Peste Ocean în antichitate (2). O bazaconie aztecă

Publicat în Dilema Veche nr. 855 din 27 august - 2 septembrie 2020
Peste Ocean în antichitate (2)  O bazaconie aztecă jpeg

Vorbeam săptămîna trecută de tutun și ananas sosite în Mediterana, chipurile, deja acum mii de ani. Acum, că avem scrisoarea de trăsură a acestor mărfuri neobișnuite, să căutăm și extrasul de cont pentru plata lor. În SUA se raportează periodic în presă, dar și în publicațiile de, ca să zic așa, fast science, monede din vremea răscoalei evreilor împotriva romanilor sau a anarhiei militare din secolul III, descoperite de un copilaș în grădina casei sale din Oklahoma sau pe ogoarele din Iowa. Cînd sute de asemenea descoperiri îți sînt prezentate de adepții contactelor transatlantice în antichitate, începi spontan să cauți contraargumente: de ce majoritatea monedelor romane găsite în SUA sînt în interior, nu pe Coasta de Est etc. Culmea e că, dacă ești luat pe nepregătite, nici nu știi ce contraargumente convingătoare să aduci în fața unei teorii năucitoare. Pentru adversarul tău de idei, evident, e mult mai probabil că romanii au călătorit în America decît că monedele au fost pierdute de nenumărații turiști americani din ultimul secol și mai bine, care le-au achiziționat cînd au bifat Europa și Țara Sfîntă.

Și mai interesant este singurul, din cîte știu, tezaur de monede romane raportat din cele două Americi, descoperit pe o plajă din Venezuela. Uite-așa. Circumstanțele descoperirii sînt, ca de obicei în asemenea cazuri, mai neclare decît codul fiscal. Monedele există și nu sînt falsuri: ele acoperă uniform toate domniile împăraților romani începînd cu Augustus pînă după Constantin cel Mare. Cine a regizat această întîmplare probabil nu știe că din antichitate nu ne-a parvenit nici un tezaur de acest tip. Oamenii care puneau un ban deoparte de-a lungul vieții mai strecurau, e adevărat, în sipet și cîte o monedă deja veche de un secol sau chiar două, dacă erau din metal prețios și deci aveau o valoare intrinsecă, putînd umbla din tată-n fiu; dar nu le explicase nimeni că totul e egal cu zero dacă în vistierie nu sînt reprezentați toți cezarii. Colecții numismatice, căci evident asta e descoperirea din Venezuela, nu sînt atestate pînă în Renaștere.

Altă piesă de rezistență și șubrezenie a contactiștilor este un articolaș din Boletín del Instituto Nacional de Antropología e Historia. E vorba acolo de un mic cap de teracotă roman (foto) descoperit într-un mormînt aztec pe la 1500, în orice caz înainte de cucerirea spaniolă, la Calixtlahuaca, lîngă Ciudad de México. Nu e exclus ca statueta să fie din vremea dinastiei Severilor, dacă judecăm după criterii stilistice, în orice caz nu are paralele în arta precolumbiană; analizele de termoluminescență n-au dat rezultate clare, dar sugerează cel puțin că nu e un fals modern. Obiectul, dintr-o săpătură din anii ʼ30, fără planuri, fără desene, fără fotografii, fără fișe de obiect făcute pe teren, a fost publicat abia în anii ʼ60. Din păcate, de la o publicație la alta, autorul dă ca proveniență a obiectului diferite zone ale sitului Calixtlahuaca. În cei 30 de ani de la descoperire, spune directorul de săpătură, a păstrat figurina în colecția lui și doar puține persoane au văzut-o. Chiar și așa, aș înclina să cred că frauda nu este a arheologului mexican: fie echipa lui i-a făcut o farsă, fie la momentul descoperirii n-a fost de față (directorul de șantier fiind mai mult absent) cineva suficient de competent ca să observe că obiectul nu aparținea mormîntului, ci unui strat mult mai recent, fie obiectele s-au amestecat într-un depozit modern. Premiul pentru simplitate trebuie însă acordat unui cercetător care propune că statueta n-a ajuns din Imperiul Roman în Mexic peste Atlantic ; nu, ea a fost importată în China și de-acolo a ajuns în Mexic peste Pacific.

Am dat de curînd peste un articol publicat de un, în principiu, solid jurnal academic american cu apariție neîntreruptă timp de un secol, dar, ce-i drept, fără o specializare anume – lasere, istorie medievală, biologie etc. Titlul (pe lîngă nevoia seculară de a mă întrerupe) m-a făcut să-l răsfoiesc. Zicea că olmecii, marea civilizație ivită atît de brusc în Mexic, sînt urmașii unor emigranți chinezi din dinastia Shang. Dacă autorul chinez n-ar fi fost atît de amorezat de ideea lucrării lui, ar fi acceptat că această civilizație n-a apărut de fapt deloc așa, din piatră seacă, pe cît poate să pară unui amator, și că deci nici nu e nevoie să căutăm cu atîta disperare vreo intervenție exterioară. E de reținut în orice caz aici existența unei cohorte de autori „de scandal” serioși, care-și fac temele destul de conștiincios.

Un alt articol, foarte bine scris, despre influențe transoceanice în Lumea Nouă, a apărut într-un jurnal serios austriac, e drept, de etnologie, nu de arheologie, și publicat după moartea autorului său, ceea ce face plauzibil un fel de gest cavaleresc al editorilor. Îmi amintesc că altădată mi-a căzut în mînă o carte de la o prestigioasă editură din Heidelberg, al cărei titlu m-a făcut să rămîn cu gura căscată – era vorba despre sorgintea greacă a culturii din Insula Paștelui. Am lăsat totul baltă și am început s-o răsfoiesc: un catalog, frumos întocmit, al cuvintelor din limba locului (rapa nui) și al cuvintelor din greaca veche surprinzător de asemănătoare, ca sunet și ca sens – căci totul se potrivește –, aduse în Polinezia de neobosiți călători din Elada.

În încheiere: cunoști în amănunt tot ce s-a scris pe tema asta, dar tu crezi totuși că Pepin cel Scurt făcea plajă la Long Beach? Vrei să prezinți argumente în sprijinul acestei idei, fără mofturi paranormale, fără noxe naționaliste? Te ascult. Presupun că, dintr-o mie de idei absolut trăsnite, una se va dovedi cîndva neașteptat de aproape de adevăr. Deci mi se pare în regulă ca, pe o piață de idei sănătoasă, și asemenea idei să fie exprimate în discuția academică. Dar într-un procent identic: 0,1%.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

Ilustrație: https://www.ancient-code.com/wp-content/uploads/2015/04/119404.jpg

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.