Serviciile sociale în România şi Norvegia – dialog cu Maria CRÂNGAŞU

Publicat în Dilema Veche nr. 581 din 2-8 aprilie 2015
Serviciile sociale în România şi Norvegia – dialog cu Maria CRÂNGAŞU jpeg

A apărut de curînd un raport care conţine o analiză comparativă între serviciile sociale din Norvegia şi România. Norvegia: jumătate din populaţia ţării depune un volum de muncă voluntară mai mare decît cantitatea de muncă din industria petrolieră şi învăţămînt luate la un loc; profitul de la loterie şi jocurile de noroc este reinvestit în domeniul social şi în susţinerea societăţii civile; 49% din resursele organizaţiilor civice provin din muncă voluntară şi donaţii; buna funcţionare a serviciilor sociale se bazează pe încrederea reciprocă între cetăţeni şi autorităţi. În România: societatea civilă s-a dezvoltat greoi după căderea comunismului; activitatea de voluntariat este restrînsă şi timidă; serviciile sociale furnizate de ONG-uri se confruntă cu piedici birocratice; autorităţile locale nu sînt adesea pregătite să asigure serviciile sociale; există o suspiciune reciprocă între cetăţeni şi autorităţi. Am invitat-o, aşadar, la un dialog pe aceste teme pe Maria Crângaşu, coordonator de comunicare la Confederaţia Caritas România. 

De ce această analiză comparativă şi de ce tocmai cu Norvegia? 

Este nevoie de un model după care să ne ghidăm, iar Norvegia este o ţară care se conduce după nişte principii simple. Raportul a fost realizat în cadrul proiectului „ONG-uri mai puternice împreună“, finanţat din Fondul ONG, granturile SEE, şi monitorizat de FDSC. Promotorul proiectului a fost Caritas România. 

Nu cumva sîntem prea departe de modelul norvegian? Norvegia este o ţară bogată, cu un sistem social perfecţionat în timp... 

Trebuie să fim realişti, sistemul social din România este relativ tînăr, în 25 de ani a trebuit să învăţăm, să creăm o relaţie cu autorităţile. După căderea sistemului comunist, autorităţile centrale au distribuit această sarcină către autorităţile locale, care s-au simţit bombardate de foarte multe solicitări şi în incapacitatea de a le acoperi pe toate. În zona rurală, de pildă, resursele umane şi financiare sînt insuficiente, nu există logistică, bugetele nu sînt defalcate, reprezentanţii autorităţilor locale nu au fost instruiţi în legătură cu ce au de făcut, nu există nişte standarde de calitate şi de cost. Cadrul legal privind asistenţa socială e încă ambiguu, ar fi necesară o reformă. Este şi o birocraţie excesivă. Noi, Caritas România, alături de alte organizaţii ale societăţii civile, facem presiuni asupra ministerelor de resort pentru a oferi ONG-urilor posibilitatea de a contracta servicii sociale într-un cadrul legal. 

Dincolo de legislaţie, organizaţiile nonguvernamentale din România se confruntă şi cu probleme de toate zilele: practic, în materie de taxe, impozite şi TVA sînt tratate cam la fel ca firmele... 

În Norvegia, furnizorii privaţi de servicii sociale au contracte multianuale, de la cinci la opt ani. ONG-urile sînt scutite de plata unor taxe şi impozite şi, la sfîrşitul anului, li se restituie integral TVA. Nu este vorba de un „stat al bunăstării în Norvegia“, ci de municipalităţi ale bunăstării, este vorba despre comunităţi: oameni care se asociază pentru a oferi un exemplu de civism şi de bune practici. Oamenii ştiu că dezvoltarea socială e în mîinile lor, în colaborare cu autorităţile. 

Raportul arată că, în schimb, în România există o neîncredere reciprocă între cetăţeni/societatea civilă şi autorităţi. Nu cumva aceasta e principala piedică? 

