„Intelectual“? Adică ce?

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
Avanpremieră jpeg

Aud, adesea, formule autoreferenţiale care mă pun pe gînduri: „Eu, ca intelectual…“, „Sînt, totuşi, un intelectual…“, „Noi, intelectualii…“ Prima mea reacţie este să spun că un intelectual adevărat nu se recomandă niciodată pe sine ca „intelectual“. Dar, în fond, ce înseamnă „un intelectual adevărat“? Pentru mulţi, a ajuns să fie un termen peiorativ: „intelectualii“ stau în „turnul lor de fildeş“, în loc să pună osul la treabă, sau, dimpotrivă, se bagă unde nu le fierbe oala şi încurcă lucrurile cu fasoanele lor „elitiste“. Intelectualii sînt uşor de cumpărat, umblă după titluri, averi şi privilegii, se dau mari, dispreţuiesc poporul, nu sînt patrioţi etc. Curios e că, în acelaşi timp, cei care înfierează intelectualitatea vor să fie, totuşi, recunoscuţi ca „intelectuali“ sau, în orice caz, cred despre ei că sînt intelectuali veritabili. 

Nu voi risca să dau, în cîteva rînduri, definiţii definitive. Cîteva clişee şi „etichete“ pripite merită însă o promptă evacuare. De pildă:

A. Intelectualul e cineva care, cum se spune acum, „citeşte cărţi“. E fals! Cunosc o sumedenie de cititori lacomi, care nu se aleg cu mai nimic din lecturile lor. Nu exagerez: foarte mulţi inşi citesc ca proştii. De plictiseală, din snobism, din plăcerea de a face pe deştepţii la cîte o masă, îngropînd meniul în citate (extrase, uneori, dintr-un carneţel de uz intim), dintr-o vidă hărnicie şcolară, din obligaţia profesională de a întreţine pura erudiţie, din curiozitate minoră (biografii de vedete sau tot soiul de „mistere“ ştiinţifice) sau pur şi simplu ca să adoarmă, ca să stea la soare sau ca să umple timpul dintre două destinaţii. Nu, cititul în sine nu te califică drept „intelectual“, după cum nici compunerea de scrisori nu te califică drept scriitor sau dezlegarea de cuvinte încrucişate – ca gînditor ori filolog. 

B. Intelectualul e cineva care ştie multe. La o adică – tot! Are idei, face o conversaţie vioaie şi competentă, se pronunţă autoritar pe orice temă. În realitate, din punctul meu de vedere, un adevărat intelectual are mai curînd întrebări decît certitudini. E un

, un pasionat al investigaţiei, al navigaţiei, al reflecţiei, al obsesiei de a înţelege. Nu o flaşnetă „metafizică“, un distribuitor de adevăruri absolute (care să dovedească „agerimea“ proprie, prestigiul eului propriu, supremaţia convingerilor personale). Toţi interlocutorii lui Socrate din dialogurile platoniciene încep prin „a şti“ sau măcar prin a crede că ştiu. Iar Socrate nu face altceva decît să le demonteze suficienţa. În final (mai ales în dialogurile „aporetice“, adică fără soluţii teoretice clare), toţi înţeleg că tot ce se poate şti e că nu ştii nimic. Aş spune că, tocmai atunci, cei din jurul maestrului devin „intelectuali“. 

