Fericirea

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Ne aflăm din nou într-una din perioadele de sărbătoare, în care

este pe buzele tuturor. În restul timpului însă, ne urăm doar

, ca şi cum fericirea ar fi rezervată sărbătorilor, sau ar fi ea însăşi o sărbătoare… Nu ştiu, aşa cum nu am ştiut ce să spun nici cînd Luca Niculescu m-a întrebat, în emisiunea sa, ce este fericirea pentru mine.  Sînt de acord că fericirea e ceva fundamental, dar e mai greu cînd trebuie să spui ce este aceasta. A constatat-o şi Aristotel înaintea mea: Toţi oamenii sînt de acord asupra faptului de a trăi bine şi a reuşi să fii fericit; dimpotrivă, în ceea ce priveşte natura fericirii, aceştia nu mai sînt de acord. Ştiu să povestesc însă o groază de întîmplări şi pilde cu şi despre fericire. Poate că fericirea este, de fapt, o poveste…

Ca mai toate poveştile europene, ea începe în antichitatea greacă, unde fericirea era luată foarte în serios, fiind considerată de unii (Aristotel, de pildă) ca scopul vieţii umane: eudemonia este însăşi finalitatea existenţei. Altfel spus, omul vrea – şi trebuie – să urmărească atingerea fericirii pentru ca viaţa sa să aibă un sens. Dar unde şi cum să o caute? Ei bine, de aici încep deja disensiunile. Chiar şi Aristotel oferă două ipostaze – şi astfel căi – ale fericirii: fericirea contemplativă, rezervată zeilor şi contemplării celor eterne, şi fericirea pe care oamenii o pot găsi în viaţa politică a Cetăţii, adică în armonia vieţii profane. La extrema cealaltă, epicureismul plasează fericirea în plăcerile sensibile ale corpului, dar o condiţionează şi el de practicarea filozofiei, singura capabilă de a elibera omul de frămîntările sale sufleteşti şi a permite astfel accesul la adevărata fericire, de obţinut mai degrabă printr-un soi de asceză decît prin ceea ce numim hedonism. De fapt, acest eudemonism (împărtăşit şi de Biserică, de la Biblie la Sfîntul Francisc sau Sfîntul Toma din Aquino) se opune simplului hedonism, care nu face decît să dea frîu liber dorinţelor – ceea ce consituie o postură similară cu aceea a Danaidelor, condamnate să umple la nesfîrşit cu apă butoaie fără fund: butoiul fără fund al dorinţelor şi plăcerilor nu se va umple niciodată cu fericire! Chiar şi Freud limitează principiul plăcerii prin principiul realităţii. Pe scurt, nu există fericire fără limitare. 

Odată cu iluminismul, fericirea începe să aibă însă alte preocupări şi să-şi pună alte îngrădiri. Pentru Spinoza, de pildă, fericirea trebuie căutată în înţelegerea naturii prin puterea raţiunii, dar şi în „iubirea de sine“. Plasată în individ şi tot mai individualistă, fericirea este însă girată – şi îngrădită – de raţiune, dar şi de comunitate. Chiar şi utilitarismul clasic este cît se poate de ferm în această privinţă:

– adaugă John Steward Mills. În vremurile noastre, fericirea s-a retras însă tot mai mult atît din morală, cît şi din preocupările sociale şi politice ale Cetăţii, centrată aproape exclusiv pe satisfacţia şi „împlinirea“ personală. 

De unde atunci interesul recent pentru fericire, tot mai prezentă în sondaje şi chiar în politici? Poate (şi) din acumularea tot mai evidentă de nefericire în lume şi constatarea că

nu echivalează cu

. Unele state, bănci şi instituţii au început astfel să adauge la indicatorii de PIB şi indicatori ai stării de satisfacţie

a societăţii. Sondaje globale, regionale şi locale au început să măsoare „factorul de fericire“ despre care vorbea Bentham, dar după metode tot mai elaborate, oferindu-ne date despre rata netă a fericirii, indicele de experienţe pozitive, satisfacţie faţă de viaţă, indici agregaţi care articulează starea de fericire, mulţumirea cu veniturile, aprecierea evoluţiei economiei, participarea socială etc. Repartiţia (ne)fericirii în lume variază inevitabil, în funcţie de metodele de calcul şi de ce îşi propun, de fapt, acestea – ceea ce îi ameţeşte pe românii amatori doar de topuri:

