, soluția. Decît, eventual, prin abundență cantitativă. Un milion de oameni în stradă, sau măcar cîteva sute de mii, impun reacție. Cîteva mii, oricît de lăudabile – nu. Adaug că nu ajută nici unele (inevitabile?) alunecări spre o retorică de „fiesta“ carnavalescă („Româncele sînt cele mai frumoase femei din lume și cele mai gospodine!“ – striga, la un moment dat, un „răzvrătit“, scăpat la microfon…). Sobrietatea e, cred, mai rentabilă decît bășcălia, mai ales dacă nu ești acolo ca să te amuzi, ci ca să-ți exprimi îngrijorarea și protestul.

Presa? E destul să compari rating-urile diferitelor posturi de televiziune ca să înțelegi, deprimat, că sîntem prizonierii unor propagandiști gureși, că sînt mai mulți români bucuroși să audă înjurături decît adevăruri clare, chiar dacă „nespectaculoase“. Nu vom ieși curînd din monotonia vesperală a unui mic grup de „analiști“ previzibili, bine plătiți ca să exhibe, fără efort, certitudini vandabile, într-un limbaj care se situează între „expertiza“ țanțoșă și bădărănia de cartier.

Justiția? N-aș vrea să fiu în pielea magistraților. Dacă condamnă, sînt manipulați. Dacă achită, sînt manipulați. Sînt, de fapt, teritoriul în care statul paralel se luptă cu statul paralel! Care stat paralel? Acela care se răfuiește cu celelalte state paralele…

Mai în glumă, mai în serios, îmi trec prin gînd și posibile „soluții“ proletare. Oare „clasa muncitoare“ e chiar fericită? Nu se manifestă decît pe bază de sandvișuri și transport asigurat? Totul merge bine prin fabrici și uzine? „Ilegaliștii“ de dinainte de război aveau mai multă imaginație: cîte o grevă, cîte un marș de protest, cîte o ofensivă „sindicală“. Să înțelegem că numai „dreapta“ e responsabilă cu amendarea răului public? Vreo „stîngă“ adevărată, gata să dea peste mînă falsei stîngi instalate, stîn-gaci, la putere nu încropim?

Cum vedem, situațiunea e plină de cearcăne! N-o să mă credeți, dar în aceste condiții, singura soluție la care visez este… PSD-ul! Nu se poate ca un partid atît de mare să fie ostaticul unei minorități de tip Șerban Nicolae, Nicolicea, Codrin Ștefănescu, Carmenuța, Olguța, Viorica, Adrian Dobre ș.a. Mai există, totuși, și Chirica, și Cătălin Ivan, și – minune! – Ecaterina Andronescu. Și sînt sigur că mai sînt mulți alții! Să facă un efort să existe! Să asume un chip onorabil! Să slujească partidul altfel decît prin temenele sau absenteism. Să nu se lase identificați cu o echipă de proști, infractori, derbedei și țoape… Se poate! Uitați-vă la dl Péter Eckstein-Kovács! Curajul și verticalitatea se pot practica pînă și în formațiuni politice mult mai „legate“ decît bietul PSD. Hai! Un pic de inteligență și de onoare!

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.