Merinde de drum

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

De sărbători îţi doreşti ca, dincolo de cadourile şi de bucuriile pe care le aştepţi, să ai parte şi de o cît de măruntă iluminare. Cînd adăposteşti flăcăruia lumînării în căuşul palmei, cînd îngîni pentru prima dată în an versurile unui colind sau cînd te uiţi, a doua zi după Înviere, de-a lungul apei neclintite a unui lac de pe care soarele ridică pîcla alene, aşa cum fac eu acum, ai vrea să vină din senin vreun gînd care să-ţi lumineze lucrul cu care ţi-ai bătut capul în repetate rînduri.

Cu Lacul Razim în faţa ochilor şi cu articolul pentru

în minte, mă trezesc că aş vrea să pot spune, în cuvinte foarte puţine şi limpezi, ce credem noi că e cel mai important să înveţe copiii noştri pînă ce vor deveni şi ei ca noi şi o să trebuiască să-şi pună aceeaşi întrebare. 

Pentru generaţia bunicilor noştri era cu siguranţă mai simplu. Dacă ar fi fost băiat, trebuia întîi de toate să înveţe să fie cuviincios: să spună „Bună ziua“ domnilor şi „Sărut mîna“ doamnelor şi preoţilor. Dacă era să fie fată, urma să înveţe să fie vrednică şi ascultătoare. 

Cu generaţia părinţilor noştri – vreau să spun, cei născuţi între războaie şi deveniţi părinţi sub regimul comunist – lucrurile se complică deja. Cei care vor fi trecut cu bine testul colectivizării minţilor şi-ar fi dorit pesemne să-şi crească urmaşii în aşa fel încît zvîrcolirile istoriei să-i atingă cît mai puţin. Să crească, adică, oameni cu capul pe umeri, cumpăniţi şi destoinici; pregătiţi pentru ce-o fi, nu şi gata de orice. Cei îndulciţi la nectarul noii puteri şi-au dorit, pesemne, fie copii educaţi să le poarte mai departe stindardul, cu abnegaţie şi cinism, fie, din contră, capabili să le răscumpere rănile unor iluzii deja înşelate. Îmi amintesc de mama unui coleg, nomenclaturistă, care-mi mărturisea, mai mult pe şoptite, că o îngrijorează ca fiul să nu-i calce pe urme şi-l îndemna cu perseverenţă să meargă către o profesiune cît mai departe de avatarurile politicii. Visul i s-a putut împlini, imprevizibil, prin căderea subită a regimului. 

Cel mai greu e cu noi, părinţii vremii de azi. Unde să mai găsim numitorul comun pentru ce-ar fi să devină copiii noştri? 

Unii îşi doresc cu ardoare să-şi formeze copiii, fie ei băieţi sau fete, pentru „competiţie“, pentru „performanţă“. Să înveţe să fie mereu primii, să aibă în permanenţă încredere în ei înşişi şi-n forţele lor, să-şi urmărească ţintele cu îndîrjire şi să iasă în faţă ori de cîte ori e posibil. Alţii, dimpotrivă, îi taxează pe copiii de felul ăsta drept „tupeişti“, viitorii „carierişti“ lipsiţi de scrupule. „Stai în banca ta“ sau „întinde-te cît ţi-e plapuma“ sună mesajul celor debusolaţi de epocile de explozivă mobilitate socială. 

Spuneam odinioară că una dintre cele mai frumoase definiţii ale educaţiei, dintre atît de multele formulate deja sau posibile, am găsit-o în interbelicul românesc: „formarea de caractere“. O definiţie frumoasă şi vetustă, atîta vreme cît însăşi noţiunea de „caracter“ pare a se fi golit de sens. A zice despre cineva că e „un om de caracter“ sună de parcă l-ai fi suit deja în maşina timpului. Cinstea şi corectitudinea par a fi sărit din vocabularul cotidian direct în interminabilele talk-show-uri despre procurori, judecători şi drepturi constituţionale. În frenetica etalare a imaginii unei lumi debordînd de „provocări“ şi „oportunităţi“, demnitatea a devenit ruda săracă a ambiţiei, un soi de încăpăţînare lipsită de obiect. Sau, mai rău, arţagul reactiv al lui „să nu te laşi niciodată călcat în picioare“. Respectul de sine s-a convertit în

personal, în girul pe care eşti dator să ţi-l acorzi în permanenţă pentru a fi luat în seamă de ceilalţi. Onorarea cuvîntului dat sau lealitatea se negociază conjunctural. Curajul înseamnă asumarea unor „factori de risc“. Altruismul, caritatea sau empatia sînt transferate în registrul abilităţilor de PR. Ce mai, lista termenilor cu care obişnuiam să dăm conţinut ideii de „caracter“ e făcută ferfeniţă. 

