Religie şi politică – reacţie la un Dosar

Publicat în Dilema Veche nr. 581 din 2-8 aprilie 2015
Bun şi rău jpeg

Dosarul numărului 579 al

intitulat

, mi se pare foarte bun în sens jurnalistic pentru că provoacă reacţii. Nu doar că nu te lasă indiferent, dar te face să pui mîna pe tastatură şi să scrii redacţiei. Sigur, o asemenea temă, despre care s-au scris biblioteci întregi, nu putea fi nici măcar împrejmuită în opt pagini de revistă, dar putea stîrni. Ceea ce a şi făcut. După ce parcurg Dosarul, mulţi cititori rămîn cu impresia că este ceva esenţial ce nu s-a spus şi ar vrea ei să spună. Sînt unul dintre aceştia.

O să mă hazardez acum, poate: discursul pe tema „religie şi politică“ este legitim pentru oricine. Bineînţeles, respectînd pe cei ce ştiu carte, vocile lor se cuvine să fie mai întîi auzite, dar democraţia existentă deopotrivă în alcătuirea politică a cetăţii, dar şi în alcătuirea Bisericii (da, da, e democraţie şi acolo, dacă nu ne repezim să înţelegem prin democraţie dezordine, lipsă de respect şi dreptul oricui de a face şi de a zice orice îi trece prin cap), face ca, în această chestiune, oricine să aibă îndreptăţirea să spună ce crede. Că eşti cetăţean credincios sau doar cetăţean, te îndemn să te gîndeşti la tema aceasta şi să încerci să dobîndeşti cunoştinţe relevante, căci relaţia dintre religie şi politică este de o importanţă covîrşitoare. Pentru că aşa cred, voi vorbi şi eu. 

Mai întîi, este de spus că povestea legăturii dintre politică şi religie poate fi văzută din nenumărate perspective ale cunoaşterii. Clerici şi politicieni, teologi şi politologi, dar şi istorici, sociologi, jurişti, antropologi, de multe ori artişti chiar, au vorbit cu miez despre religie şi politică. Pentru o bună parte din istoria lumii, religia şi politica au fost atît de apropiate încît, pentru lungi perioade, s-au confundat. Mai recent, şi doar în puţine locuri din lume, ele se socotesc ca fiind separate. Dar chiar şi această separare nu este (şi nici un poate fi!) indiferentă, fie şi pentru că politica şi religia urmăresc să „disciplineze“ acelaşi subiect înclinat destul de mult spre rele: marea masă de oameni, poporul. În plus, nu de puţine ori politica e făcută de oameni credincioşi, aşa cum clerul este plin nu doar de oameni ai lui Dumnezeu, ci şi de oameni politici. Ca orice îndelungată istorie, cea a religiei şi a politicii a cunoscut vremuri de toate felurile – de colaborare paşnică şi benefică, de confruntare sîngeroasă, de tatonare respectuoasă ori de separare netă, de respect reciproc ori de suspiciune, dar niciodată ele nu s-au ignorat. Au fost chiar şi momente în care una a ţinut să o umilească şi să o folosească pe cealaltă. Cum nici religiei şi nici politicii nimic din ceea ce e omenesc nu le e străin, tot ceea ce este posibil în relaţiile dintre oameni, mai puţin indiferenţa, a existat şi în relaţia dintre politică şi religie. 

Ei, cum să poţi cuprinde aşa ceva într-un Dosar al

Aşadar, cuviincios, Dosarul a strîns perspective pur subiective ale unor autori veniţi din orizonturi intelectuale diverse. Nu este nici măcar un puzzle, pentru că textele Dosarului nu se pot pune cap la cap, ci e mai degrabă un fel de

– fiecare s-a referit, în deplină libertate, la ce anume aspect al acestei colosale realităţi a vrut. De aceea, cuminte şi onest, coordonatorul Dosarului, dl Andrei Manolescu, spune în argument: „Noi încercăm să decupăm doar o bucată despre ce se întîmplă pe la noi“. 

