(Tele)spectator de cinema de pe canapeaua din provincie

Jovi ENE
Publicat în Dilema Veche nr. 983 din 9 februarie – 15 februarie 2023
image

Trecut. Cîndva prin 2002, mergeam pentru ultima dată la Cinematograful Central din Cîmpina, la comercialul Men in Black II. Sala îmbătrînise destul de mult, așa-zisele fotolii cunoscuseră o vreme mai bună, publicul era cvasi-inexistent, filmul era destul de agreabil, dar nu mă așteptam ca atunci să fie ultima mea prezență în sala de cinema a copilăriei mele. Curînd, cinematograful din Cîmpina și-a închis porțile și, deși în ultimii ani au existat mai multe campanii și încercări de a-l revigora, cred că va rămîne închis „pentru totdeauna”. Dincolo de problemele tehnice și administrative ale clădirii – nu există fundație, aproape totul s-a distrus în ultimii douăzeci de ani, Primăria și RADEF își pasează reciproc responsabilitatea privind proprietatea și administrarea imobilului –, în orășelele de provincie nu mai există nici public autentic de cinema, nu prea mai există cultură cinematografică, nici dorința de a merge la o sală de cinema care nu poate oferi „experiența” mall-ului. Cinematograful de provincie nu poate oferi nici restaurante în incintă, nici alte magazine cu tot felul de produse, nici măcar experiența socializării de la distanță cu zeci și sute de oameni imediat ce ieși de la film.

Așa că, după închiderea sălilor din provincie, publicul iubitor de filme s-a întors pe fotoliul sau canapeaua din sufragerie și, ani întregi, s-a refugiat în filme copiate ilegal de pe Internet. Site-urile de torenți au prosperat și, cu excepția unor pasionați care făceau călătorii la mall-urile din orașele mai mari, restul descărcau ilegal sute de filme și seriale, le puneau pe DVD-uri sau pe stick-uri și le urmăreau liniștiți de acasă, fără teama unor repercusiuni. Cam așa stăteau lucrurile atunci cînd am pornit, în 2009, portalul cultural Filme-cărți.ro. Era perioada efervescenței blog-urilor de orice tip, inclusiv a celor culturale, iar sutele și miile de vizitatori comentau activ și pertinent orice film nou, pe care îl găseau instantaneu pe platforme precum Strong DC++. Situație care s-a păstrat ani întregi, cel puțin pentru acei spectatori dintr-un oraș fără cinematograf.

Prezent. Treptat însă, lucrurile s-au schimbat. Pe de o parte, discuțiile despre pirateria online s-au purtat tot mai mult, iar unele site-uri de acest gen au dispărut sub ofensiva autorităților din alte țări. Pe de altă parte, salariile au crescut, a apărut (sau a crescut) o clasă medie tot mai deschisă la tot ceea ce este nou, cumva mai elitistă, așa că oamenii și-au schimbat obiceiurile și au mers tot mai mult în cinematografe. Portalurile culturale serioase nu mai recenzează filme care nu au apărut în sălile din România și, în plus, au apărut, cu o promovare agresivă, platformele de streaming, care oferă mii de filme și seriale la prețuri destul de modice – HBO Go (transformat azi în HBO Max), Netflix, Amazon Prime Video,  Disney+. După această transformare a pieței de profil, majoritatea cinefililor au trecut de la piraterie la streaming, fără să-și fi mutat locul de vizionare, respectiv confortul canapelei de acasă. Desigur că, în orașele mari, există în continuare un procent important de spectatori care merg în cinematografe, dar realitatea, dovedită și de statisticile Filme-cărți.ro, este aceea că majoritatea cinefililor au devenit captivi ai platformelor de streaming, la care se va adăuga în curînd încă una, SkyShowtime, chiar pe 14 februarie.

Viitor. Așa cum vorbim despre orice act de cultură, este necesar să fie creat un public experimentat și dornic de a urmări, contra cost, un spectacol de orice fel, dar mai ales de cinema și de carte (plecînd de la ideea că există deja un public educat de teatru și de operă). Ca exemplu, în mare parte, aceste evenimente sînt urmărite în Cîmpina de o mînă de oameni, mereu aceiași, în condițiile în care orașul are, totuși, aproximativ 30.000 de locuitori și se mîndrea cîndva cu „cel mai mare număr de intelectuali pe metrul pătrat”. Publicul consumator de cultură autentică poate fi creat și educat, desigur, dar este nevoie de acțiuni concrete și de dorință la nivel național și local – și nu cu programe intitulate pompos „România educată”, dar fără nici o eficiență practică –, de implicarea autorităților locale, a școlilor, a profesorilor și învățătorilor, dublate de investiții substanțiale în actul cultural. Cum ar fi ca elevii să fie educați încă din școala primară să participe la spectacole, să citească, să vadă un film bun, să treacă dincolo de social media și de platformele de streamingși să iasă astfel din carapacea ignoranței? Și, plusez, cum ar fi ca toți învățătorii și profesorii să citească zilnic și să recomande elevilor ceea ce au citit și ceea ce au vizionat?

Pînă atunci însă, probabil că viitorul imediat, poate și pe termen mediu, rămîne tot cel al platformelor de streaming. Există și acolo o fragmentare din ce în ce mai mare – patru-cinci platforme cu un portofoliu complet diferit și aproape nimeni nu le va putea plăti pe toate. În acest moment, din salariul mediu net din România (4.008 lei la nivelul lunii octombrie 2022), nu-ți poți permite să aloci lunar aproximativ 5% pentru a te abona la toate platformele de streaming, la un cost mediu de 10 euro/lună pentru fiecare. Sau poate va exista, în curînd, o aplicație care va integra toate filmele de pe toate aceste platforme, iar telespectatorul va plăti exact ceea ce va vedea. Pînă atunci, la salariul menționat mai sus, e puțin fezabilă și deplasarea săptămînală sau bilunară spre un mall din apropiere: pentru o familie de două persoane dintr-un oraș care nu are propriul cinematograf, o vizită la cinema costă cel puțin 100 de lei (bilete + costuri de deplasare), fără să ne gîndim la alte costuri inerente (popcorn, masă de prînz etc.)

Așadar, din păcate și din comoditate, cred că viitorul apropiat este tot al (tele)spectatorului de cinema din canapeaua de acasă. Cel puțin pentru noi, cei din provincia unde nu mai există săli de proiecție la un standard decent.

Jovi Ene este jurnalist cultural, project manager la www.filme-carti.ro.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Se întâmplă la Aeroportul din Iaşi. Cozi infernale de maşini şi oameni care fug pe stradă şi prin pădure VIDEO
Drumul către Aeroportul Internaţional Iaşi a devenit un adevărat coşmar pentru cei care încearcă să ajungă la aerogară. Trecerea la orarul de vară a complicat foarte tare situaţia, iar traficul rutier este vizibil îngreunat.
image
Curiosul caz al unei ucrainence i-a împărțit pe români. „Dar ucrainenii plini de bănet de pe aici de ce nu-și ajută compatrioții?“
O refugiată din Ucraina a solicitat ajutoare pe Facebook. Femeia spune că are nevoie de bani, mâncare, produse de igienă și de scutece, dar oamenii spun că ea acceptă să comunice doar cu cei care îi dau bani.
image
Prețurile la noul aquapark al Timișoarei, piperate pentru mulți. „E mai ieftin la Mako și Gyula”
Noul aquapark din Timișoara, care poate fi comparat cu celebrele băi din Ungaria, va fi deschis vineri, în 31 martie 2023. Au fost afișate și prețurile de bilete.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.