Amintiri despre Părintele Scrima

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Am avut noroc! Știam ceva despre el, dar nu speram să-l și întîlnesc. Și totuși, într-o bună zi, intrînd într-o încăpere în care urma să mă văd cu Înaltul Antonie Plămădeală, am dat peste oaspetele lui, P. Scrima, proaspăt întors în țară după 1990. De-atunci, am gravitat cîțiva ani buni în preajma lui, uimit și încîntat să stau de vorbă cu un teolog și monah, radical diferit de teologii și monahii pe care îi cunoșteam deja.

În ce fel diferit? Decît să fac un portret omagial al acestui „unicat”, prefer să povestesc cîteva împrejurări trăite alături de el, caracteristice, cred, pentru croiala lui greu sistematizabilă. Era neconvențional fără ostentație, știa de toate în multiple domenii (dar fără urmă de pedanterie), avea umor, putea fi ironic fără menajamente, nu încăpea în standardele obișnuite ale „clericului” edificat și edificator. Pe scurt, era ceea ce îmi dorisem dintotdeauna să fie un interlocutor bisericesc: un partener de dialog liber de obișnuita suficiență pastorală, un model de „așezare” spirituală, fără exclusivisme cazone, dar și fără sincretisme nebuloase. Nu-i plăceau exaltările fudule, „rigorile” formale, „soluțiile” de manual. Pe scurt, era, în același timp, „angajat” și liber, cordial și impunător. Întruchipa fără rest duhul Rugului Aprins, acel episod unic în istoria credinței autohtone, în care intelectualitatea și Biserica s-au întîlnit exemplar, au comunicat, au pășit laolaltă, au suferit laolaltă, ca plată pentru nobila lor, fericită, consonanță.

Am avut privilegiul să-l pot însoți (preponderent ca șofer) pe Părintele Scrima, într-o călătorie prin țara pe care n-o mai văzuse de peste treizeci de ani. Timpul trecea ușor de-a lungul drumului. Părintele recita din Emily Dickinson, din lirica islamică sau din Psalmi și fredona adesea melodiile corurilor rusești. Aveam trac înaintea întîlnirii lui, la Sihăstria, cu Părintele Cleopa, vechi prieten din tinerețea lor comună de la Mănăstirea Neamț. Știam că Părintele Cleopa monologa inspirat, dar amplu și că nici Părintele Scrima nu era un „ascultător” tocmai cuminte. Mă întrebam, deci, dacă, după atîția ani, nu voi asista la un mic „conflict” retoric între gazdă și oaspete. Cei doi s-au recunoscut fericiți, s-au îmbrățișat, după care Părintele Cleopa a schițat un început de discurs. Părintele Scrima a ascultat un timp, disciplinat, dar, la un moment dat, a făcut o propunere: „Frate Ilie, n-ar fi oare potrivit să facem împreună o rugăciune?”. Părintele Cleopa a consimțit prompt, emoționat și, în clipa următoare, amîndoi au căzut în genunchi, umăr la umăr, într-o solidară tăcere rituală care m-a împietrit: nu-i văzusem niciodată, nici pe unul, nici pe celălalt, în această smerită postură, dincolo de cuvinte, de dialog „înțelept”, de orice previzibilă gesticulație cultică. Erau doar doi vîrstnici pioși, în exercițiul unei eterne îngenuncheri.

Pentru a schimba registrul, trec și la un episod vesel, dovadă a versantului de o benignă ironie al personalității Părintelui Scrima. L-am acompaniat la Biblioteca Patriarhiei (din clădirea Mănăstirii Antim), unde dorea să revadă un alt vechi prieten, director, pe-atunci, al bibliotecii: Părintele Băbuș. Din nou emoție, îmbrățișare și mîndria neaoșă a gazdei: „Frate Andrei, ce minunată reîntoarcere! Ce bine că ești din nou aici! Nu-i așa că tot Bucureștiul e cel mai frumos loc din lume?”. Părintele Scrima, cu duioșie amicală: „Écoutez… N-ai văzut Parisul…”. Nu-i plăceau frisoanele „județene”, „complicitățile” lăcrămoase în jurul mămăligii „noastre”, al „mioriticului” țanțoș. Șoca – mai ales pe „colegi” – încheindu-și convorbirile telefonice, ca unul care fondase o mănăstire ortodoxă în Liban, cu expresia arabă: „Inshallah!” (Cu voia lui Dumnezeu!). Dovedea, astfel, că e un cetățean al lumii, că dinaintea Dumnezeului Celui Viu, contează, firește, de unde vii, dar mai important e încotro te îndrepți, alături de toți cei cu care „tatonezi în același întuneric”. În aceeași cheie, mi-a spus odată, cu un soi de melancolie tandră, că e oarecum contrariat să constate că mulți dintre monahii pe care i-a întîlnit prin patrie „au ceva forestier”…

Vizita la biblioteca de la Antim îmi readuce în memorie faptul că tînărul Scrima lucrase acolo, alături de tînărul Anania, la începuturile lor. Legat de asta, merită amintită o „anecdotă” caracteristică. S-a auzit brusc, zburînd pe deasupra locului, un elicopter. Sîntem la începutul anilor ’50, cînd sunetul cu pricina nu era tocmai obișnuit. „Ce-i asta?!”, a întrebat, stupefiat, Bartolomeu Anania. Andrei Scrima, deja la curent cu toate noutățile tehnico-științifice, a răspuns calm: „Un elicopter”. „De unde știi?”, s-a mirat junele Bartolomeu. La care junele Scrima, ducîndu-și arătătorul la tîmplă, a răspuns scurt: „Intelligence Service!”.

Mi-am permis odată, cu imatur tupeu, să-l întreb pe Părintele Scrima de ce nu e niciodată îmbrăcat în vestmînt monahal. Mi-a răspuns, fără parapon, că a fi monah nu e o „profesiune” și că deci nu obligă la omogenitatea „uniformei”. Episodul a căpătat o semnificație aparte la slujba de înmormîntare a Părintelui, în Biserica Mănăstirii Cernica, unde voise un loc de veci alături de vechiul său prieten, Părintele Benedict Ghiuș (ceea ce s-a și realizat). Părintele Scrima zăcea în coșciug, îmbrăcat într-un elegant costum laic. Pe neașteptate și pe neanunțate, a apărut în biserică Preafericitul Patriarh Teoctist (alt vechi prieten), care a slujit și a ținut un emoționant discurs de „la revedere”. Dar, mai înainte, a cerut un strai călugăresc, pe care l-a așezat deasupra coșciugului, peste trupul Părintelui Scrima. Un gest discret, dar ferm, de natură să-l reintegreze tagmei sale pe cel pornit în călătoria finală. A fost ultima învățătură pe care mi-a mijlocit-o părintele Scrima, în „colaborare” cu Preafericitul Teoctist: drumul spre Împărăție cere rotunjimea omului întreg, cu toate ale lui, lumești și nelumești, bune și rele, văzute și nevăzute…

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii