Despre spiritul FILIT și publicul său

Am avut șansa, cînd eram studentă la Iași, să fac voluntariat pentru un festival de film românesc, prin intermediul asociației de la Jurnalism (ASJ) și totodată să mă implic în desfășurarea unuia din cele mai mari festivaluri de literatură din România, e vorba despre Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), înființat în 2013 prin efortul a trei scriitori curajoși, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu. Pentru aproximativ trei ani am avut oportunitatea să mă implic în ambele, am întîlnit în publicul cinematografiei românești acea fervoare pe care o întîlnești în sălile de cinema, deși în cadrul festivalului SFR multe din proiecțiile înscrise în program aveau loc în aer liber, la Palas, unde se instala un ecran imens, se așezau scaune și se întindea covorul roșu, după vizionări urmau sesiuni de discuții, autografe, întrebări cu cîțiva din actorii invitați. A fost o perioadă în care am văzut multe filme vechi, românești, dar și producții noi pe care în sălile de cinema, de altfel, nu mi-aș fi permis să merg să le văd. După absolvire am aplicat pentru un master la București, unde m-am mutat ulterior, dar am rămas alături de FILIT și la momentul de față s-au adunat nouă ani de voluntariat despre care aș putea scrie, fără îndoială, un volum de proză scurtă. În interviurile sau textele pe care le-am oferit despre FILIT, am enumerat  experiențele proprii și importanța unui astfel de festival în viața noastră, a cititorilor de carte. În pofida a ceea ce arată cifrele cînd vorbim despre alfabetizare în România, consumul de carte sau numărul de librării raportat la numărul de locuitori, festivalul de literatură din Iași a creat un precedent cu totul aparte, prin agenda de evenimente și lista scriitorilor, din țară și din lume, care continuă să ofere Iașiului vizibilitate din ce în ce mai mare și diversitate culturală. Anul trecut s-a desfășurat cea de-a X-a ediție, peste 200 de invitați au ajuns la Iași, din 20 de țări, și s-au ținut peste 100 de evenimente, iar numărul spectatorilor prezenți se ridică la 25.000-30.000 în cinci zile. Lăsînd puțin deoparte ultimele cifre, dar fără să le ignorăm importanța, ce mi se pare cel mai interesant e acest public venit din afara orașului, am întîlnit de-a lungul anilor oameni veniți special, din diferite colțuri ale țării, la Iași, cititori fideli și experimentați, mari consumatori de literatură precum Iuliana Neciu (București) sau Adela Duca (Cluj), unii din ei luînd parte la festival pentru întîia oară, alții obișnuiți deja să-și elibereze agenda în luna octombrie pentru a fi prezenți, iar unii împinși de admirația pentru un autor internațional venit în România să susțină evenimente cu acces gratuit pentru public. Publicul de literatură, vorbesc aici despre cel prezent la FILIT, se deosebește tocmai prin setea de a-și cunoaște scriitorii și de a crea legături chiar și acolo unde nu exista vreuna înainte. O să amintesc aici despre un obicei al nostru, poate nu doar al românilor, ca să nu se spună că exagerez, acela de la sfîrșitul unui film cînd publicul se ridică exact înainte de genericul de final, înainte de reaprinderea luminilor în sală, afișînd nerăbdarea taman atunci cînd apar numele actorilor, organizatorilor, directorilor de imagine etc., și de cealaltă parte publicul de literatură format din elevi, studenți, profesori, oameni de rînd, de toate vîrstele, care trag de orice minut ca de un fir din ghemul de ață pentru a mai pune o întrebare, care pot aștepta pînă la cîteva ore în foaierul Teatrului Național din Iași pentru a primi un autograf sau a face o poză cu autorul serii sau care, într-o noapte de vineri, într-un cort instalat în Piața Unirii, ascultă citindu-se poezie pînă la patru dimineața. Frumusețea oricărui festival vine în parte din ceea ce primește de la publicul său, din spiritul care se creează cînd oamenii se strîng laolaltă, iar din partea publicului FILIT a fost mereu despre a pune accentul pe oameni, pe promovarea literaturii în rîndul tinerilor și nu numai. Spre exemplu, un motor de energie și o sursă de inspirație printre elevi sînt profesorii care organizează dezbateri și lecturi publice cu sălile pline, la fiecare ediție FILIT și nu numai, în Iași își desfășoară activitatea clubul Logos, sub îndrumarea profesoarei Serinella Zara, și revista culturală ALECART, coordonatori fiind profesorii de limba și literatura română, la Colegiul Național Iași, Nicoleta și Emil Munteanu, care de ani buni formează elevi, viitori studenți la Litere sau chiar scriitori debutanți.

Întorcîndu-mă la ideea de public, la modul general, mă-ntreb cum ar trebui să arate unul și ce trebuie să fie făcut pentru a-l menține interesat. Bineînțeles că un public se poate diferenția de altul prin natura intereselor și diferitelor valori, dar și prin ceea ce se creează prin intermediul său, iar pentru a obține și menține interesul viu, de cele mai multe ori e nevoie să te pui în pielea lui și să îți imaginezi cu ce aștepări vine acesta, ce îl împinge într-acolo încît să-ți ofere din timpul său și cu ce va rămîne după ce pleacă. Trebuie lucrat în interesul publicului consumator de cultură, aceia care părăsesc confortul locuinței și merg printre cei cu pasiuni comune, umplu sălile, ridică întrebări, contribuie cu noi perspective, devin tot mai implicați, iar odată ce le cîștigi atenția și începi să ții seama de opinia publică, cea care, în ziua de azi, cel mai rapid se manifestă în mediul online, ai deja un public fidel cauzei tale. 

Romina Hamzeu este voluntar FILIT din 2013 și pînă în prezent.