Tainice relee

Publicat în Dilema Veche nr. 984 din 16 februarie – 22 februarie 2023
p 13 jpg

Prin clasa a șasea am început să-mi caut locuri în care să mă ascund, fie spații publice unde nu mă cunoștea nimeni, ceea ce însemna că există șanse minime pentru un contact social dialogal, fie locuri unde chiar puteam fi absolut singur. Asta implica o muncă serioasă de cercetare, dar și exerciții peripatetice care mă purtau în cele mai stranii locuri din București: subsolurile caselor demolate, muzee, teatre, zone pustii din parcuri, case bîntuite sau magazine părăsite. Asta pînă cînd am descoperit bibliotecile: nu mi-a plăcut niciodată să citesc în aer liber. Urăsc cititul în natură. Urăsc natura, de altfel. Mi-aș dori să trăiesc într-un cabinet de curiozități. Dar să revin la biblioteci: la început a fost biblioteca de cartier, „George Coșbuc“, de pe strada Radului, o căsuță cu o masă acoperită cu un lințoliu alb, apretat, unde puteai să stai cît vrei să citești, dar puteai să și împrumuți. Era liniște, nu prea treceau mașini și întreaga stradă era datoare unei alte epoci: se înșirau de-a lungul ei case bătrînești, iar la fiecare cîteva zeci de metri în fața curților răsărea cîte o pompă de apă. Nu departe de bibliotecă încă funcționa o fabrică de pîine și-mi amintesc foarte limpede cum puteam atunci să halesc o pîine rotundă, fierbinte, apoi să beau apă de la pompă, înainte să intru în bibliotecă. Acolo am ras triada generației mele: Michel Zévaco, Alexandre Dumas și Ioan Dan. Am început tot atunci să petrec din ce în ce mai mult timp în casa bunicilor, care mă lăsau, după lecții, să citesc două ore înainte să plec la școală, așa că mi-am extins lecturile înspre zona literaturii sovietice, din care se găseau destule cărți în biblioteca lor cu geam dublu: Fadeev, cu Tînăra gardă și Cei nouăsprezece, Arkadii Gaidar cu Timur și echipa sa, dar și Gorki, Mama și Copilăria. Mergeam spre școală cu ochii-n pămînt, imaginîndu-mă într-una dintre cărțile pe care le citeam, de regulă în postura de deus ex machina, tînăr aviator sovietic care salvează o fată neapărat brunetă, cu părul cîrlionțat. Viața „reală” îmi părea săracă și meschină, abia așteptam să ajung din nou în fotoliul galben din sufragerie, sau să scormonesc prin biblioteca bunicilor cu volume pe două, ba chiar trei rînduri.

Am descoperit apoi biblioteca liceului „Spiru Haret”, unde mă refugiam cînd chiuleam, profitînd de bunăvoința unei bibliotecare foarte amabile. Mi-am extins lecturile, haotic, bineînțeles: îmi amintesc cum am citit în două săptămîni, în paralel, Un veac de singurătate și Dinastia Sunderland-Beauclair. În clasa a noua am citit, tot de la bibliotecă, Romanul adolescentului miop, așa că mi-am propus să dorm cît mai puțin și să citesc cît mai mult, lucru care a condus la o anorexie pe care acum mă mir că n-a observat-o nimeni din jur. Mi-era scîrbă de mîncare, însă o foame nemaipomenită de citit: îmbinam Eliade cu Cioran cu Baudelaire cu Rabelais cu Sábato cu Márquez cu... Tot atunci am citit – cu o încîntare care a început să mă nedumerească încă din facultate, Vintilă Horia, Dumnezeu s-a născut în exil, lucru ce a dus și la primul articol de critică literară, publicat în revista liceului, Vlăstarul.

Curînd am epuizat biblioteca liceului și am început să întind antenele spre bibliotecile publice din oraș – vinerea a devenit ziua mea de Odisee livrescă: plecam de la liceu pe Calderon și mă opream mai întîi la biblioteca „I.L. Caragiale“, de pe Masaryk, de unde-mi împrumutam cele trei titluri regulamentare, apoi o coteam spre Enescu, traversam bulevardul și mă afundam în „Sadoveanu“, actualmente Biblioteca Metropolitană, unde citeam ascultînd muzică la pick-up. Acolo am descoperit secțiunea de critică și teorie literară, care mi-a oferit iluzia unor descoperiri epocale (anulate pe la vîrsta de 35 de ani prin praxis-ul literaturii). Sîmbăta mi-o petreceam la Biblioteca Națională, de pe Ion Ghica colț cu Doamnei, în centrul vechi, care atunci nu era centrul vechi, ci încă zona unde mergeam în copilărie cu mama să căutăm fermoare și nasturi. Era o clădire impresionantă – fost Palat al Bursei –, friguroasă și întunecată, dar îmi plăcea să uit de mine acolo, la sala de lectură, întreaga zi de sîmbătă, pentru ca seara să merg la Teatrul Mic, întotdeauna Teatrul Mic. Cîteodată nici nu citeam: aveam bani doar pentru o cafea de la automat, cu care mă încălzeam, și stăteam la masă cu ochii într-o carte, dar mă aflam de fapt foarte departe. Așa mi s-a întîmplat cu Muntele vrăjit, pe care l-am citit acolo timp de cîteva luni, pentru că mi-a fost foarte greu să trec o vreme de numele Hans Castorp. Era o calitate magică legată de acel nume, care declanșa în mine o fugă neîntîrziată. Același efect, însă calitativ diferit, l-a avut asupra mea Clavdia Chauchat, a cărei lascivitate maladivă mi-a oferit pentru prima oară atingerea perversiunii. Tot acolo am citit, cînd a fost achiziționat de bibliotecă și am reușit să mi-l programez, Jurnalul lui Mihai Sebastian, tot acolo primul Orbitor, dar și René Char, Paul Éluard și Henri Michaux. Era ceva în sala aceea înaltă de lectură ce părea să îndeplinească rolul unei antene care amplifica impresia acestor lecturi asupra unui creier tînăr și, îmi dau seama acum, destul de chinuit.

Cînd am ajuns la facultate am părăsit Biblioteca Națională, pentru că același rol de amplificare îl juca acum splendida sală de lectură de la Litere, căreia îi adăugam pe cea de la împrumut. Acolo am citit postumele eminesciene și, ajutat de anticariatul de la subsol, am descoperit scriitori pe care-i țin captivi și acum într-un colț sacru al creierului (Botta, Paul Georgescu). Suplimentam acum biblioteca, mai bogată decît tot ce cunoscusem, cu cele de la British Council, de la Institutul Goethe și de la Institutul Francez: atunci am citit cărțile care mi-au format definitiv gustul literar și artistic – Versetele sataniceToba de tinicheaLumea văzută de GarpLanark și, cu voia dumneavoastră, un superb album Max Ernst. Tot atunci i-am descoperit pe Freud și Jung și am devenit iremediabil atras de alchimie și de „pulsiunea de moarte” ca expresie a tendinței materiei organice de a reveni în stadiu mineral, de a-și găsi pacea. Și îmi dau seama acum că aceeași pace „anorganică” o căuta și copilul ăla din anii ’90 care bîntuia bibliotecile și hrubele pentru o oră de fantezie hrănită de tainicele relee ale bibliotecilor bucureștene. Căuta să uite de el.    

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor, traducător și editor. Ultima carte publicată: romanul Abraxas, Editura Polirom, 2022.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.