E o piedică foarte mare. După părerea mea, neîncrederea vine din ambele părţi. Statul are prejudecata că societatea civilă nu poate avea acces la reprezentanţii autorităţilor şi invers. În cadrul acestui proiect am organizat la nivel naţional 15 întîlniri între reprezentanţii societăţii civile şi cei ai autorităţilor locale. Am fost plăcut surprinsă să descopăr că există dorinţa de a comunica, de a colabora şi de a merge împreună către autorităţile centrale. Am formulat, aşadar, un document de poziţie pe care l-am înaintat premierului. Printre altele, solicităm cîteva lucruri: care este stadiul agendei 2020 în domeniul serviciilor sociale, o reformă a sistemului de servicii sociale, o reglementare a metodologiei de contractare a serviciilor sociale şi departamente speciale în cadrul ministerelor de resort. 

Cum funcţionează colaborarea cu autorităţile centrale? 

Este strict formală, oficială, fără prea multe legături directe. Nu reuşim să identificăm acele persoane cu care să colaborăm, iar dacă le identificăm, după doi-trei ani sînt schimbate, pentru că se schimbă Guvernul şi oamenii sînt înlocuiţi. Multe documente pe care le înaintăm autorităţilor centrale rămîn într-un sertar, iar după multă vreme, cînd avem şansa să ne aflăm în faţa unui decident politic de rang înalt, ni se spune „dar de ce n-aţi venit la mine să-mi spuneţi?“. Una dintre recomandările pe care le-am formulat în raport a fost aceea de a face organizaţii de tip reţea sau de tip umbrelă între ONG-uri, pentru a putea avea un dialog mai eficient cu autorităţile centrale. E o comunicare foarte greoaie, un proces anevoios de schimbare a legilor. În Norvegia, chiar şi persoanele sub 18 ani au acces la şedinţele autorităţilor locale. La noi, nici experţii nu sînt invitaţi: foarte multe procese de reglementare au loc cu uşile închise. Or, domeniul serviciilor sociale e complex şi cuprinde multe nevoi pentru care statul nu are soluţii. 

Nu cumva au şi ONG-urile o parte din vină pentru această neîncredere reciprocă? Dezvoltarea lor a fost greoaie – cum scrie în raport – şi au fost ani în care unele ONG-uri erau folosite pentru alte scopuri, nu tocmai legitime... 

Cred că vina este indirectă. În România nu a existat un program de formare a experţilor în domenii sociale, în

sau în altele. Foarte multe modele le-am primit în anii ’90 de la organizaţii străine. Unele au rămas şi au deschis filiale aici. Sînt organizaţii de tip naţional, care sînt afiliate reţelelor internaţionale – cum este şi Caritas România. Există însă şi organizaţii mici, care îşi ocupă majoritatea timpului cu nevoia disperată de a rămîne în viaţă şi de a găsi soluţii pentru desfăşurarea activităţii. 

Ce face Caritas România? 

Aş vrea întîi să atrag atenţia asupra unei confuzii pe care o fac mulţi: nu este vorba despre jocul piramidal din anii ’90. Caritas este organizaţia Bisericii Catolice, misiunea sa este inspirată de doctrina socială a Bisericii Catolice. În România funcţionăm de 20 de ani, iar beneficiarii noştri sînt foarte mulţi – de la copii la persoane vîrstnice. La nivel naţional, avem 1100 de angajaţi şi peste 2000 de voluntari. Caritas România este unul dintre cei mai importanţi furnizori de servicii de îngrijire la domiciliu. În zona de centru şi de vest, la fiecare cinci minute putem vedea o maşină Caritas care merge la domiciliul unei persoane. Avem şi alte tipuri de proiecte – de pildă, de educare a copiilor care rămîn în ţară în timp ce părinţii lor sînt la muncă în străinătate. Anul trecut am avut o campanie pentru românii care pleacă la muncă în Marea Britanie. Pe primul loc în ceea ce priveşte persoanele fără adăpost în Marea Britanie se află românii şi bulgarii. Foarte mulţi pleacă nepregătiţi, se duc la noroc sau sînt păcăliţi de potenţialii angajatori, ajung acolo şi nu ştiu limba, nu au minime resurse de subzistenţă pînă îşi găsesc de lucru, nu ştiu cît costă acolo chiria sau produsele de bază. Aşa încît am creat un ghid destinat acestor persoane. 