În plus, utilitarismului care domină, din raţiuni explicabile, într-o ţară aflată în război cu sărăcia şi cu dezordinea, paradigma educaţională actuală, i se contrapune o alternativă şi mai în ton cu spiritul vremii: hedonismul. „Pe mine mă interesează întîi de toate, la copilul meu, să-şi poată trăi viaţa fericit“ – vei auzi în nenumărate ocazii. Cuvinte rostite cu impetuozitate, de parcă evidenţa lor ar împrăştia pe dată orice urmă de nedumerire. Ca şi cum, ca să înveţi să trăieşti fericit, ar fi de ajuns să alegi din oferta de

cursul nimerit. 

Şi uite că, şi la ceas sărbătoresc, mă trezesc din nou năpădit de îndoieli. Aş fi vrut să scriu „Veniţi de luaţi lumină“, dar asta îi e dat numai preotului să o facă. Mica iluminare întîrzie iar să apară.

Îmi amintesc totuşi cum, după mai multe încercări eşuate, am reuşit să ne revedem, după 15 sau 20 de ani, foştii colegi de clasă din liceu.  Experienţa e binecunoscută: strigarea catalogului şi prezentarea fiecăruia, comprimînd, mai dens chiar decît într-un CV oficial, viaţa profesională şi familială, izbînzi puse sub reflector şi înfrîngeri lăsate în umbră. Plini de voie bună, de umor şi de autoironie, şi de nerăbdarea ca toate astea să se încheie, să ne putem aşeza împreună în jurul unei mese, să bîrfim de una, de alta, de ce-a fost, ce este şi ce va fi cu noi, simţind cum, pe deasupra noastră, se ţese, prin noi şi dincolo de voia noastră, o urzeală tremurătoare de destine. Şi îmi imaginez că la fel se va întîmpla peste 15 sau 20 de ani cu copiii noştri, cei despre care ne tot întrebăm ce să le punem mai bine în raniţă, să aibă merinde de drum. 

Îmi mai aduc aminte de o povestire, cred că a lui Ştefan Bănulescu, din vremea războiului, în care un personaj se hotărăşte să plece într-o călătorie grea şi primejdioasă, traversînd linia frontului. Un apropiat mai în vîrstă îi dă, înainte de plecare, o bucată de pîine – lucru rar şi nepreţuit în război – învelită cu grijă într-o batistă. Şi-i spune să nu o desfacă decît cînd va fi sigur că e ultima lui scăpare. Călătoria e plină de peripeţii şi nu de puţine ori tînărul e pe punctul de a mînca bucata de pîine. Ajunge însă în cele din urmă la destinaţie cu ea intactă şi, despăturind batista, găseşte înăuntru o bucată de cărămidă. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Masina intrata in gard, Db mp4 thumbnail png
Accident grav în Dâmbovița. Un șofer pierde controlul și intră direct într-un gard VIDEO
Două persoane au ajuns la spital după ce mașina în care se aflau s-a izbit de un gard. A fost nevoie de descarcerare, întrucât o femeie a rămas captivă între fiarele contorsionate.
microfon ascuns mic shutterstock 2138678309 jpg
Condamnat penal şi obligat la despăgubiri pentru spionarea soţiei. Cum l-a demascat femeia
Un stomatolog din Oradea prins că a montat microfoane în casă şi şi-a interceptat soţia a fost condamnat penal şi obligat la plata unor despăgubiri morale către victima sa.
Oleksiy Danilov FOTO Wkipedia
Ucraina critică propunerea lui Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate pentru a încheia războiul
Propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate în cadrul unor viitoare negocieri menite să pună capăt războiului din Ucraina a fost primită duminică cu critici puternice la Kiev şi în statele baltice, relatează publicaţia Financial Times.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.