Moartea şi euro-americanitatea

Publicat în Dilema Veche nr. 581 din 2-8 aprilie 2015
Alte confuzii jpeg

Am aflat, dintr-un documentar BBC, cazul neverosimil al unui bărbat american, scăpat ca prin minune din atentatele de la World Trade Center în 2001. Omul lucra într-unul dintre Turnurile Gemene şi doar un interval de cîteva minute (în care a întîrziat ca să-şi cumpere o sticlă de apă minerală) a dus la salvarea sa din apocalipticul carnagiu. În stare de şoc, insul în cauză a luat ulterior o hotărîre de schimbare radicală a destinului. S-a mutat definitiv în Europa – mai precis, la Londra – unde, a considerat, siguranţa persoanei ar fi putut fi superioară în raport cu securitatea propusă de lumea americană. Fatalitatea – în desfăşurarea ei tragi-comică – a oferit însă un deznodămînt desprins parcă din legile lui Murphy. Bărbatul a căzut victimă, curînd, atentatelor din Marea Britanie, murind sfîrtecat în metroul de la staţia King’s Cross. Se pare că „iubirea de viaţă“ – denunţată, dispreţuitor, de către liderii Al-Qaeda drept simbol al superficialităţii euro-americane – l-a predispus pe bietul om la un gest de autoconservare, finalizat, sumbru, în „logica“ specifică marilor ironii ale sorţii. 

Şi totuşi, nu a fost dintotdeauna aşa. Am recitit zilele trecute un studiu splendid, semnat de remarcabilul americanist clujean Liviu Cotrău. Textul prefaţează o culegere de povestiri morbide, scrise de Edgar Allan Poe şi tipărite – în traducere românească (Liviu Cotrău) – la Editura Polirom, sub titlul

(2005). Analizînd obsesia morţii la Poe, traducătorul-prefaţator observă că, pentru euro-americani, „moartea nu a avut în toate timpurile aceeaşi pondere în economia existenţei omeneşti. O serie de opere literare, sculpturi şi picturi funerare, documente de arhivă atestă faptul că, începînd cu Evul Mediu şi pînă pe la sfîrşitul Renaşterii, moartea era percepută ca un lucru firesc în ciclul cosmic al lumii,

Rata înaltă a mortalităţii infantile – căci majoritatea copiilor nu apucau vîrsta maturităţii – şi media de viaţă în general scăzută o făceau să pară un fenomen obişnuit, previzibil“. Un istoric, Lawrence Stone, precizează, într-o investigaţie asupra circuitelor mentaliste europene dintre anii 1500 şi 1800 (publicată în 1977), că „moartea constituia epicentrul vieţii, iar cimitirul era situat în mijlocul satului“. Universul tradiţional al bătrînului continent îşi asuma ideea finalităţii implacabile cu seninătate şi relaxare. Moartea funcţiona, din unghi cultural, ca o componentă inseparabilă a vieţii, ajutînd chiar, prin caracterul său imuabil şi necondiţionat, la derularea în paradigme normale a înseşi biografiilor individuale şi colective. 

Schimbările de perspectivă apar spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, odată cu dezvoltarea tehnologiei şi ameliorarea condiţiilor de trai (ce au determinat, implicit, creşterea mediei de viaţă în Europa). Treptat, „moartea a început să fie privită ca o ruptură tragică“ şi „ca un intrus de temut“. „Înmormîntările nu mai aveau loc în preajma bisericilor, ci în cimitirele publice de la marginea oraşului. Pentru cei rămaşi, cimitirul a devenit un simbol al suferinţei, un trist prilej pentru vizite rituale.“ Moartea a fost astfel împinsă către periferie, intervenţia ei brutală în viaţa propriu-zisă (desfăşurată în lumină şi bucurie, departe de cavourile întunecate şi lugubre) fiind considerată un proces mai curînd nenatural, malefic, ieşit din modelele de comprehensiune ale umanităţii. Prin urmare, europenii şi, mai apoi, americanii (sub impactul revoluţiei industriale şi dezvoltării ştiinţelor medicale) au început o cruciadă – fără precedent în istorie – împotriva morţii, cruciadă care continuă şi astăzi. Dacă nu au putut-o anula, cel puţin i-au modificat „spiritul“. Au personalizat-o, asociind-o cu fiecare individ în parte şi nu cu umanitatea în ansamblul său. Un antropolog din anii ’50, Philippe Ariès, constată că „oamenii voiau acum (după debutul industrializării,

) să meargă la locul de veci unde a fost aşezat răposatul şi mai voiau ca acest loc să-i aparţină numai lui şi familiei lui“. Gropile comune (o practică frecventă în vremurile arhaice) dispar din obiceiurile euro-americanilor, întrucît pînă şi cei săraci ajung obsedaţi de necesitatea unei individualizări a morţii lor, derivată din simbolistica unui mormînt şi a unei cruci. 

Oamenii au încercat deci să-şi perpetueze, în moarte, viaţa însăşi, duplicîndu-şi mediul ambient în cavouri tot mai sofisticate, similare unor case. Liviu Cotrău aminteşte angoasa „morţii clinice“, care, după descoperirea medicală, a început să bîntuie imaginarul colectiv euro-american. „Îngroparea de viu (…) se leagă de o adevărată psihoză socială. În

1834, medicul Robert McNish consacra un întreg capitol stării cataleptice şi unor cazuri de înmormîntare prematură. Din presa vremii (a SUA secolului al XIX-lea, n.m.) aflăm că, nu rareori, morţii erau îngropaţi în

, dotate cu ţevi cu aer cald şi cu dispozitive electrice care să prevină riscul îngropării de viu. Eisenbrand, un inventator din Baltimore, a construit un asemenea sicriu, avînd toate cele necesare traiului, inclusiv o sonerie care să-i poată alerta pe vecinii sau pe amicii presupusului răposat. Sicriul a fost expus în 1843 în oraşul New York.“ Pentru euro-americanii moderni, se pare, implacabilitatea morţii reprezintă un coşmar ce nu poate fi depăşit decît prin sublimare freudiană. Ceea ce, să recunoaştem, nu anulează cu nimic misterul înfiorător al dispariţiei noastre de pe pămînt. 

Istoreme

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Taremi2 jpg
Porto – Leverkusen, nebunie în Liga Campionilor: Golul iranianului Taremi, urmat de scene incredibile
O partidă netelevizată de posturile românești a avut un final incendiar de prima repriză.
comisia europeana
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești riscă amenzi de până la 30.000 de lei
Românii care vând sau cumpără bunuri rusești, chiar dacă acestea sunt aduse dintr-un alt stat decât Rusia, iar bunurile sunt supuse sancțiunilor UE, riscă amenzi cuprinse între 10.000 și 30.000 de lei.
casa-locuinta-credit-imobiliare-cheie
O treime din români se așteaptă ca prețurile locuințelor să scadă semnificativ până în primăvară
O treime din români se așteaptă ca prețurile locuințelor să scadă semnificativ până în primăvara anului 2023, potrivit unui studiu realizat de storia.ro și OLX.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.