Un sport la Răsărit
E ceva de comentat cînd Ilie Năstase o critică pe Simona Halep?
Cred că „avem voie“ să comentăm cînd oricine zice orice despre oricine. Măcar atît. Altfel, ne întoarcem în case reci şi neluminate şi ne tragem plapuma peste cap. Năstase zice că el ar fi jucat pentru România decît să aleagă un turneu în care să se reprezinte mai degrabă pe sine. „Să ne explice de ce merge la Stuttgart şi nu în Canada, la FED Cup“, a chestionat-o public Ilie pe Simona. Dar răspunsul fusese formulat înainte de întrebare. „Pentru că ar fi prea obositor.“ Sînteţi mulţumiţi cu el? Situaţia e bizară. În orice alt sport, o dezertare de la „Naţională“ ar naşte uragane de proteste. Tenisul e altceva. E un ocean individual, cu două insule de întrecere pe ţări. Pentru a merge la FED Cup, cea mai bună sportivă a României ar fi trebuit să joace doar două meciuri într-o lună de plină ascensiune către Roland Garros. Or, dincolo de orice, asta e ceea ce îi cer toţi compatrioţii, să cîştige un turneu de Mare Şlem. Cum procedăm? Unde e numele ţării mai bine purtat, într-o fază intermediară a FED Cup sau într-o posibilă finală pariziană? Şi ce poţi să-i ceri unei jucătoare pe care, în formarea ei, România a ajutat-o în principal cu un paşaport care necesită numeroase vize şi amprente odată ieşit din Europa? Simona poate fi de ajutor compatrioţilor ei într-un singur fel: impunînd un exemplu de reuşită în viaţă. Din păcate, exemplul nu e unul comunitar. Căci spre deosebire de Ilie Năstase, crescut de sistem pînă să zboare liber, Halep a fost susţinută de Republica Privată „Tata & Mama“. Nu trebuie să ne supărăm, ci doar să pricepem că vom culege mereu ceea ce am pus în pămînt. Pare destul de
.
