Fellini şi spiritele

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Avanpremieră jpeg

E imposibil să iubeşti filmul fără să-l fi frecventat cu asiduitate, cu pasiune sau măcar cu o specie sau alta de iritare pe Federico Fellini. E imposibil să pricepi surescitarea creatoare, febrilitatea barocă a secolului 20 fără să fi văzut

sau

În ce mă priveşte, am început prin a „felliniza“ euforic şi am sfîrşit, în vremea din urmă, printr-o melancolică bombăneală. Dar, în cazul lui Fellini, bombăneala nu poate fi simplă indispoziţie gazetărească. Ai ce bombăni, adică ţi se oferă destulă substanţă ca să bombăni cu profit, să dialoghezi cu regizorul pe un teren fertil, nu o dată luxuriant, provocator, spornic. 

Cu riscul de a-i indispune pe specialişti şi idolatri, voi risca să-mi formulez, la vedere, bombănelile. Dar ţin, mai întîi, să spun că Fellini are calităţi impozante, greu de regăsit, în aceeaşi fericită combinaţie, în „reţeta“ altor cineaşti ai vremii: imaginaţie, cultură vizuală, umor, spirit de asociaţie, patos, curaj. Filmele lui sînt o colecţie amplă de imagini memorabile, de „puneri în scenă“ ingenioase, de „momente“ antologice, de inspirate manevre dirijate de la masa de montaj. Artist baroc, cititor de Jung, înzestrat cu talentul riscant de a combina realismul brutal cu fantasma divagatorie şi sinceritatea cu afectarea estetizantă, Fellini e incomod, seducător, abuziv, inevitabil. Dar, uneori, poate fi exasperant, ba chiar, n-o să credeţi, plictisitor.

Mă explic. În filme ca

sau

regizorul se pune insistent în scenă pe el însuşi. Sigur că orice artist se exprimă pe sine. Dar aici e vorba de un soi de confesiune difuză, de un inventar de obsesii şi tensiuni private care, pe de o parte, nu sînt prea „originale“, pe de alta mă pun, ca spectator, într-o condiţie de indiscreţie involuntară, la care nu simt neapărat nevoia să consimt.  Mărturisesc că nu-mi plac filmele care mă invită să asum postura duhovnicului. Nu-mi place să fiu făcut părtaş la tribulaţiile sufleteşti ale oricui. Le am pe ale mele. Iar cînd vreau să mă implic în „problemele“ altuia, prefer să o fac din iniţiativă proprie, motivat de compasiune, nu de vreun snob frison cultural. Fellini mă obligă să particip la viaţa lui interioară, în termeni hotărîţi de el, în momente hotărîte de el. Care sînt neliniştile lui? Dramele lui? În mare, două: sexul şi moartea (cu alaiul lor de afecte colaterale: frica, ispita, disperarea, resemnarea, grotescul, perversiunea, stupoarea existenţială).  Niţică psihanaliză, mult talent, narcisism, scenografie rafinată, portrete edulcorate, crîncene sau ridicole, circ, dans, fantezie, mici doze de „mister“ şi, în fond, multă „artă pentru artă“. Păi, ce vrei mai mult? – mi se va spune. Vreau! Vreau ca toate astea să mă ducă spre un gînd sau spre o emoţie pe care să le pot prelucra, cu care să pot avansa spre un sens sau spre o experienţă revelatoare. Or, Fellini mă lasă, cu farmec, în locul de unde m-a luat. Tot ce pot spune e ceva de genul: „Ce chestie e şi viaţa asta!“ Bizară, seducătoare, tulburătoare, dezmăţată, caraghioasă, derizorie, implacabilă, inanalizabilă! Aşa e! O ştim cu toţii! (Chiar dacă nu avem cu toţii echivalentul filmic al acestor atribute.) Dar o ştim. Ei şi? Ce ai de adăugat la această trăire comună? Eu cu ce mă aleg (în afară de spectacolul însuşi)? 

