Micile tragedii ale vieţii

Am văzut, nu demult, la ştirile de pe Antena 1, un reportaj despre moartea nefericită a unei fetiţe cu nevoi speciale într-un spital din România (din cauza complicaţiilor date de o viroză). Mama adoptivă a copilului îi explica, îndurerată, reporteriţei că la mijloc trebuie să fi fost o neglijenţă medicală, întrucît defuncta putea comunica, în felul ei, cu cei din jur şi, ca atare, avea capacitatea de a cere ajutor. Pentru ilustrare, mama decide să o imite, în faţa camerei de luat vederi, pe biata sa fiică atunci cînd cerea de mîncare. Femeia îşi bagă un deget adînc în gură (pînă în esofag, am avut impresia) şi scoate un icnet prelung, sfîşietor. Cît timp a durat „ştirea“ (vreo cinci minute!), anteniştii au reluat această imagine pînă la saturaţie, reuşind să ne inducă fiori cumpliţi. Fără explicaţii, tabloul femeii contorsionate, care îşi zgîndărea universul bucal atît de elocvent, părea desprins dintr-un film de David Lynch. Mi-am amintit, cu ocazia respectivă, că, în urmă cu cîţiva ani, am ţinut un scurt „jurnal“ al ştirilor groteşti, pe care aş fi vrut să-l „valorific“ într-o scurtă analiză. Nu am făcut-o, aşa încît, abia azi, scotocind prin documente şi descoperindu-l, am hotărît să-l reiau. Redau mai jos un fragment din el, cu precizarea că, dacă „actualitatea“ ştirii s-a eterizat între timp, „spiritul“ ei rămîne valabil in

. 

Într-un sat muntean, un copil a apărut, în vis, unui localnic şi i-a indicat – printr-o gestică ocultă – un spaţiu obscur, situat la temelia propriei case. Săteanul, apăsat de imaginile nebuloase nocturne, sapă, în zori, cu obstinaţie, în locul vizualizat subliminal. Acolo descoperă scheletul unui prunc. Se dovedeşte că el fusese născut de nora protagonistului, apoi ucis şi îngropat fără ştiinţa cuiva (soţul femeii se afla în puşcărie de mai mulţi ani, aşa încît apariţia unui copil, în lungul interval, ar fi însemnat o catastrofă domestică). Nu trec nici două zile de la macabrul eveniment şi ştirile proteviste revin cu un terifiant epilog. Săteanul visează un alt copil, în zilele următoare, arătîndu-i un al doilea loc obscur la temelia casei. Sapă din nou şi ce să vezi? Scheletul altui prunc răsare din mortarul învechit. Naraţiunea se repetă, cu detalii identice. Într-un colţ diferit din variata geografie românească, un bărbat se îngroapă singur (?!) de viu, nemaisuportînd singurătatea. Consătenii sînt acum convinşi că omul (mort fiind) va deveni zombie (în sfîrşit,

indigen), impunîndu-se străpungerea inimii lui, de urgenţă, cu o ţepuşă trecută prin foc (Antena 1). 

Tot la capitolul „paranormal“, am aflat de la poeta Leonida Lari (azi, dispărută dintre noi) că avea celebra panglicuţă de pe frunte de la „un moş bătrîn“ care a intrat cîndva, într-un „nor alb“, pe fereastra locuinţei sale şi i-a aşezat, cu sacralitate, „diadema“ pe cap (PRO TV). În contrapartidă de vîrstă, la o firmă de utilaj greu, un tinerel a introdus furtunul de aer comprimat în anusul unei colege aproape sexagenare. Aceasta s-a umflat ca un balon şi a ajuns la Urgenţe, cu organele interne făcute praf (PRO TV, Antena 1, Realitatea TV, TVR 1 etc.). Se pare că, în primele nouă luni ale lui 2005, în judeţul Sălaj, 11 fete (în clasele a VII-a şi a VIII-a) au devenit mame

În judeţul Gorj, au fost furate, de pe marginea drumurilor, plăcuţe reflectorizante în valoare de 100.000 de euro. Faptul a dus la o înmulţire fără precedent a accidentelor de maşină în zona respectivă

Jumătate dintre locuitorii municipiului Braşov au rămas fără apă potabilă, timp de 24 de ore, întrucît un excavator (condus, probabil, de Dorel) a trecut prin albia rîului Timişul Sec, distrugînd principala conductă de alimentare a oraşului

Un bătrîn din Iaşi a mîncat bătaie (succesiv, simultan?) de la nevastă, fiu şi noră, pentru că nu a vrut să semneze transferul unei case

Un octogenar din Gorban (Iaşi) a paralizat după un raliu cu motoreta, din cauza unui plonjon la un viraj

Neculai I. din Brăieşti (Iaşi) a băut excesiv şi s-a culcat, fără comentarii, în camera personală. „La puţin timp după ce a adormit însă, familia a fost speriată de strigătele bărbatului care /…/ delira şi se zbătea de parcă se lupta cu cineva nevăzut. /…/. Neculai a pus mîna pe un cuţit şi l-a înfipt în propriul piept. Cu greu familia lui a reuşit să-l dezarmeze şi să-l liniştească pentru a-l putea transporta la spital“

Epicul fabulos, intrigant şi dezarmant, este, indubitabil, o achiziţie a realităţii imediate şi nu o virtute a imaginaţiei artistice. Oricît de exersată ar fi o minte umană în conceperea naraţiunilor insolite, întotdeauna va exista o conjunctură existenţială – chiar măruntă din unghiul derulării marilor evenimente istorice – care va reuşi să o transforme într-o palidă imitaţie a naturii şi societăţii şi nu într-un concurent redutabil al lor. Prozatorul victorian Thomas Hardy are o carte de nuvele, intitulată sugestiv

unde narează, destul de impersonal, nişte situaţii epice prezumtiv excepţionale, în care coincidenţa tragică ajunge, paradoxal, să fie receptată ca ironie insurmontabilă. Volumul a trecut, în epocă, drept un experiment ficţional uşor macabru, potrivit mai curînd imaginarului maladiv decît vieţii propriu-zise. Deschiderea oricărui ziar/program de ştiri românesc contemporan ar invalida astăzi, instantaneu, o astfel de obsoletă judecată critică. În plus, în domeniul strict al morbidului, gestul în cauză ar face ca poveştile lui Hardy să pară doar o joacă de copii. 

Istoreme