Winston Churchill în locul lui Jeremy Clarkson

Fără să am, în general, bucurii de fan, există totuşi cîte ceva ce-mi place, poate, mai mult decît în mod raţional. La acest capitol se încadrează emisiunea Top Gear de la BBC. Am descris odată calităţile acestei emisiuni care plăcea atîtor oameni din întreaga lume, cu al său reuşit trio de prezentatori: Jeremy Clarkson, Richard Hammond şi James May. Am încercat să explic şi de ce show-ul depăşea cu mult graniţele unei simple emisiuni despre maşini. Dincolo de corzile sensibile ale relaţiei (psihologice) dintre oameni şi maşini pe care le atingea, era un spectacol în care se spunea lucrurilor pe nume, unde mofturile şi ipocriziile erau de-a dreptul desfiinţate, împreună cu toate excesele corectitudinii politice. Iar Jeremy Clarkson, evident, cu personalitatea lui specială, dădea tonul. 

Spun toate astea la trecut pentru că, aşa cum aflăm din presă, contractul lui Clarkson n-a mai fost reînnoit de conducerea BBC, în urma altercaţiei pe care acesta a avut-o cu un producător. Fără Clarkson, evident, emisiunea e compromisă. S-au vehiculat cîteva nume care l-ar putea înlocui, printre care Jodie Kidd şi Rowan Atkinson (adică Mr. Bean). Propunerile sînt chiar comice. După subiectiva mea părere, doar Winston Churchill, dacă ar învia, l-ar mai putea înlocui pe Clarkson cu succes. De ce tocmai Churchill? 

Păi, există o logică. În marele show de televiziune lansat în 2002 de către BBC

(cel copiat ulterior şi la noi sub formula

), pe primul loc a ieşit Winston Churchill, votat, în mod destul de previzibil, de cei mai mulţi britanici. Pe locul al doilea a apărut însă o mare surpriză: inginerul Isambard Kingdom Brunel. Despre acesta se poate spune că a fost un fel de omolog britanic al lui Anghel Saligny, un geniu în construcţii. A făcut poduri, tuneluri, căi ferate şi vapoare cu aburi. În mod normal, nu te aştepţi ca marele public, fie el britanic sau român, să voteze în masă acest gen de personalitate, indiferent cît de mare a fost contribuţia sa în istoria unei ţări. Dar britanicii l-au votat pe Brunel înaintea prinţesei Diana (era la scurt timp după tragica ei moarte), înaintea lui Charles Darwin, a lui William Shakespeare şi Isaac Newton. Ce au toate astea de-a face cu Jeremy Clarkson? Fiecare dintre personalităţile propuse spre votare au avut, ca şi la noi, cîte un „avocat“ care le-a prezentat realizările. Iar avocatul lui Brunel a fost Clarkson. I-a descris cu atîta convingere, talent şi pasiune operele inginereşti, încît i-a convins pe britanici să-l voteze. S-ar putea spune că, într-un fel, oamenii l-au votat şi pe Clarkson. Singurul care l-a depăşit atunci pe Brunel ca număr de voturi a fost Winston Churchill. De aceea am spus că doar el l-ar putea înlocui pe Clarkson. 

Şi, să nu uităm, emisiunea

avea o audienţă de-a dreptul gigantică pe întregul glob, estimată la circa 350 de milioane de telespectatori pe săptămînă. Ea i se datora în bună parte tot lui Clarkson. Există şi o variantă americană şi una australiană a emisiunii, cu alţi prezentatori. Prin comparaţie cu cea prezentată de Clarkson, acelea sînt nişte plictiseli. 

Cu toate acestea, BBC şi-a permis să renunţe la serviciile lui Clarkson. Hotărîrea nu a putut fi influenţată nici măcar de cele peste un milion de semnături adunate imediat în favoarea vedetei (printre care şi cea a premierului Cameron) şi aduse la sediul central BBC cu tancul, de către faimosul Stig, pilotul fără chip al emisiunii

S-a spus că Jeremy Clarkson nu era bine văzut în cercurile de stînga foarte puternice în interiorul companiei, că era un personaj incomod pentru multă lume şi că agresiunea lui asupra unui coleg a fost pretextul de care adversarii lui aveau nevoie pentru a scăpa de el. Sigur, Clarkson a deranjat de-a lungul timpului pe multă lume şi a fost acuzat de afirmaţii rasiste, de politică incorectă şi multe altele. Cine îi ştie emisiunile îşi poate imagina cam în ce stil erau făcute acele afirmaţii şi, de asemenea, în ce stil puteau să se lege de ele nesăraţii şi excesivii propagandişti ai politicilor corecte. 

De data asta însă, Clarkson n-a mai lovit cu vorbele, ci cu pumnul. Iar BBC, ca în multe alte cazuri, a socotit regulamentul şi etica mai presus de individ, indiferent cine era el. Pentru această companie, în mod cu totul particular (şi tradiţional), sistemul e mai important decît individul. Raţional, nu e nimic de comentat. Dar, cum ziceam, oameni fiind, nu totdeauna putem fi sută la sută raţionali, tot aşa cum nici Clarkson n-a avut tocmai un moment de mare luciditate cînd l-a pocnit pe producătorul care nu reuşise să-i aranjeze la momentul potrivit o cină caldă la hotelul unde se aflau pentru filmări. Aş aprecia (cu subiectivitatea care mă caracterizează în acest caz) că în loc să-l reclame sau să înceapă să-l „sape“ pe acel producător, Clarkson a ales o variantă mai bărbătească, în acord cu felul lui franc, care i-a adus atîta popularitate. Se pare că i-a spart buza producătorului, iar ulterior, victima n-a vrut să-i accepte în nici un fel scuzele transmise pe toate căile. Fanii lui Clarkson spun că lucrurile trebuiau rezolvate între ei şi nu expuse în public. De ce au ajuns publice? Nu ştiu. Ce ştiu exact e că decizia BBC, fie ea şi luată după toate normele şi acoperită de toate regulamentele din lume, mă scoate din sărite. Şi mai ştiu că indiferent cine va veni la

(dacă emisiunea va mai exista) nu va putea decît să o facă să semene cel mult cu Toyota Prius Hibrid, nesărata maşină de care echipa lui Clarkson rîdea mereu. Cine va mai merge cu maşina pînă la Polul Nord, cine va mai lansa automobile în spaţiu, cine va mai fugi cu Range Rover-ul de tancurile armatei, cine va mai îndrăzni să zică despre o maşină că, deşi e bună, nu merită cumpărată pentru că e Mercedes, şi cine va mai face aşa o reclamă de milioane Transfăgărăşanului? 

E de sperat doar ca echipa lui Clarkson să îşi facă o altă emisiune, pe un alt canal, care să ajungă cumva şi pe la noi, în vreme ce BBC va deveni un post complet vegetarian. Ca postul Paştelui.