EDITORIALE ȘI OPINII

Pisicile de pe Munte sînt mai costelive decît surorile lor de pe Insule. Mănîncă de rup covrigei şi pîine uscată. E prima oară cînd am văzut pisici înfulecînd grisine. Le-am văzut în Dafni, care este principalul port de pe Munte. Acolo ajungi cu unul dintre ferryboat-urile care te iau din Ourianopolis.

Dacă vorbim despre înfrîngerea cu 1-3 de la Porto, atunci e despre altceva. Tiki-taka o fi obosit, dar nu la fel de tare ca Xavi Alonso sau Dante, în faţa unor adversari prea puţini dispuşi să le arate un respect de genul celui datorat, să zicem, unui Beligan atunci cînd textul din ureche îi tace.

Dorina se îmbracă după obiceiul locului. În timpul săptămînii se îmbracă cu haine de lucru, însă duminica sau de sărbători poartă îmbrăcăminte specifică portului ardelenesc, cu ii şi şurţuri cusute cu ani în urmă de ea, dar care au rămas la fel de îngrijite.

Un prieten mi-a povestit ce i s-a întîmplat în urmă cu vreo douăzeci de ani, pe cînd era ceva mai tînăr şi lucra la nişte sonde din apropierea unui oraş din Moldova. Locuia cu chirie într-un apartament din oraş, dar mergea în fiecare zi cîţiva kilometri, pe nişte dealuri, pînă ajungea la sonde, unde era punctul de lucru.

În ciclul primar, timp de un an, am avut un coleg numit Băsescu. Ştiu la ce vă gîndiţi, dar vă rog, din start, să nu mergeţi prea departe cu supoziţiile! Nu e vorba despre fostul preşedinte (care a studiat, în copilărie, într-adevăr, pentru puţin timp, şi pe la liceele din Iaşi). De Traian Băsescu mă despart vreo două decenii.

Astfel de accidente se întîmplă periodic: mici vapoare sau chiar ambarcaţiuni improvizate încărcate cu imigranţi ilegali încearcă să traverseze Mediterana din nordul Africii spre coastele Europei (în general, destinaţia e Sicilia).

Ce ironie, nu? Toţi aceşti adulţi au trăit să facă copii pentru că dictatura comunistă nu le-a întrebat părinţii dacă să-i vaccineze, pur şi simplu a făcut-o (deşi nu exista o lege privind obligativitatea, doar o practică).

E imposibil să iubeşti filmul fără să-l fi frecventat cu asiduitate, cu pasiune sau măcar cu o specie sau alta de iritare pe Federico Fellini. E imposibil să pricepi surescitarea creatoare, febrilitatea barocă a secolului 20 fără să fi văzut La Dolce Vita, Opt şi jumătate, Amarcord sau Giulietta şi spiritele.

Ne aflăm din nou într-una din perioadele de sărbătoare, în care fericirea este pe buzele tuturor. În restul timpului însă, ne urăm doar sănătate, ca şi cum fericirea ar fi rezervată sărbătorilor, sau ar fi ea însăşi o sărbătoare…

Anchetele judiciare efectuate asupra unor persoane cu notorietate – oameni politici şi de afaceri – şi care scot la lumină fapte de corupţie ori alte infracţiuni petrecute cu ani în urmă determină în mass-media recursul previzibil la un clişeu aproape internaţional: al scheletului sau scheletelor din dulap.

Pentru generaţia bunicilor noştri era cu siguranţă mai simplu. Dacă ar fi fost băiat, trebuia întîi de toate să înveţe să fie cuviincios: să spună „Bună ziua“ domnilor şi „Sărut mîna“ doamnelor şi preoţilor. Dacă era să fie fată, urma să înveţe să fie vrednică şi ascultătoare.

Mai întîi de toate, Uniunea Europeană este pusă pentru prima dată în faţa unei crize strategice, pentru care nu a fost pregătită. Extinderea – fie că a fost vorba despre extinderea influenţei sau despre extindere pur şi simplu – a fost pînă acum privită cu simpatie de către vecini. Ba chiar cu entuziasm.

S-a făcut seară. S-au aşezat la masă. În timp ce mîncau, Iisus le-a spus că unul dintre ei Îl va vinde. Dintre evangheliile care povestesc scena, o prefer pe cea a lui Ioan. Îmi pare mai tainică, mai încărcată cu substanţă mistică decît celelalte.

Să presupunem că aţi auzi la televizor cum că s-au găsit pe undeva, pe sub Marea Neagră, cîteva catralioane de metri cubi de gaz metan de foarte bună calitate. Prima reacţie ar fi să vă bucuraţi. În fond, asta ar însemna o ţară ceva mai bogată în resurse.

E doar un băiat cu o copilărie complicată. Un tip care a reuşit de unul singur şi care de atunci plăteşte poliţe umanităţii întregi care pare că nu-l venerează îndeajuns. Pînă la un punct a fost simpatic, cu toate vorbele de genul „Sînt Nordul şi Sudul, sînt Estul şi Vestul, sînt Zlatan Ibrahimovici“. OK, funny.

