Puterea obișnuinței

Publicat în Dilema Veche nr. 853 din 13 - 19 august 2020
Frica lui Putin jpeg

La capătul unei lungi și aspre zile de lagăr, Ivan Denisovici al lui Soljenițîn exclamă mulțumit: „Și totuși a fost o zi destul de bună!”. Cum e cu putință ca o zi de lagăr stalinist să fie caracterizată astfel? Comparația, desigur, cu alte zile, dar mai ales obișnuința sînt explicația. Mai ales obișnuința. Căci înainte de a fi un „animal rațional”, omul este un animal imens de adaptabil și care se poate obișnui cu aproape orice pe lume; sau cumva rațiunea nu-i altceva decît condensatul acestei uluitoare adaptabilități?

Mai întîi omul se adaptează la rău și apoi se obișnuiește cu el: trăiește de milenii dispunînd de tehnologii primitive, fie în deșerturile fierbinți și uscate din Australia, fie în ținuturile înghețate polare, fie în junglele pestilențiale din Amazon. A spus „acasă” piscurilor munților, mlaștinilor, coastelor mărilor, metropolelor, cătunelor, insulelor, deșerturilor. Oamenii s-au adaptat de minune la viața de crescător de animale nomad, de agricultor sedentar, de orășean, de marinar, de miner, de războinic și fiecare dintre acestea i s-a părut „bună” celui obișnuit cu ea. S-au obișnuit cu blestemul de „a-și cîștiga pîinea cu sudoarea frunții”, iar femeile, în particular, s-au obișnuit cu celălalt blestem, de a naște copii în dureri și de a suferi apoi neînchipuit pentru ei.

Citind istoria, mai ales a secolului trecut, nu-ți vine a crede uneori că bărbații și femeile au putut să supraviețuiască, să iubească, ba uneori și să prospere întrucîtva și să fie împăcați chiar și în timpul imenselor catastrofe ale acestei perioade. S-au obișnuit cu viața din tranșeele împuțite ale primului război mondial, au reușit să se obișnuiască cu hiperinflația postbelică, cu revoluția din Rusia, cu foametea, cu masacrele ei, cu războiul civil, cu polițiile secrete din atîtea țări, cu persecuțiile teribile, cu discriminarea rasială, socială, economică; pînă și lagărele naziste și staliniste, deși la limită, au avut supraviețuitori, care reușiseră, după cum au mărturisit unii, să se obișnuiască chiar și cu infernul.

Există, ne spun psihologii, chiar și un mecanism de adaptare – straniul „sindrom Stockholm”, atunci cînd victima devine complice cu călăul, ori prizonierul cu temnicerul său, și își află cumva o „cauză comună” cu acela, ceea ce îl ajută să supraviețuiască. La nivel social, sindromul Stockholm explică cum au ajuns oamenii în proporție de masă să se obișnuiască cu cele mai aspre tiranii, cu sistemele totalitare și nu numai o perioadă scurtă, ci zeci de ani, ajungînd să se adapteze suficient la ele, astfel încît regimul să aibă nevoie numai de o oarecare încruntare pentru a se menține la putere. Și chiar și atunci cînd unele dintre aceste regimuri s-au năruit, mulți oameni au tins să le regrete, deoarece se obișnuiseră cu ele, și au privit cu teamă și dușmănie chiar libertățile și drepturile primite din senin, deoarece ele le apăreau noi și insolite.

Imensa putere a obișnuinței se vede însă nu numai la rău, dar și la bine. Copiii răsfățați vor recompense tot mai mari, iar cele vechi li se par aproape pedepse. Mereu cer noi jucării, noi distracții sau noi dulciuri, iar părinții și educatorii le devin inamici dacă nu se conformează îndată. Dar noua jucărie devine repede veche și ciclul se reia. La fel procedează și unele popoare răsfățate de istoria recentă: statul providență, pensiile, ajutoarele, concediile, uriașele posibilități de a călători oriunde, drepturile și libertatea de expresie, pacea în Europa și Uniunea Europeană în ansamblu, care a consolidat-o, ca să nu mai vorbim despre „gadget”-urile universale – telefoane mobile, tablete, mașini electrice și cîte și mai cîte –, toate acestea par acum de la sine înțelese și nu mai deșteaptă nici un pic de bucurie sau de recunoștință. Am devenit blazați și ne supărăm dacă nu primim zilnic o atenție nouă, un răsfăț insolit. Iar dacă totuși se întîmplă să ni se ceară unele minime sacrificii în situații mai dificile (să purtăm mască acum în pandemie, de exemplu), mulți se socotesc frustrați și vor chiar să se revolte. Nu tocmai așa demult, în multe țări, ca și la noi, oamenii vedeau normal faptul că unii erau privați de libertate numai pentru că spuneau lucruri nepermise de regim. Chiar și acum se întîmplă asta în multe țări. Dar azi destui se simt privați de libertate dacă, contagioși COVID-19 fiind, sînt obligați să petreacă cîteva zile în carantină sau să umble cu mască. Pe timpuri, aerul pestilențial al dictaturii reale li se părea suportabil. Astăzi s-au învățat atît de bine cu aerul plăcut al libertății, încît el li se pare normalitatea însăși și își permit să vorbească cu indignare despre „dictatura medicală”. Pare absurd și de fapt este, dar absurditatea are o explicație: eterna obișnuință cu orice lucru și situație pe care, după un timp, le tratăm drept firești, fără să le mai percepem valoarea autentică – în bine sau rău.

Cred că și damnații din infern vor declara uneori (cînd se vor face mărunte economii în porția zilnică de pucioasă și smoală), asemenea lui Ivan Denisovici, că „de fapt ziua a fost destul de bună”. (Cu ce-i mai rău infernul decît un lagăr în Vorhuta?) Cît despre fericiții din ceruri, e sigur că, odată ce s-au obișnuit cu fericirile de acolo, tot mai mult vor strîmba din nas, ba chiar vor inunda administrația Grădinii cu proteste, susținînd că, în ultimul timp, deliciile n-au mai fost satisfăcătoare, că lumina slavei e prea palidă, aromele sînt monotone și că, de fapt, „nu-i mare scofală raiul ăsta”. Îngerii, exasperați și cu moralul la pămînt, vor sfîrși prin a se plînge Creatorului, care, spre a frînge puterea obișnuinței, nu va avea decît soluția de a adopta, fie și temporar, cea mai infailibilă dintre artele născocite de om: a face din orice un iad.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.