Cu aceste delimitări în minte, lectura Dosarului stîrneşte şi mai mult. Poate că, dacă obiectul Dosarului ar fi fost universal, nu aveam atît de multe tresăriri la lectură – dar aşa, fiind vorba de „ce se întîmplă pe la noi“, să avem pardon că toţi avem ceva, musai esenţial, de spus. De pildă, articolul dlui Cristian Vasile, un sîrguincios istoric al comunismului cu excelentă producţie în această linie de cercetare, prezintă un versant al temei extrem de importante a raporturilor dintre Biserica Ortodoxă Română şi statul comunist român. Teza dlui Vasile este aceea că, după o primă perioadă represivă, relaţiile dintre regimul comunist şi BOR s-au reaşezat, ceva mai lin, sub semnul cooperării: supuse, din partea Bisericii, şi prevalente, din partea regimului.  Totodată, dl Vasile menţionează cazul greco-catolicilor, adevăraţi martiri ai credinţei, oameni care au fost reprimaţi pe considerente religioase pe tot parcursul dictaturii comuniste. Totuşi, mai există un versant al relaţiei dintre statul comunist şi BOR. Alături de marii martiri greco-catolici, şi ortodoxia a livrat tributul ei de sînge monstrului ateist-progresist comunist. Şi nu doar în vremurile „obsedantului deceniu“, cînd ortodoxia română a fost pur şi simplu decimată. De pildă, interdicţia asupra lui Arsenie Boca nu s-a ridicat pînă la moartea sa, în 1989. An în vara căruia, în Bucureşti, blîndul părinte Galeriu a fost bătut şi legat o noapte întreagă pentru ceea ce spunea în predicile sale. Nu vreau să spun că teza dlui Vasile nu e adevărată. Vreau doar să completez adevărul său. Sper că aducerea la lumină a suferinţei greco-catolicilor şi onorarea jertfei lor să nu se facă pe seama suferinţei (cîtă a fost) şi a jertfei ortodocşilor. Dacă am face aşa ceva, n-am înţelege nimic din comunism. 

