⬆
Tema săptămînii
Pagina 9
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți
„Iubirea fundamentează o lume paralelă
în care e aproape imposibil
să trăim minut de minut“ – un dialog cu Vlad STROESCU, psihiatru
„Iubirea e o forță blîndă a naturii. Avem mereu de ales dacă îi dăm curs sau nu, ea nu ne ia pe sus, cu forța, dar, odată ce i-am cedat, nu îi mai putem rezista, o putem doar naviga.”
Dragostea în vremea inteligenței artificiale
Poate o mașinărie să „simtă fluturi în stomac”?
Dragostea – poem simfonic
Dragostea poate să ardă la fel toată viața și, de ce nu, și dincolo de ea.
Iubiri (im)posibile în vremea noilor tehnologii
Nu mai avem un oracol ca acela de la Delphi, dar avem Big Data.
Despre iubire în – și pentru – cinema
Love-story-urile au capacitatea să creeze imersivitate tocmai printr-o identificare afectivă și instinctivă.
Cărțile au tot timpul din lume
Nimeni n-a apărut din neant și bibliotecile o spun cel mai bine.
Tainice relee
Și îmi dau seama acum că aceeași pace „anorganică” o căuta și copilul ăla din anii ’90 care bîntuia bibliotecile și hrubele pentru o oră de fantezie hrănită de tainicele relee ale bibliotecilor bucureștene.
Biblioteci de scriitor
Mi-aș dori să ajung mai des la scriitori din afara Bucureștiului; poate că la un moment dat va apărea și un album.
Memex, surplusul cognitiv și un autodenunț
Dar cred și eu, odată cu toți perifericii lumii, că te faci Robin Hood doar ca să ajungi la ceea ce se numește „supraviețuire culturală”.
În căutarea lui Céline Arnauld
O cercetare care se întinde pe mai mulți ani presupune o intimitate aproape cotidiană cu scriitoarea și personajele ei, cu scriitoarea devenită personaj.
Biblioteca poate fi una din cele mai bune lumi posibile
Ca mai peste tot în țară, filosofia austerității și a evaluării prin prisma rentabilității imediate a făcut din biblioteci și alte instituții de cultură victime ale politrucilor lipsiți de viziune și puși pe tăieri.
Cîteva povești Melior
Credem, mai departe, că nu poate exista educație fără cărți citite. Și știm că fără educație nu există viitor.
O formă de viață necunoscută
BCU e despre toate viețile mici pe care le trăim aici și care, de fapt, concurează serios viața noastră literalmente „de-acasă“.
„O bibliotecă schimbă o comunitate” interviu cu scriitorii Moni STĂNILĂ & Alexandru VAKULOVSKI
Biblioteca este un spațiu de întîlnire, dar și de dialog – între scriitori, între scriitori și cititori.
Și cărțile sînt oameni*
Mă și văd – suferind ca o nebună din dragoste și citind cărți atît de complicate încît simțeam că o să-mi curgă sînge din ochi.
Să ne alăturăm mulțimii!
Ai acasă la tine de toate – televizor, YouTube, platforme de streaming, poți urmări orice, de la filme la spectacole de operă.
Ce mai înseamnă azi „publicul tînăr”?
Tinerii de azi sînt mai preocupați de a construi o societate echitabilă, un mediu de apreciere al artelor la adevărata lor valoare.
Spectator
A merge la teatru ar trebui să fie un exercițiu de generozitate: nu doar cu aplauzele, la final de spectacol, ci și cu cei de lîngă tine.
„Să-și închidă telefoanele, să vină la fix...” Trei întrebări pentru Tudor CHIRILĂ
La teatru, să-și închidă telefoanele. Să nu filmeze în timpul spectacolului, e o practică din ce în ce mai agasantă. Să vină la fix.
O întoarcere în timp
Au apărut televiziuni private, care au fost atente la public și așa au depășit în viteză Televiziunea Română.
Gînduri răzlețe despre publicul de teatru
E publicul care vrea să uite de greutăți, de rate, de facturi, de eșecuri…
Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti
Fix pe 9 martie, virusul a plecat pe șest de la noi din țară, așa, ca și cum nu ar fi fost, și bunicii voștri au rămas cu întrebarea dacă nu cumva totul a fost doar un vis.
Cazul Teambuilding - Ce ne mai scoate din „bulă” și din casă?
Un film românesc lansat în septembrie anul trecut a depășit pragul psihologic de un milion de bilete vîndute în cinematografele românești.
(Tele)spectator de cinema de pe canapeaua din provincie
recut. Cîndva prin 2002, mergeam pentru ultima dată la Cinematograful Central din Cîmpina, la comercialul Men in Black II.
Publicul-loterie
Educație, cultură, solidaritate, dialog și spectacol par a fi cuvintele-cheie. Poate că abia de aici putem construi.
Despre spiritul FILIT și publicul său
Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), înființat în 2013 prin efortul a trei scriitori curajoși, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
Acum nu mai e vorba de o ruptură
de generație, e vorba de o mutație - Ceva major s-a schimbat în funcționarea societății,
dar și în funcționarea lăuntrică a fiecărui om - interviu cu Andrei PLEȘU
Nu te poți forma, nu poți să-ți trăiești tinerețea sănătos, nu poți învăța nimic dacă nu admiri, dacă nu faci experiența emulației!
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.