De altfel, Fellini e mult prea inteligent ca să nu fi reflectat vreodată la frumoasa fundătură a propunerilor sale. La începutul lui

regizorul (Mastroianni) află de la un „expert“ în ce constă „eşecul“ său: a produs „un şir de episoade (…) poate chiar amuzante în măsura în care realismul lor e ambiguu. Dar te poţi întreba ce doreşte autorul să spună cu adevărat. Să ne pună pe gînduri? Să ne înspăimînte?“ Nici una, nici alta, în fond. Filmele sînt ludic expozitive, juxtapuneri subtile de „accidente“ picante, sinistre sau pitoreşti. Apogeul divertismentului de o grandioasă gratuitate mi se pare

. La sfîrşit, îmi stătea pe buze o exclamaţie a lui Petre Ţuţea apropo de Freud: „Un balamuc erotic!“ E de mirare că italienii au consimţit să se distreze pe marginea unei reconstituiri derapante a Romei antice: o adunătură de descreieraţi pofticioşi, dornici de sînge şi deboşă. (Fellini însuşi a simţit abuzul: şi-a definit lucrarea ca fiind o încercare de „istorie

“.) M-am ales cu mult mai mult din

lui Pasolini, în care tema răului era dusă pînă la inomabile consecinţe. 

O minunată componentă a filmelor felliniene e banda sonoră, datorată, îndeobşte, lui Nino Rota. Am aflat cu stupoare că muzica se adăuga filmului

încheierea lui: nu comentariu, ci acompaniament de fundal ales

S-a putut spune, de aceea, că, de fapt, Fellini gîndea ca un regizor de film mut, ceea ce ar putea deschide un semnificativ spaţiu de analiză pentru construcţia sa artistică. Într-un anumit sens, filmele marelui regizor sînt, în sens larg, „mute“: nu vorbesc, ci

. Şi te lasă mut dinaintea agitatei lor muţenii… 

Dacă mă întrebaţi, entuziasmul meu pentru Fellini se bizuie mai ales pe faza lui „post-neorealistă“ –

Alberto Sordi batjocorind, cu un gest obscen, o echipă de muncitori (să ne reamintim că, împotriva trend-ului de epocă, Fellini nu era de stînga şi nu agrease şaizecioptismul), apoi candorile Giuliettei Masina alături de asprimea barbară a lui Zampanò şi, mai ales, urletul disperat al „unchiului Teo“ din vîrful unui copac: „Voglio una donna!“ Un rezumat de autenticitate, sminteală şi destin. 

Fellini este, însă „o operă de artă totală“. Nu poate fi „citit“ pe bucăţi, chiar dacă el practică fragmentul şi fragmentul fragmentului… Nu te poţi împrieteni, dintr-odată, cu „spiritele“ pestriţe care îl bîntuie pe regizor. Aşa că cele patru filme oferite, începînd de săptămîna aceasta, de

sînt, dincolo de bombăneli, nedumeriri şi idiosincrasii, abia începutul unei experienţe mult mai cuprinzătoare şi, de fapt, fără sfîrşit.  

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.
11 septembrie
Cum a rescris George W Bush istoria atacurilor din 11 septembrie și avertismentele pe care le-a ignorat. Detalii dintr-o notă secretă
Pe 29 aprilie 2004, președintele George W. Bush a găzduit una dintre cele mai neobișnuite întrevederi care au avut loc vreodată în Biroul Oval.
Germania Japonia la Cupa Mondială de Fotbal 2022 din Qatar FOTO EPA EFE (3) jpg
Primul meci de la CM din Qatar care nu se vede pe TVR 1 sau TVR 2. Ce canal difuzează Germania - Costa Rica
Partida dintre Germania și Costa Rica, din faza grupelor a Campionatului Mondial de fotbal din Qatar nu se va vedea pe primele două posturi ale Televiziunii Române.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.