Cam prost, ce-i drept… Dar ca să interpretăm acest loc în top, trebuie să înţelegem mai întîi despre ce este vorba. Şi iată cîteva constatări interesante: a) nivelul general de fericire în lume, indiferent de cum este el calculat, a crescut uşor în ultimii ani; b) banii nu aduc fericirea, cel puţin nu exclusiv: corelaţia între PIB şi starea de fericire a populaţiei este una limitată; c) nu există nici o societate cu o populaţie de peste 50 de milioane care să se afle în topul celor mai fericite zece ţări; d) rata netă de fericire (măsurată ca diferenţă dintre cei care declară că se simt mai degrabă fericiţi şi cei care se simt mai degrabă nefericiţi) era în 2013 maximă în America Latină (scor +71) şi mult mai scăzută în Europa Occidentală (scor +36). România se afla la coadă, cu un scor de -10, unul dintre extrem de puţinele negative şi cam la egalitate cu teritoriile palestiniene (scor -11); e) după un indice compozit mult mai complex, care lua în calcul şi mulţumirea faţă de venit, de stabilitatea socială, de mersul economiei etc., pe primele locuri în lume se aflau ţările nordice ale Europei. 

Cel puţin două învăţăminte de tras din aceste cifre. Unul universal: fericirea nu există în sine, ci este o

între un ideal de „viaţă împlinită“ şi experienţa trăită a vieţii. Ea este deci totdeauna relativă, istorică şi culturală şi depinde de ce aştepţi de la fericire. Iar aici, ăi bătrîni aveau dreptate: nu există fericire în afara îngrădirii dorinţelor. Aşa se explică, de pildă, de ce America Latină este mult mai „fericită“ decît Occidentul, care, tocmai pentru că este mult mai prosper, are şi mult mai multe dorinţe şi plăceri greu de satisfăcut în întregime. Şi o concluzie particulară, care ne priveşte. Sîntem, se pare, printre cele mai nefericite ţări din lume. Înseamnă asta că „Românu’ are vocaţia nefericirii“? Nu m-aş grăbi cu o asemenea concluzie. Să amintim că tipul „continuu nemulţumit“ (e rău şi va fi la fel sau mai rău) reprezenta, în 2011, 51% din populaţia ţării, faţă de 19% în UE (Dumitru Sandu). Aş zice astfel că românii au mai degrabă o

decît una a nefericirii. 

Propun deci ca aceste sondaje să se facă, pentru România, doar de sărbători, cînd (aproape) toţi românii sînt fericiţi. Sau să ne mai gîndim puţin la ce ne dorim, de fapt, de la noi, de la ceilalţi şi de la viaţă… 

Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog,

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Volodimir Zelensky FOTO Profimedia
The Economist: Încercările armatei ucrainiene de a ocupa Crimeea ar putea duce la disensiuni serioase între Zelensky și liderii occidentali
Revista britanică a relatat că Occidentul se teme de o escaladare a conflictului în cazul unei ofensive a Forțelor Armate ale Ucrainei în Crimeea și de posibila utilizare a armelor nucleare de către Federația Rusă, ca răspuns.
vaccin covid foto Pixabay
COVID-19. Unde putem face vaccinul bivalent în România
La finalul săptămânii trecute a sosit în România vaccinul anti-COVID bivalent, care în statele din Vest se administrează încă din septembrie.
Zimbru Romsilva jpg
Un zimbru impunător, filmat la masă într-o pădure din Parcul Natural Vânători Neamț VIDEO
Cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul, are în Parcul Natural Vânători Neamț toate condițiile de hrană și adăpost. Este „la el acasă”, după ce specia a fost reintrodusă în urmă cu câteva decenii.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.