„La japcă”

Cred că Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) s-a cam grăbit să limiteze folosirea cuvîntului japcă la expresia a lua cu japca („numai în expresia a lua cu japca = a lua cu sila”), renunţînd, astfel, la mai multe contexte în care cuvîntul apărea în trecut. Vorbitorii nu au abandonat însă vechile sensuri ale cuvîntului, ba chiar le-au mai adăugat unele noi: contextele de folosire s-au înmulţit şi japcă pare să se bucure de o circulaţie destul de mare în registrul colocvial actual. Cuvîntul poate să pătrundă chiar într-un stil ceva mai tehnic, aşa cum s-a întîmplat de curînd, cînd a apărut în explicaţiile unui director de instituţie. Acesta vorbea, într-un interviu, de turismul românesc, în care s-ar manifesta „aceeaşi atitudine pro japcă, costuri nejustificate, personal nepregătit” (hotnews.ro). Am mai scris de fapt despre japcă acum aproape un deceniu, cînd un reprezentant al României într-o instituţie financiară internaţională declarase, tot într-un interviu, că administraţia fiscală are „rol de japcă”.

Cum se vede din exemplele de mai sus, japcă este folosit cu un sens înregistrat de vechiul dicţionar al Academiei (volumul apărut în 1937) ca „hoţie şi înşelăciune”. Cuvîntul apare în construcţii diferite: „profită de faptul că românul nu poate să plece şi fac japcă” (hotnews.ro), „servicii de japcă (...), realizezi ce japcă e” (comunitate.orange.ro), „se îmbogăţesc cu japca” (comentarii, hotnews.ro) etc. În alte contexte, japcă e sinonim cu silă sau cu forță, din expresii de tipul cu forța – „împotriva voinței proprii”: „Români cu coronavirus, duşi cu japca…” (evz.ro); ,Miting cu japca” (digi24.ro); „Aţi venit cu japca?” (zf.ro); „Ne-au ținut cu japca, au blocat ușa cu lopata” (libertatea.ro).

Există și un alt sens al cuvîntului, folosit în domeniul piscicol: pescuitul la japcă este cel care încalcă regulile sportive, recurgînd la mijloace interzise de capturare masivă: „Braconierii prindeau peşte la japcă! (...) Oamenii legii au prins doi braconieri care prindeau pește cu plasa” (ziare.com); „după modul în care a fost agățat... tare mă tem că a fost prins la «japcă» (în unele regiuni se numește la «greblă»). Procedeul este interzis” (hotnews.ro). E greu de spus dacă sensul general a fost primul și din el s-a specializat sensul legat de pescuit sau dacă lucrurile s-au întîmplat invers, sensul legat de pescuit fiind cel mai vechi. E interesant că mai există o japcă, considerată în dicționare cuvînt separat, simplu omonim, care se referă la un tip de baltă aproape secată. În revista Carpații (nr. 11-12, 1944), aceasta este definită ca „baltă care nu e încă mocirlă”. E posibil să existe totuși o legătură între cele două forme și sensuri, poate prin referire la modul masiv de a prinde pește prin secarea bălților. Termenul japcă e explicat în dicționarele noastre ca provenind dintr-un cuvînt bulgar cu sensul „laț, cursă”, dar etimologia nu e foarte clară, bănuindu-se și apropieri de hapcă (provenit, se pare, tot din bulgară, dintr-un cuvînt cu sensul „îmbucătură”). Hapcă are aceleași sensuri cu japcă, cu o accepție generală (cu hapca însemnînd „cu forța, cu sila”) și cu o folosire asemănătoare în domeniul pescuitului. În DEX, definiția cuvîntului hapcă este „cîrlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului”, dar descrierea din dicționarul lui Scriban (1939) sugerează mai bine caracterul brutal al procedeului: „Undiță legată de o sfoară mai groasă legată și aceasta de una mai subțire și care se aruncă în apă, apoi se scoate răpede cu vreun pește prins din orice parte a corpului”. În Dicționarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească (1931) există și o imagine a hăpcii. Termenul se foloseşte și azi: „exista o metodă foarte veche de pescuit somn noaptea «la hapcă»... se pescuiește la cîţiva metri de mal, sălcii, plopi cu caras viu legat de o plută...” (forum.softpedia.com).

Revenind la japcă, sensul popular și colocvial „jefuire, hoție” a produs și un derivat destul de folosit în prezent: jăpcar, mai adesea în forma jepcar, substantiv și adjectiv: „hoți, perverși, cocalari, milionari de carton, jepcari, oameni de interes, spălători de bani” (gsp.ro); „vreau controale pe aceste companii, pe acești jepcari” (capital.ro); „mecanici jepcari” (motociclism.ro); „taximetriștii jepcari” (bzi.ro). Cu specializări ad-hoc, se vorbește de jepcari de locuințe („Jepcari de locuințe săltați de mascați din sectorul 5 al Capitalei”,  9am.ro) și chiar de „jepcari de coloană” (opiniatimisoarei.ro), denumire glumeață pentru șoferii care depășesc prin locuri interzise o coloană de mașini. Termenul se foloseşte și în domeniul pescuitului, cu referire la braconieri: „Am fost pe malul lacului de la Chitila și am văzut peste 100 de jepcari” (pescuitul.ro).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).