"Am trecut de la responsabilitate socială corporativă către sustenabilitate. La nivel de grup, am reuşit să schimbăm lucrurile, astfel încît acum trei ani grupul a adoptat o strategie de sustenabilitate. Dar şi înainte de asta, ne-am uitat la problemele societăţii româneşti şi la nevoile companiei noastre."

Predarea religiei în şcoli a stîrnit şi va mai stîrni multe patimi, la fel ca şi arborarea unor însemne religioase prin diferite instituţii de stat sau de învăţămînt. În urmă cu cîţiva ani, lucram la un post de radio internaţional care respecta strict toate regulile, dar şi toate sensibilităţile, atît „canoanele“ laice, cît şi libertăţile religioase.

Mi-am amintit, cu ocazia respectivă, că, în urmă cu cîţiva ani, am ţinut un scurt „jurnal“ al ştirilor groteşti, pe care aş fi vrut să-l „valorific“ într-o scurtă analiză. Nu am făcut-o, aşa încît, abia azi, scotocind prin documente şi descoperindu-l, am hotărît să-l reiau.

Altfel decît s-ar fi crezut, legea care permite căsătoria între persoane de acelaşi sex a iscat în Franţa mai multe polemici decît în alte state occidentale în care s-au adoptat legi similare. Adversarii provenind, în mare parte, din medii catolice, au organizat numeroase manifestaţii şi campanii mediatice costisitoare.

Continui azi discuţia cu George Teodorescu despre forturile Bucureştiului. Data trecută am aflat despre cum au fost construite cu mari eforturi, dar şi că la începutul Războiului, în 1914, construcţiile similare din Belgia s-au dovedit ineficiente în faţa nemţilor.

Toţi vrem să fim – sau măcar să părem – deştepţi. Nu mă exclud din această caracterizare, deşi, mă credeţi sau nu, de la o anumită vîrstă nu mai trăieşti acut insomnia conştiinţei de sine. Îţi ştii limitele mai bine decît toţi duşmanii tăi, faci diferenţa dintre înzestrare nativă şi merit dobîndit prin salahorie.

Paştile şi Crăciunul au început să-mi cadă greu din cauza acestei întrebări pe care presa o pune cu o consecvenţă demnă de o cauză mai nobilă. E firească, într-un fel, dar cînd se repetă identic, în fiecare an, cam ce noutăţi ai putea să mai spui?

Succesul unui slogan şi al unei campanii publicitare confirmă importanţa mecanismului lingvistic în fixarea în uz şi în memoria colectivă a unei formule. Nu conţinutul mesajului a făcut ca sloganul Prea bun. Prea ca la ţară să intre în inventarul de formule colocviale actuale, să fie reprodus ca atare sau parafrazat în fel şi chip.

Consecvent proiectului său politic anunţat la finele mandatului, fostul preşedinte Traian Băsescu a descins la Chişinău, unde a pus în mod clar problema Unirii. Este aceasta o abordare vizînd strîngerea rîndurilor în jurul unui proiect personal sau chiar o declaraţie de vizionar?

Povestea Serena Williams – Simona Halep depăşeşte, deja, tenisul şi devine o interesantă poveste de rivalitate şi admiraţie între două forţe de mare competitivitate. Una în plină ascensiune, alta ajunsă deja pe culme. Una preocupată să urce, alta îngrijorată să nu coboare.

De cum a venit de la Consiliul European dedicat construcţiei şi consolidării unei pieţe energetice comune în UE, preşedintele Iohannis a făcut o declaraţie senzaţională: „România susţine dreptul statelor membre de a-şi stabili în mod suveran propriul mix energetic“.

Cred că „avem voie“ să comentăm cînd oricine zice orice despre oricine. Măcar atît. Altfel, ne întoarcem în case reci şi neluminate şi ne tragem plapuma peste cap. Năstase zice că el ar fi jucat pentru România decît să aleagă un turneu în care să se reprezinte mai degrabă pe sine.

Doamna Georgescu din Bucureşti avea nevoie de o menajeră care s-o ajute la curăţenie. De-a lungul timpului, avusese mai multe experienţe neplăcute, aşa cum toată lumea are la capitolul ăsta, iar ultima femeie o lăsase baltă fără nici o vorbă, tocmai înainte de Paşti.

În 1998, la invitaţia unor reprezentanţi ai autorităţilor de atunci – invitaţie, trebuie să recunosc, complet neaşteptată – de a prelua o funcţie politico-diplomatică (destul de însemnată), am întîrziat cu răspunsul inacceptabil de mult

Dacă mîine ziarele ar anunţa că Joachim Löw este înlocuit de la conducerea reprezentativei de fotbal a Germaniei, probabil că ştirea ar trece neobservată. Cel căruia i se datorează, în mare măsură, cîştigarea campionatului mondial de anul trecut e un erou, o legendă vie, dar nu e în poziţia să nască mari polemici.

Garnizoana totală pentru toate forturile şi bateriile urma să fie de 33.000 de soldaţi. Unele dintre forturile mai mari trebuiau să aibă cam 500 de soldaţi, de artilerie. Fiecare fort avea cazarmă, erau încălzite şi ventilate, se mai văd, pot fi vizitate.

