Lumpeninvestitorii – de ce creşte Bursa din China?
Indicele bursei de la Shanghai a înregistrat în ultimele săptămîni creşteri spectaculoase. Analiştii economici nu-şi explicau aceste rezultate într-o ţară cu probleme: China şi-a propus o creştere economică de 7%, o ţintă considerată mai degrabă modestă. Dar chiar şi aşa, e un obiectiv greu de atins, după cum ar fi recunoscut însuşi premierul Li Keqiangnur. A doua mare economie a lumii şi-a încetinit, în ultima vreme, expansiunea. Şi doar uriaşele rezerve valutare nu ajută prea mult la dezvoltare. Există „probleme profunde“, ar fi recunoscut guvernanţii. Ce e de făcut? – se tot întreabă, probabil, tovarăşii din guvern. N-a durat mult şi au găsit şi răspunsul: „Investiţi, investiţi şi iar investiţi!“. Îndemnurile nu s-au lăsat aşteptate. Cine sînt, deci, investitorii chinezi? De unde vin banii şi pofta de a investi? Cum se explică acest boom bursier într-o ţară cu probleme economice? O facultate de finanţe din sud-vestul Chinei a realizat o cercetare şi a descoperit că indicele bursier a crescut pe fondul multiplicării susţinute a investitorilor. E vorba deci de investiţii modeste, dar foarte numeroase. Că, spre deosebire de bursele mari precum Hong Kong sau New York, unde principali investitori sînt companii grele, cea de la Shanghai este mai degrabă un „loc de joacă“ pentru investitori privaţi se ştia deja. Dar de-abia în urma acestui studiu s-a văzut şi dimensiunea diferenţei. La Shanghai banii vin nu de la oameni de afaceri ori dinspre profesiile liberale, ci de la masa populaţiei sărace. Profilul investitorului chinez e foarte diferit de modelele occidentale. Cei mai mulţi investitori chinezi sînt fie tineri abia ieşiţi din şcoală, fie… taximetrişti – se arată în studiul respectiv (citat de Frankfurter Allgemeine Zeitung).
Pentru micii investitori, bursa de la Shanghai poate aduce randamente de pînă la 2,4% pe zi. Asta înseamnă pentru taximetristul chinez un pachet de ţigări „gratis“ sau un „hamburger“ – plus promisiunea unui cîştig important dacă îşi păstrează investiţia. Totul pare un fel de joc piramidal tip Caritas – doar că se petrece la o instituţie serioasă, ceea ce dă mai multă încredere. În plus, în ultimele luni presa controlată de stat a întreprins campanii ample de încurajare a investiţiilor la bursă.
Studiul nu explică de ce tocmai taximetriştii sînt cei mai mari (mai bine zis: mulţi) investitori, dar ne lasă să înţelegem că lumpeninvestitorii sînt mînaţi de promisiunile brokerilor şi de cooperarea relativ facilă cu aceştia. Şi, evident, de perspectiva unei lovituri la bursă care le-ar înzeci suma investită. Şansele unui cîştig la bursă sînt mult mai mari decît la loterie. Dar nu cu foarte mult. Micii investitori chinezi n-au însă de unde să ştie asta. Pentru că nimeni nu i-a învăţat. Cei mai mulţi nu au habar nici măcar de cele mai elementare reguli ale economiei. Din studiu reiese că mai bine de două treimi dintre investitori nu au obţinut diplomă de bacalaureat. Majoritatea au părăsit şcolile înainte de a împlini cincisprezece ani. 30% şi-au încheiat studiile la doisprezece ani. Şi aproape 9% sînt analfabeţi. Impactul acestor mici investitori asupra economiei chineze nu e deloc neglijabil – după cum recunosc şi reprezentanţi ai guvernului. Banii lor aduc, pe termen mediu şi lung, creştere economică. Bursa de la Shanghai ar putea fi deci un bun exemplu pentru o democratizare a participării bursiere. Într-o ţară cu economie doar parţial liberă, puterea investitorilor mulţi şi proşti poate aduce acelaşi deznodămînt ca în fabula cu leul răpus de furnici. Doar că în economie şi în politică e foarte greu să prevezi epilogul. Speculaţiile de la bursă sînt, pînă una-alta, un factor de progres pentru China.
Creşterea încurajează creşterea – spun brokerii. Aşa o fi. Dar pînă una-alta, experienţa recentă a arătat că nici creditele ieftine, date uşor, şi nici salturile indicelui bursier nu sînt garanţii pentru o creştere economică reală şi, cu atît mai puţin, nu pot aduce bunăstare pe termen lung. Visul oamenilor de a se îmbogăţi rapid nu e un motor prea performant pentru economia unei ţări. Ba chiar ar putea deveni fatal. Taximetriştii chinezi mai bine s-ar apuca serios de ce ştiu să facă mai bine – adică de taximetrie.
Foto: wikimedia commons
