Al doilea mandat Iohannis

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Anunțul președintelui Klaus Iohannis că va intra în lupta pentru următorul mandat prezidențial a avut ceva sardonic în el. E greu să ignori momentul: la nici 24 de ore după ce Liviu Dragnea afla că e din nou condamnat și ieșea în public cu un halucinant și sfidător mesaj din care am aflat nu numai că nu pleacă nicăieri, dar că e decis să pună democrația în paranteze. Nu insist, s-a discutat destul de mult pe tema asta.

Dincolo însă de zîmbete și de mici victorii simbolice, dl Iohannis este într-o situație nu tocmai fericită. Împins într-un colț constituțional de către un PSD care, de la Ion Iliescu încoace, nu poate trece peste frustrarea că nu poate avea acces la cea mai înaltă funcție în stat, actualul președinte a asistat pasiv la golirea de conținut a funcției prezidențiale. I se reproșează adesea că e absent, lipsit de idei și incapabil de reacții eficiente. Lucrurile astea sînt doar parțial adevărate. Nu știu cîți dintre cititori își mai aduc aminte de războiul surd cu Victor Ponta în primii ani de mandat ai domnului Iohannis și ultimii (cel puțin pînă acum) ai celui de-al doilea. Iohannis a pus presiune pe fostul premier și, grație unui concurs de împrejurări care l-a situat de aceeași parte a baricadei cu Liviu Dragnea, a obținut pînă la urmă plecarea lui Ponta din toate funcțiile deținute.

Scenariul se repetă acum cu Liviu Dragnea pe post de țintă și Klaus Iohannis aliat conjunctural cu Ponta. Micile ironii ale vieții. Însă Klaus Iohannis e considerabil slăbit și, dincolo de orice sondaje care dau ca sigură participarea sa într-un al doilea tur al prezidențialelor, cea mai mare problemă a sa ține de sprijinul neentuziast de care se bucură. Suporterii săi sînt mai degrabă resemnați cu ideea că se încolonează în spatele unui lider lipsit de o strategie clară, incapabil să inspire altceva decît un oarecare respect și fără alt plan decît veșnicul „eu nu sînt Ponta“ transformat, zilele astea, în „eu nu sînt Dragnea“.

Dacă dl Iohannis are un avantaj clar și puternic, atunci acela ține strict de relațiile internaționale. A rămas, din păcate, singurul politician român care e privit ca un interlocutor viabil și decent în cancelariile occidentale. Am mai remarcat și cu alte ocazii problema oribilă și prea puțin discutată a prezenței românești în plan internațional. România are cam tot atîta influență în marile dezbateri cîtă are o pseudo-țară precum Kosovo. O cortină de catifea înconjoară granițele României și mai toate partidele românești se fac că nu pricep de ce e beznă. Dl Iohannis trece de ea, însă e din ce în ce mai neclar ce și pe cine reprezintă. Da, reprezintă românii, dar românii sînt guvernați de ineptul cabinet Dăncilă stimulat de umorile unui dublu condamnat penal. Poate dl Iohannis să ceară partenerilor noștri externi să ignore detaliile astea? Probabil poate, dar cine ar ține seama de așa ceva?

Nu cred în teoria aceea care spune că dl Iohannis e mulțumit cu onorurile formale de care se bucură în funcție. Cred că, pur și simplu, nu găsește ieșiri din situația actuală și asta e marea dramă a candidatului pentru un al doilea mandat. La Cotroceni se decontează acum factura pentru confuzia întreținută de președinte în relația cu principalii săi suporteri, amestecul nefericit în politica internă a PNL, ambiguitatea relației cu celelalte forme de opoziție și mai ales refuzul de a participa la dezbateri unde ar fi trebuit să conducă, nu să reacționeze. Servicii secrete, Justiție, sărăcie etc. Apropo, se mai știe ceva despre proiectul „România educată“?

E greu pentru dl Iohannis să iasă din încurcătura asta, dar nu imposibil. Din nefericire, un al doilea mandat Iohannis nu va avea drept obiectiv finalizarea proiectelor începute în primul (ele nu există sau sînt teribil de vagi), ci reconsolidarea relevanței și prestigiului instituției prezidențiale. După Traian Băsescu, Klaus Iohannis ar fi trebuit să facă curat și să zugrăvească edificiul. N-a făcut-o și acum casa a suferit modificări de structură care riscă să o pună la pămînt.

Îi va fi greu. PSD patronează un complex mediatico-economic uriaș pe care nu va ezita să îl folosească pînă la ultima limită a decenței și legalității. Iohannis nu va avea de partea sa decît unele segmente de societate civilă și cîteva partide care se urăsc unul pe altul în secret. Nu înșir suma de variabile deloc mică ce ar putea influența campaniile care vin. Observ doar ridicarea ALDE, care poate deveni destul de repede un soi de pod între adversari și o alternativă centristă la cei doi poli care s-au configurat deja în pregătirea alegerilor care vin.

Klaus Iohannis a fost un primar bun și un președinte neinspirat. Pentru a obține un alt mandat pe o platformă democratică și liberală e obligat să devină un navigator bun în ape tulburi. Știu că metafora asta e uzată de precedentul președinte, însă pentru actualul sînt lecții de reținut din carnețelul fostului căpitan de vas. Ambiția, încăpățînarea și verbul pot salva situații ce par fără ieșire.

Pe de altă parte, aș observa că un banal anunț de intenție nu înseamnă mare lucru. Klaus Iohannis se poate răzgîndi, poate fi înlocuit („Dragă Stolo“ actualizat?) și poate fi ignorat de segmentele de societate pe care se bazează acum.

E încă devreme. Gestul său are deocamdată doar micul și îndoielnicul merit că i-a provocat o criză de nervi lui Liviu Dragnea. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.