Cînd vrei să lauzi ceva, sau pe cineva, nu e obligatoriu să ai competenţa a ceea ce lauzi. Lauda porneşte ori din entuziasm sincer (chiar dacă inadecvat), ori dintr-un mărunt calcul de conjunctură. Ea stă, cu alte cuvinte, sub semnul opiniei (private şi libere), dar, ca atare, nu face rău nimănui.

Durkheim – Émile Durkheim – este domnul care a inventat sociologia. Asta s-a întîmplat mai demult, tocmai se împlinesc 120 de ani de atunci. Au încercat şi alţii înaintea lui, dar nu le-a ieşit cum trebuie. Căci, pentru a exista, o ştiinţă trebuie să aibă un obiect clar al ei, de care să se ocupe în mod legitim şi exlusiv.

O destul de surprinzătoare eroare apare din cînd în cînd în textele jurnalistice actuale şi în comentariile publicului cititor: adjectivul regretabil e folosit în locul participiului regretat, în formule de evocare a unor persoane şi personalităţi dispărute.

Dosarul numărului 579 al Dilemei vechi, intitulat „Religie şi politică“, mi se pare foarte bun în sens jurnalistic pentru că provoacă reacţii. Nu doar că nu te lasă indiferent, dar te face să pui mîna pe tastatură şi să scrii redacţiei.

Euro-entuziaştii sînt convinşi că, mai devreme sau mai tîrziu, UE va deveni un soi de SUE (Statele Unite ale Europei), un fel de super-stat federal, cu impozite proprii, emitent de paşaport şi cetăţenie. Deja are monedă comună în mare parte a teritoriului. Logic ar fi să deţină şi o armată, nu? Ei bine, nu!

Nu-i nici o ispravă să baţi o echipă a unei ţări cu populaţie de patru ori mai mică decît Ploieştiul. Faptul că Feroe nu mai e ce a fost e nimic pe lîngă aceeaşi sentinţă aplicată nouă. Meciul s-a dovedit a fi capcana perfectă.

"Este nevoie de un model după care să ne ghidăm, iar Norvegia este o ţară care se conduce după nişte principii simple. Raportul a fost realizat în cadrul proiectului „ONG-uri mai puternice împreună“, finanţat din Fondul ONG, granturile SEE, şi monitorizat de FDSC. Promotorul proiectului a fost Caritas România. "

Am descris odată calităţile acestei emisiuni care plăcea atîtor oameni din întreaga lume, cu al său reuşit trio de prezentatori: Jeremy Clarkson, Richard Hammond şi James May. Am încercat să explic şi de ce show-ul depăşea cu mult graniţele unei simple emisiuni despre maşini.

Am aflat, dintr-un documentar BBC, cazul neverosimil al unui bărbat american, scăpat ca prin minune din atentatele de la World Trade Center în 2001. Omul lucra într-unul dintre Turnurile Gemene şi doar un interval de cîteva minute (în care a întîrziat ca să-şi cumpere o sticlă de apă minerală) a dus la salvarea sa.

Indicele bursei de la Shanghai a înregistrat în ultimele săptămîni creşteri spectaculoase. Analiştii economici nu-şi explicau aceste rezultate într-o ţară cu probleme: China şi-a propus o creştere economică de 7%, o ţintă considerată mai degrabă modestă.

„Consiliul European subliniază nevoia de a răspunde campaniilor curente de dezinformare ale Rusiei şi invită Înaltul Reprezentant, în colaborare cu statele membre şi instituţiile UE, să pregătească pînă în iunie un plan de acţiune pentru comunicare strategică. O echipă de comunicare va fi organizată, ca prim pas în această direcţie.“

Aud, adesea, formule autoreferenţiale care mă pun pe gînduri: „Eu, ca intelectual…“, „Sînt, totuşi, un intelectual…“, „Noi, intelectualii…“ Prima mea reacţie este să spun că un intelectual adevărat nu se recomandă niciodată pe sine ca „intelectual“. Dar, în fond, ce înseamnă „un intelectual adevărat“?

În dosarul din numărul anterior al Dilemei vechi, dedicat relaţiei dintre religie şi politică, profesorul Radu Carp atrăgea atenţia asupra faptului că „problema statutului religiei în şcolile publice este una din cele mai grele opţiuni cu care se confruntă o democraţie“.

În vitrinele magazinelor şi în anunţuri de tot felul, transmise pe diferite canale de comunicare, tradiţionale sau virtuale, termenul preferat în ultima vreme pentru anunţarea unor reduceri pare a fi soldare. Pînă de curînd, în asemenea contexte apărea mai curînd cuvîntul sold, la singular sau în forma de plural solduri.

Ion Codru Drăguşanu notează în 1838 în epistolarul său, Peregrinul transilvan, curiozitatea modului în care „românii transalpini, sau munteni“ denumesc călătoria înspre Austria „înîntru“. Lucrul acesta ar dovedi, crede peregrinul, „că România au fost dedată de a depinde de undeva şi că a depins cîndva de Austria“.