C. Intelectualul – o spune şi numele, nu-i aşa? – e cel care lucrează cu intelectul. Pînă la un punct, aşa e. Pe de altă parte, nu există nici un om demn să-şi ilustreze specia care să nu lucreze

cu intelectul. Nici meşteşugarul calificat nu lucrează orbeşte, nici tăietorul de lemne nu se comportă ca un simplu pachet de muşchi, dacă nu vrea să-şi taie degetele şi să-şi proiecteze butucii în moalele capului. E adevărat, există o problemă de dozaj: la unii prevalează manualitatea, la alţii mintea. Dar am cunoscut nenumăraţi practicanţi ai manualităţii capabili de subtilitate şi înţelepciune, după cum am cunoscut nenumăraţi „mintoşi“ perfect inepţi. Pentru a evita dihotomiile radicale, prefer să cuplez termenul „intelectual“ nu la „intelect“ pur şi simplu, ci la „intellego“, care semnalează discernămîntul, capacitatea de a înţelege, de a merge pe urma „înţelesului“, a sensului. „Intellego“ e juxtapunerea lui „inter“ (între) cu „lego“ (a citi). Intelectualul, îţi vine să spui, e cel care citeşte şi în spaţiul dintre cărţi, care ştie să facă asociaţii, analogii, corespondenţe. Ar fi de menţionat şi înrudirea dintre „legere“ şi „a culege“: intelectualul recoltează, depozitează şi valorifică. Dominanta vieţii lui e căutarea

a adevărului, dublată de conştiinţa accesibilităţii lui dificile sau imposibile. 

D. Unii definesc „intelectualitatea“ ca fiind necesarmente „angajată“: implicată în viaţa cetăţii, critică, anti-

, în perpetuă răfuială cu Puterea. E un exces romantic (stîngist?). Nici Racine, nici Kant, nici Brâncuşi, nici Cézanne, nici Mozart, nici Enescu nu au fost „angajaţi“ altfel decît prin fapta lor creatoare. Abaterea politică de la vocaţia cărturărească e – după Julien Benda – o trădare. Dar nici absenteismul nu e o componentă obligatorie a intelectualului. Zola s-a angajat şi bine a făcut. La fel Koestler, Soljeniţîn, Adam Michnik şi mulţi alţii. Pe de altă parte, e plină istoria culturii de „angajări“ deviante, stingheritoare: intelectualii extremei drepte, ca şi aceia ai regimului comunist. Mai aproape de adevăr mi se pare ideea lui Malraux că definitoriu pentru un intelectual autentic este faptul că trăieşte

cu ideile sale. Nu exhibă o ideologie a grijii pentru săracii lumii, instalat, autist, pe un morman de bani capitalişti (vezi „comunismul caviar“) şi nici nu face apologia euforică a capitalismului, transferînd asupra lui nimbul unui paradis atotmîntuitor. 

Cum vedem, e mai uşor să ne luăm distanţă faţă de ceea ce e falsa intelectualitate decît să punem degetul pe contururile ei precise. În asemenea cazuri, o concluzie rezonabilă este să abandonezi

-ul definiţiei. Intelectualul nu e nici o meserie, nici un titlu de nobleţe, nici un conglomerat de cărţi (vezi Arcimboldo), nici un îngeraş roz, plutind pe deasupra lumii cu un surîs diafan pe buze. E un biet om căzut pe gînduri. Păscut de gînduri. Confiscat de întrebarea insolubilă cu privire la sensul lucrurilor.  

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Mircea Badea jpg
Antena 3 a devenit Antena 3 CNN: postul și-a schimbat numele și sigla. Ce discurs a ținut Mircea Badea VIDEO
Marți, 26 septembrie, Mihai Gâdea și Rani Raad, președinte CNN Worldwide Commercial, au semnat la București acordul de parteneriat.
Vladimir Putin FOTO Profimedia
Novorusia, proiectul care ar deveni realitate? Dacă da, este casus belli? Pentru cine?
Astăzi, peste câteva ore, se vor încheia referendumurile organizate sub amenințarea armelor în cele patru provincii Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.
Fane Văncică reținut de polițiști pe 27 septembrie 2022 FOTO Inquam / George Călin
A fost reținut Fane Văncică, interlopul filmat când își bătea amanta
Poliția Capitalei l-a reținut pe interlopul Fane Văncică, la aproape o lună de la apariția pe rețelele de socializare a unui videoclip în care își bătea amanta.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.