Un nou sfîrșit de sezon

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Fascinații profesorale jpeg

Se apropie cu pași repezi un nou sfîrșit de sezon, un nou început de an școlar, unul cum n-am mai trăit nici unul dintre noi, elevi, părinți, profesori sau administratori de funcții din sistem. O mulțime de dezbateri, de polarizări de opinii sînt pe acest subiect, pe o gamă largă de teme, începînd de la măștile care ar trebui/nu ar trebui să fie asigurate de guvern la laptop-uri pentru profesori și tablete pentru elevi, la securizarea incintelor în care se va desfășura procesul de predare-învățare, apoi la descentralizarea deciziilor privind modalitățile de desfășurare a procesului, la efectele psihologice pe care securizarea le va avea asupra elevilor și pînă la problematizarea eficienței acestor mijloace de securizare.

În hățișul acesta de necunoscute, lumea vine cu acuze, cu soluții, cu exemple din alte țări, fiecare are o părere de care ține cu dinții, de parcă ar deține adevărul absolut.

Dacă descentralizarea actului decizional era, spre exemplu, în urmă cu ceva vreme solicitată în masă, considerată o formă de optimizare a calității educației, pe bună dreptate, de altfel, căci o școală care va funcționa pe acest principiu va fi obligată să devină mai competitivă și, implicit, mai performantă, acum descentralizarea este acuzată de unii ca fiind o formă de spălare pe mîini a responsabililor ministeriali sau guvernamentali. Am și eu o părere, ca toată lumea, fără să cred că e cea mai bună, totuși. În condițiile în care acest virus acționează atît de imprevizibil, în care focarele de infecție sînt fluctuante, neexistînd o situație unitară la nivel național, nu e normal ca școlile, în funcție de situația din arealul lor de acoperire și în funcție de cum evoluează în raport cu infectările în cadrul populației școlare pe care o gestionează, să poată lua deciziile optime cu privire la modalitățile de desfășurare a procesului? În plus, în mediul rural mai ales, unde există multe școli cu populație școlară puțină, dar cu spații uneori generoase, situația va arăta cu totul diferit decît în mediul urban, unde aglomerările de populație școlară oricum nu vor putea fi evitate.

O discuție lungă, cu bătaie politică, am văzut că se duce și cu privire la măști. Că acestea ar trebui asigurate de minister, de școli. Dar lumea uită că, de fapt, bugetele școlilor sînt în sarcina primăriilor, deci că, la o adică, dinspre acestea ar trebui să vină acest sprijin. Poate că și prin intermediul ministerului s-ar putea găsi soluții de distribuire a unor fonduri, dar, în esență, ceea ce ține de dotări în școli, de îngrijirea, renovarea, întreținerea acestora este în administrarea financiară a primăriilor. Da, cred și eu că măștile ar trebui să fie asigurate, nu cumpărate de părinți și de profesori (habar nu am ce efort economic presupune asta, nu sînt specialist), dar poate că n-ar strica să se mute această dezbatere cu solicitările aferente pe alt teritoriu decît cel ministerial.

Probleme și discuții despre cum se va gestiona siguranța elevilor și a profesorilor. Distanțările, cuștile de plexiglas, culoarele. Îngrijorări legitime. Teama profesorilor, justificată. Elevii care nu vor putea fi controlați în interacțiunile din afara mediului școlar și poate chiar din mediul școlar. Zeci de mii de profesori, despre care am citit că ar fi solicitat pensionarea, pentru a nu se pune în pericol. De înțeles. De înțeles și îngrijorările cu privire la posibilitatea ca elevii să ducă virusul în mediul familial, către frați, părinți, bunici. În treacăt fie spus, iertat fie-mi cinismul pe care unii l-ar putea acuza, faptul că profesorii care îndeplinesc criteriile de pensionare aleg să se protejeze mi se pare o oportunitate binevenită pentru sistem în privința împrospătării corpului profesoral. Sînt atîția tineri care aspiră de ani mulți să ajungă titulari, mulți foarte buni. E un proces de primenire necesar. Celelalte îngrijorări enunțate? Cît de trist este să se stea în cuști de plexiglas, cît de sigur e și acest lucru? Doamne, dar putem ști? Există vreo soluție sigură? O deține cineva? Personal, am temerea că, de fapt, într-o lună-două ne vom întoarce complet în online. Dar dincolo de presupuneri, avem vreo certitudine? Ne protejăm și e trist să stăm în spatele unor ferestre închise, dar oare cum altfel am putea face?

Sînt, și în structurile de conducere, și o spun fără să fiu părtinitor, ci obiectiv, oameni care au muncit pe brînci toată vara să găsească soluții pentru diversele probleme. Oameni obosiți, care au făcut ziua noapte și noaptea zi. I-am văzut pe unii, epuizați. Nu știu dacă puteau face mai mult sau dacă alții ar fi putut mai mult. De pe margine, e ușor să arunci cu piatra. Ce știu e însă că s-a depus efort. Știu și că cei ce l-au depus au simțit din plin și frînele pe care alții, din aceleași structuri de conducere, le pun. Pentru că sistemul e o mașinărie, cu nenumărate rotițe. Și chiar ministru fiind, ești la mîna unor rotițe mai mici decît tine în multe cazuri.

Mai sînt probleme multe, multe chiar uitate de public. Nu avem planuri-cadru noi, nu avem început procesul de scriere a programelor pentru liceu, care ar trebui să fie pregătite pentru generația elevilor care acum intră în clasa a VIII-a. Mai mult, succesivele contestații la contestații, ale unei legislații greoaie, au făcut ca nici manualele pentru clasa a VIII-a să nu fie încă deblocate. Deși sînt scrise și depuse de prin februarie. Cine mai stă să se gîndească la astea?

Nu caut scuze nimănui. Văd însă cu ochiul liber că totul e sub semnul relativității, în condițiile acestei pandemii. Va fi un an școlar total atipic și poate nici nu putem prevedea dimensiunile dificultăților pe care le vom întîmpina. Au fost în istoria umanității și alți ani în care războaie sau alte motive au dus la blocarea procesului educativ în mediu instituționalizat pentru lungi perioade de timp. Omenirea a mers, cumva, înainte. Am fi vrut, am vrea ca noi, cei de acum, să nu trăim vremuri grele, dar iată că le trăim. Vom fi poate și mai săraci, vom fi poate și mai puțin cultivați, mai puțin instruiți pentru o vreme. Dar poate vom cîștiga altceva, tot sper asta, la nivelul umanului din noi. Vremurile grele generează solidaritate. Din păcate, știu bine că generează și încrîncenare, escaladare a egoismelor. Să sperăm, totuși, că în cele din urmă umanul va cîștiga. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.