Care ar fi principalele condiţii pentru a ne apropia de modelul norvegian? 

În primul rînd, îmbunătăţirea comunicării şi accelerarea procesului de implementare. Multe strategii există pe hîrtie, dar nu se aplică sau nu au o metodologie de aplicare. E nevoie de o comunicare permanentă între ONG-uri şi autorităţi, şi de o vizibilitate mult mai mare acordată societăţii civile care desfăşoară programe de servicii sociale. De exemplu, foarte mulţi cetăţeni nu erau informaţi în legătură cu serviciile de îngrijire la domiciliu. Aşa că am creat reţeaua Senior Net, care cuprinde 57 de organizaţii furnizoare de îngrijiri la domiciliu. Am observat că în ultimul an au existat foarte multe solicitări pentru asemenea servicii. 

Cum e viaţa de ONG-ist? 

Este foarte frumoasă. Ajungi să cunoşti cazuri care te emoţionează. În 2012, am avut o campanie de promovare a îmbătrînirii active. Mi-am făcut atunci prieteni de vîrsta a treia, cu care păstrez legătura şi astăzi. Dacă lucram în alt domeniu, n-aş fi reuşit să cunosc astfel de oameni şi să creez astfel de legături emoţionale. Poate că e şi grea o astfel de viaţă, atunci cînd vrei să te faci auzit. Înainte de a lucra la Caritas am fost voluntar. În momentul în care te gîndeşti cum ar fi viaţa ta dacă te-ai afla în locul unei persoane care trăieşte în nevoie, simţi că faci un lucru bun. În România există peste două milioane de persoane care trăiesc cu 240 de lei pe lună. De multe ori m-am gîndit că aş vrea să fac un experiment, să văd cum poţi trăi astfel, avînd totuşi o viaţă demnă. Nu se poate. Dar două milioane de români fac asta zi de zi. Dacă nu facem ceva pentru ei, vor fi şi mai mulţi. 

În Norvegia, jumătate dintre cetăţeni practică voluntariatul. La noi, foarte puţini. De ce? 

Tinerii trebuie încurajaţi să facă voluntariat, pentru că numai astfel îşi pot crea o experienţă. În faţa unui angajator de tip corporatist, contează şi o asemenea experienţă. Dar nu avem o cultură a voluntariatului, nu am fost încurajaţi în familie să facem acest lucru. Voluntariatul însă te împlineşte nu doar din punct de vedere profesional, ci şi uman. Eu am lucrat şi în domeniul privat, am putut face comparaţii. Sînt activităţi pe care le-am învăţat ca voluntar şi pe care le-am putut folosi apoi ca angajată în domeniul privat. Cred că principalul motiv pentru care tinerii fac voluntariat este acela de a cunoaşte alţi oameni şi de a-şi forma o experienţă. Uneori, munca de voluntar e mult mai grea decît pare.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Nepoții reginei Margareta FOTO Instagram
Cei 4 membri regali danezi rămași fără titluri: nepoții reginei Margareta, „șocați și triști“
Iată care sunt cei patru nepoți ai reginei Margareta a Danemarcei care au fost deposedați de titluri.
Sumudica2 jpg
Șumudică, dans oriental pe pista stadionului: Imagini prezentate de televiziunea saudită VIDEO
Marius Șumudică (51 de ani) are un stil inconfundabil, aproape la toate echipele sale.
INSTANT CIUCA CARBURANT 002 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Ciucă: Avem cantităţile necesare de gaz. România nu va suferi în iarna aceasta de lipsa gazului
Premierul Nicolae Ciucă a dat asigurări, sâmbătă, că România are cantităţile necesare de gaz, iar ţara noastră nu va suferi din lipsa acestuia în iarna 2022 - 2023.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.