O poveste de demult

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Alte confuzii jpeg

În ciclul primar, timp de un an, am avut un coleg numit Băsescu. Ştiu la ce vă gîndiţi, dar vă rog, din start, să nu mergeţi prea departe cu supoziţiile! Nu e vorba despre fostul preşedinte (care a studiat, în copilărie, într-adevăr, pentru puţin timp, şi pe la liceele din Iaşi). De Traian Băsescu mă despart vreo două decenii de istorie. Dumnealui vine din epoca staliniştilor, eu din cea a decreţeilor. În plus, dacă, prin absurd, aş fi fost coleg cu domnul preşedinte Băsescu, pentru un an, în ciclul primar, mă îndoiesc că mi-aş mai fi amintit de el. Nu recunoştea domnia-sa, la deschiderea cursurilor din 2005, că a fost un elev mediocru? Pe aceştia îi uiţi imediat. În memorie îţi rămîn, de obicei, trei categorii de colegi: străluciţii, şmecherii şi catastrofele iremediabile. Băsescu la care mă refer eu făcea parte din ultima. Era un repetent incorigibil şi, totodată, un derbedeu periculos. Noi îl „moşteniserăm“, aşa-zicînd, de la generaţiile anterioare şi ne pregăteam, conştiincios, să-l „pasăm“ promoţiilor următoare de boboci. Pentru învăţătoarea noastră lucrurile erau clare: Băsescu avea să rămînă, din nou, repetent. În a doua jumătate a anului şcolar, nici nu se mai obosea să-l asculte. Îl ţinea ca pe o mobilă în clasă, ignorîndu-l cu desăvîrşire. Băsescu, aparent fericit de evoluţia lucrurilor, rînjea mereu. Nu-şi mai aducea, dacă-mi amintesc bine, nici ghiozdanul. Fuma vîrtos prin closete, se căţăra prin copaci şi, din cînd în cînd, ne mai înjura cavernos pe noi, ăştia „cuminţi“. 

Apoi, în trimestrul al treilea, ceva s-a întîmplat. Tînăra noastră învăţătoare intră în concediu de maternitate şi fu înlocuită chiar de soţul ei, la rîndul său, învăţător. Toţi eram înnebuniţi după el. Simpatic, apropiat de copii şi, mai mult, excelent desenator,

(cum îi spuneam noi în răspăr cu recomandarea comunistă de

) devenise pentru clasă un semizeu. Lucru interesant, el începu să se intereseze de Băsescu. Îl scotea la tablă, îi dădea teme mai uşoare şi încerca să-l schimbe cu vorba bună. Îi tot spunea să-l aducă „pe tata“ la şcoală (părinţii respectivului erau absenţi complet, se pare, din peisajul didactic). Prea multe nu reuşi, dar parcă îl făcu pe terifiantul repetent un pic mai respectuos. Nu mai rînjea atît de des. Spre sfîrşitul anului, într-o zi, cînd ne încheia mediile, iar noi ne hîrjoneam prin bănci, Domnu’ se opri contrariat la o pagină din catalog. Zise, cu un ton foarte serios, care nu-i era specific: „Măi, Băsescule, tu iar rămîi corijent pe vară. Ştiu mama şi tata?“ „Nu ştiu“, răspunse Băsescu din ultima bancă, afişîndu-şi vechiul lui surîs insolent. În clasă s-a creat rumoare. „Cum, mă“, continuă învăţătorul, „nu le-ai spus?“ „Nu“, se hlizi colegul nostru, spre uimirea noastră crescîndă. „Uite ce-i: vreau să vină un părinte la şcoală!“, adăugă Domnu’ cu o sobrietate prevestitoare de furtuni. „Am să le zic!“, replică liniştit Băsescu. „Ai să le zici chiar acum! Te duci acasă şi vii cu un părinte!“, continuă ferm omul de la catedră. „Nu-i nici unul acasă!“, strigă Băsescu. „Nu te cred (învăţam după-amiaza,

)! Trimit pe cineva cu tine să le comunice.“ 

Domnu’ aruncă o privire de ansamblu peste clasă şi se opri asupra mea: „Cuţitaru, ia mergi tu cu Băsescu la el, la bloc, şi cheam-o pe mama lui la şcoală!“, ordonă institutorul. „Auzi“, adăugă însă imediat cu voce ghiduşă, „nu care cumva să te mituiască pe drum şi să spui că nu era nimeni acasă!“ „Nu“, am răspuns eu, plin de simţ de răspundere. Am pornit-o amîndoi prin cartier, eu ţanţoş, ca un inspector de salubritate, Băsescu destul de spăsit, cu mîinile în buzunare şi capul în pămînt, ca un individ bănuit pe nedrept. N-am prea vorbit. Eram din ligi diferite. Ne-am oprit totuşi amîndoi în faţa unei coropişniţe imense, întinse pe o frunză, şi am exclamat la unison, eu cu o grimasă de silă, el cu un rînjet de surpriză: „Mamă, ce scîrbos!“ Apoi mi-a spus o singură dată: „Chiar nu-s acasă, să ştii! N-am minţit“. „Bine, vedem“, am replicat, pătruns complet de importanţa misiunii mele. Rememorînd episodul azi, îmi dau seama că totul avea un fundal suprarealist. În realitate, pe drum, Băsescu m-ar fi putut lichida cu un gest (era cu vreo trei ani mai mare ca mine şi avea şi reputaţie de bătăuş necruţător). Mă putea ameninţa, şantaja, tortura. Cu toate acestea, mergea umil pe lîngă mine. Învăţase să-l respecte pe Domnu’, iar eu preluasem – prin delegare – o parte semnificativă din acel respect. Autoritatea învestită de învăţător în mine părea imensă, reuşind să-l copleşească pe golănaşul de mahala, ascuns în sufletul necizelat al lui Băsescu. Colegul meu repetent nu minţise. Nu era nimeni acasă. Bătuse în uşă, pentru a fi convingător, chiar şi cu picioarele. M-am întors la şcoală puţin îngrijorat. Mă gîndeam că Domnu’ ar fi putut bănui că am fost, pînă la urmă, „mituit“ pe traseu. Spre surprinderea mea însă, nu m-a suspectat nici o secundă. A zis doar „bine“, cînd i-am povestit micul voiaj, invitîndu-ne la locurile noastre. Ştia, cu certitudine, că autoritatea transmisă de el, simbolic, în această expediţie nu ar fi fost tratată jocular nici de mine şi nici de Băsescu. Cu anumite lucruri nu te joci. Nici măcar în ciclul primar.

Morala? Una simplă, fără subtilităţi obositoare. În lumea noastră ambiguă, luaţi cu inteligenţă, pînă şi cei mai refractari indivizi învaţă treptat să se încline, dacă nu în faţa autorităţii sugerate de

, măcar în faţa celei impuse de

.  

Istoreme

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.
ronaldo twitter jpg
Cele mai tari glume după golul fantomă al lui Ronaldo
O serie de glume circulă pe rețelele sociale după ce fotbalistul lusitan Cristiano Ronaldo a fost lăsat fără primul gol din meciul cu Uruguay de la Campionatul Mondial Qatar 2022.
 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.