Un sezon literar zbuciumat

Piața de carte a fost mai puțin afectată decît celelalte ramuri ale industriilor culturale. Însă criza sanitară generată de pandemia de COVID-19 a lovit, din plin, și lumea editorială. Cu consecințe grave și imediate chiar și în țări cu un consum de carte ridicat și cu o industrie editorială solidă. Un studiu recent realizat de Federația Editorilor Europeni arată, cu cifre, cum a schimbat pandemia industria cărții. Datele arată rău, dar sînt și destule motive de optimimsm. Măsurile de lockdown au blocat activitatea întreprinderilor considerate neesențiale. Librăriile au fost primele magazine închise de pandemie. Și astfel s-a închis și principalul canal de distribuție. Impactul asupra vînzărilor s-a resimțit imediat și a fost dureros. Vînzările în librării au scăzut mai peste tot, în Europa, cu 75% pînă la 95% în majoritatea țărilor unde a existat lockdown. Potrivit studiului, pînă la sfîrșitul lunii martie, în Italia, o țară afectată profund de pandemie, vînzările au scăzut cu 75%, echivalînd cu o pierdere de 20 de milioane de euro, Portugalia a înregistrat scăderi de 78%, Spania de 80%, iar în România s-au înregistrat scăderi și de 85%. În Franța, vînzările au scăzut cu 66%. „Întregul ecosistem estimează pierderi de 500 de milioane de euro pe lună în Germania și de 200 de milioane de euro pe lună în Spania”, mai spune studiul FEE. Ca să nu mai vorbim de imposibilitatea de a organiza tîrguri de carte – evenimente majore ale vieții editoriale și, în multe cazuri, o sursă directă de venituri pentru edituri.

● În multe țări, inclusiv în România, au crescut vînzările online. Procentele de creștere sînt variabile, însă experiența lockdown-ului ne arată că librăriile fizice nu pot fi înlocuite – ele sînt esențiale într-o piață de carte sănătoasă. Pierderea accesului la canalul principal de vînzări și restricțiile de mișcare au însemnat pentru mulți editori o restrîngere a nivelului de muncă – deci și o afectare a producției curente. Unele edituri mai mici au fost nevoite să-și înceteze total activitatea.

● Chiar și cu perspectiva tristă a închiderii și în imposibilitatea de a-și continua activitatea, au existat librării care au știut să-și apere rolul social și relevanța culturală. De pildă, continuînd să-și schimbe periodic vitrinele, să afișeze noutățile, să publice anunțurile cu preferințele editoriale etc. În România, un important grup de librării a anunțat, încă din primele zile de criză, că suspendă toate plățile către furnizori, inclusiv restanțele. Asta înseamnă că editurile s-au văzut cu „marfa” blocată în librării și fără acces la bani. Rapiditatea cu care s-a luat această decizie și impactul asupra editurilor spune multe despre mediul profesional de la noi și despre cît de fragil e sistemul. O excepție notabilă: la Timișoara, librăria (independentă) „La două bufnițe“ nu și-a sistat plățile către edituri. Ba chiar a găsit modalități creative de a-și continua activitatea: vînzări de carte la ghișeu, vînzări prin poștă, lansări și evenimente online.

● În Franța, piața de carte funcționează ciclic. Reglajele acestui ceas foarte precis au fost stabilite cu mult timp înainte. Șarja principală, adică titlurile pe care mizează editorii, iese de sub tipar la sfîrșitul verii pentru a prinde principalele premii literare, care se dau la sfîrșit de toamnă. Ziarele și revistele sînt pregătite din timp pentru a anunța noul sezon literar: avanpremiere, interviuri, recenzii etc. Un mecanism bine uns care funcționează. Acum, pare că s-a dereglat. Cărțile care ar fi trebuit să apară între martie și iulie au fost amînate pentru toamnă. Titlurile programate inițial să apară la toamnă au fost amînate pentru la anul. Sau au fost eliminate cu totul din program. Nu e vorba doar de o reeșalonare a noilor apariții. Ci de o restructurare mai profundă, de o eficientizare a producției. Am spus eficientizare? Știu că sună anapoda, însă mulți editori par să fi recurs la asta pentru a-și asigura profitul sau măcar supraviețuirea. Potrivit Livres Hebdo, e unul dintre cele mai austere sezoane literare. 511 romane urmează să apară între august și octombrie. E sezonul literar cu cel mai mic număr de romane noi din 1999 încoace. Și este al treilea an consecutiv de declin. O scădere importantă și la romane de debut: vor fi 65 (față de 82, cîte au fost anul trecut). Și traducerile sînt în scădere: 145 (față de 188 în 2019). Editorii merg pe nume sigure, pe titluri verificate, pe cărți despre care știu de la început că sînt vandabile. Într-o lume nesigură, cine să-și mai asume riscuri?