EDITORIALE ȘI OPINII

Un mecanism demolator ne caracterizează, fiind parcă deciși să nu construim, ci doar să dărîmăm.

Nimeni nu poate demonstra că albastrul pe care-l vede un individ e aceeași culoare pe care o vede și un altul.

În situl viking Helgö, la cîțiva metri unele de altele, s-au descoperit capul toiagului unui ierarh, amulete cu ciocanul lui Thor și o statuetă reprezentîndu-l pe Buddha.

Un vas militar grecesc a acroșat unul turcesc și doar serioase eforturi diplomatice externe au reușit să calmeze nervii celor două guverne.

Nu e vorba doar de lipsa finanțării, ci și de capacitatea administrativă redusă a independenților.

Ceea ce mă îngrijorează este o reînviere a gîndirii de tip ideologic, a demagogiilor populiste, practicate de inși care folosesc orice împrejurare pentru a-și da un conținut de viață.

Nu mai sîntem rasiști, chipurile: în schimb, am devenit ipocriți, superstițioși, iraționali, pe lîngă lași și ridicoli.

Nu, văicăreala nu e un fenomen tipic românesc – să nu ne văicărim și de asta. E un fenomen… omenesc.

Romanii foloseau acest amestec de grăsimi animale cu cenușă pe post de săpun. Cine își permitea adăuga și puțină apă de flori, pentru aromă.

Craiova s-a prezentat la joc ca şi cum o forţa cineva şi a încasat două goluri de curtea şcolii.

Numărul de ştiri siderante, altfel spus stupefiante, de natură să ne lase dezarmaţi, crește exponenţial în ultimul timp.

Rămîn la părerea că responsabilă pentru durerea sa este victima însăși, întrucît ea l-a inventat, în fond, pe ingrat.

Contextele de folosire s-au înmulţit şi japcă pare să se bucure de o circulaţie destul de mare în registrul colocvial actual.

Personal, am temerea că, de fapt, într-o lună-două ne vom întoarce complet în online.

O inversare a timpului, legată de teoria relativității, ar putea fi demonstrată dacă s-ar descoperi în vreun experiment acele particule ipotetice numite tahioni.

„Nu te ascunde cînd nu ai mîncare”, zice papirusul 10508 de la British Museum.

Îmi dă asigurări că ceea ce se întîmplă în Belarus zilele astea nu e o revoluție a elitelor.

Cu toate eforturile de normalizare, noua stagiune nu va fi, nici pe departe, normală.

Fără cultură, fără exercițiul artelor, fără orientarea privirii spre reușitele atemporale ale omului, te prăbușești în arbitrar și depresie.

Viitorii posibili consilieri generali au fost recrutați din aluviunile deja uscate ale secolului trecut.

Intransigența românească, a cărei elasticitate m-a amuzat și dezgustat neîncetat în ultimele decenii, este mai mult decît o acrobație publică.

Era o tentativă de asasinat împotriva liderului francez.

Degeaba vii din metropole avînd capacitatea de a performa a unui cătun din Bărăgan.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii îşi dădu avizul definitiv în 2040: omul a devenit un mutant.

Copiii îmbrățișează jocul plenar, cu o autenticitate absolut fascinantă pentru omul matur, cuprinzîndu-se în dinamica lui ca într-un veritabil mod de viață.

Familia de cuvinte a ospitalităţii este dintre cele mai variate şi mai surprinzătoare.

Sîntem prizonierii orașelor, în mare măsură pentru că ruralul e atît de medieval încă, la nivel de infrastructură, de ofertă de viață și de educație, încît nu avem această opțiune.

Promit și anul ăsta cam tot ce promit de fiecare dată, cu mici variații de adaptare la moda vremurilor.

Aș înclina să cred că frauda nu este a arheologului mexican: fie echipa lui i-a făcut o farsă, fie la momentul descoperirii n-a fost de față (directorul de șantier fiind mai mult absent) cineva suficient de competent ca să observe că obiectul nu aparținea mormîntului, ci unui strat mult mai recent, fie obiectele s-au amestecat într-un depozit modern.

Ceea ce vedem acolo pare mai curînd exasperarea unui popor care s-a săturat.

Pe scurt, Donald Trump se teme de democrație.

Era neconvențional fără ostentație, știa de toate în multiple domenii (dar fără urmă de pedanterie), avea umor, putea fi ironic fără menajamente, nu încăpea în standardele obișnuite ale „clericului” edificat și edificator.

Un alt cuvînt folosit de P. Scrima, cu un vădit subton polemic, este cuvîntul „ortopraxie”, desemnînd un soi de proastă înțelegere a „ortodoxiei”.

Educația la distanță era echivalată cu distanțarea de educație.

Ronald Reagan își păstra și exersa umorul și acasă, în privat, nu numai în cadru public.

„Nemții”, de fapt, sînt canadieni sau croați, francezi sau polonezi (români, ioc).

Alegerea primului preşedinte român de etnie romă, în 2034, fu un fel de electroşoc pentru întreaga Europă.

Othello e un „tolerat” în această societate xenofobă, unde numai calitățile sale militare îl țin în zona prezumtiv „centrală”.

Sperietoarea de ciori intră în paradigma simulacrelor umane, ca sursă ideală pentru dezvoltări fantastice și scenarii de groază.

Cine să se mai întrebe dacă nu cumva nu măririle în bloc ale salariilor sînt soluția, ci măriri poate diferențiate, pe principii de performanță și de complexitate a responsabilităților.

Sîntem tot mai infectați, dar în același timp tot mai relaxați.

Fructul împricinat este, de fapt, un con de pin italian, comun în arta romană.

O dictatură care intră în telefoanele, casele și conștiințele a sute de milioane de oameni trebuie să primească o replică.

Experiența lockdown-ului ne arată că librăriile fizice nu pot fi înlocuite – ele sînt esențiale într-o piață de carte sănătoasă.

Orgoliul privat sau de gașcă nu e motivația optimă a unei campanii electorale reușite.

Mai întîi omul se adaptează la rău și apoi se obișnuiește cu el: trăiește de milenii dispunînd de tehnologii primitive, fie în deșerturile fierbinți și uscate din Australia, fie în ținuturile înghețate polare, fie în junglele pestilențiale din Amazon.

Părerea mea e că sărbătorim 250 de ani de la nașterea unei măsuri cu care sîntem chemați să măsurăm lumea pentru a o putea metaboliza.

Finalul a fost stabilit din pix, un meci decisiv între CFR şi Craiova, ceva nemaivăzut.

Revenirea masivă în ţară a diasporei, în 2035, a fost imediat inclusă în manualele şcolare sub titlul „Revoluţia de catifea a României”.

Ideea era să furnizeze încălțăminte sportivă special concepută unui număr cît mai mare de atleți.