În alte text, dl Mirel Bănică, excelent observator social al pelerinajelor, priveşte fenomenul religios la nivelul unui fel de anecdotic de masă. Rămînînd la nivelul observaţiei sociologice, pelerinajele rămîn episoade pitoreşti de buluc popular. Fără îndoială, asta e adevărat. Doar că dl Bănică, în ultima sa carte, Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajului în România contemporană (2014), din care Dosarul Dilemei vechi ne prezintă un fragment, rămîne doar un observator atent al aglomeraţiei pestriţe de afară şi nu încearcă deloc să pătrundă în interior. Aşa se face că, după cum singur mărturiseşte, dl Bănică nu reuşeşte să înţeleagă, de fapt, ce îi atrage pe toţi aceşti oameni la un loc şi ratează explicaţiile, oferindu-ne, totuşi, măcar bune descrieri. În general, religia văzută prin lentila aplatizantă a sociologiei se arată ca un teren orizontal plin de ciudăţenii, ca o realitate bidimensională. Sociologia nu poate da seamă despre dimensiunea verticală a religiei, despre înaltul şi profundul ei, pentru că în sociologie nu încap vorbe precum „suflet“, „duh“, „har“, „mîntuire“, „lumea cealaltă“, „lumea nevăzută“.  În fine, articolul dlui Kivu susţine, printre altele, ideea că BOR atentează la caracterul laic al statului, citînd un caz: „Zilele trecute am aflat despre o scrisoare deschisă semnată de către Patriarhul Daniel în care i se cerea judecătoarei de la Tribunalul Timiş punerea în libertate a unui binecredincios poliţist (acuzat de abuz în serviciu cu miză electorală), pe motiv că acesta ar fi ajutat Biserica ori de cîte ori i s-ar fi cerut acest lucru. Din fericire, judecătoarea Adriana Stoicescu a dat o replică promptă: România este o ţară laică, nu ecleziastică, iar justiţia este înfăptuită de magistraţi, nu de preoţi.“ Cetăţean cu spirit civic dezvoltat, dl Kivu se întreabă de ce nu a recţionat CSM. Bună întrebare, la ţintă, bravos, arde-i! – mi-am zis pe loc. Impresionat şi eu de replica memorabilă a judecătoarei Stoicescu, dar şi indignat de tăcerea CSM, am plecat pe urmele chestiunii să aflu mai multe. Cercetarea este, totuşi, obicei religios, căci la Biblie se zice că numai celui care bate i se va deschide şi numai celui care întreabă i se va răspunde. La prima cercetare, iată de ce dau: „Referitor la informaţiile apărute «pe surse» în publicaţia Impact Press despre o presupusă implicare a Patriarhului României în Dosarul Poliţiei Timiş, precizăm: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel nu a adresat nici o scrisoare deschisă pentru punerea în libertate a domnului Florin Bolbos şi, ca atare, ceea ce ar susţine avocatul apărării reprezintă, de fapt, o pură invenţie care aparţine fie acestuia, fie site-ului respectiv. Dacă avocatul apărării a prezentat un astfel de document, evident că acesta este unul fals, iar o astfel de faptă intră sub incidenţa Codului penal.  Este regretabil că site-ul Impact Press a dezinformat în mod grav prin difuzarea unei informaţii «pe surse» pe care nu a verificat-o nici la Patriarhia Română şi, probabil, nici la Tribunalul Timiş. Biroul de Presă al Patriarhiei Române.“ Comunicatul, văd din datările de pe Internet, a fost prompt, la fel de prompt ca şi reacţia judecătoarei Stoicescu în apărarea laicităţii statului: ştirea a apărut pe 23 februarie, reacţia a fost publicată a doua zi. Dar ce contează? Îl înţeleg pe dl Kivu, ştiu şi eu de pe vremea cînd făceam politică: dacă e vorba despre o cauză mare (iar cauza păstrării laicităţii statului în faţa agresiunii nemiloase a BOR este o cauză mare!), nu mai contează că manipulezi oleacă în susţinerea ei. În fond, obiceiul de a lua doar ştirea şi nu dezminţirea ori doar dezminţirea şi nu ştirea este atît de frecvent la noi – liberi fiind, nimic nu ne opreşte să luăm din jur ce vrem. Iar dacă e o cauză mare la mijloc, e chiar musai. Oricum, vorbele istorice al judecătoarei Stoicescu rămîn şi au, aş spune, vocaţia inscripţionării pe frontispiciile tribunalelor din România. Ce vreau să spun, nu înainte de a sublinia apăsat că sînt partizanul statului laic, al statului de drept şi al democraţiei, este că Biserica are oricum destule păcate şi nu e cazul să-i mai inventăm noi altele. Şi de aceea, dar şi din o mie de alte motive, ar fi bine ca Dilema veche să revină la pagina „Din polul plus“, loc săptămînal de reflecţie pe marginea fenomenului religios, unde scriau sistematic oameni care înţeleg, nu oameni care ştiu.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

vreme rece de toamna
Prognoză meteo pentru luna octombrie. Temperaturi și de 38 de grade Celsius
Octombrie este cea mai stabilă lună de toamnă, vremea menţinându-se însorită pe parcursul a mai multor zile, chiar dacă nopţile vor deveni tot mai reci şi în majoritatea zonelor ţării va apărea fenomenul de brumă, se arată în caracterizarea climatică a lunii în curs.
Emi si Cuza Te cunosc de undeva Foto Antena 1 jpg
„Te cunosc de undeva!“: Emi și Cuza au câștigat a patra gală. „Cea mai bună transformare din acest sezon“ VIDEO
Noi transformări spectaculoase au avut loc pe scena show-ului de la Antena 1, dar Emi și Cuza au fost câștigătorii acestei ediții.
sistem de monitorizare cu bratara electronica Foto: IGPR
Primul caz de folosire a brățării electronice de supraveghere: o femeie a fost agresată de partener
Poliţia Capitalei anunţă, duminică, primul caz de folosire a brăţării electronice de supraveghere, dispozitivul fiind montat asupra unui bărbat care şi-a agresat concubina.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.