„O bibliotecă schimbă o comunitate” interviu cu scriitorii Moni STĂNILĂ & Alexandru VAKULOVSKI
Care e prima voastră amintire cu o bibliotecă?
Moni STĂNILĂ: La Tomești exista o bibliotecă publică, destul de mică. Mergeam acolo să caut cărți, atunci cînd nu împrumutam de la tanti Vetuța, o vecină care avea tot ce a scris Dumas și care era singura din toată zona care avea cele patru volume cartonate din Vicontele de Bragelonne. În biblioteca publică, nu știu cîți ani aveam, dar obișnuiam să mă cațăr pe un suport de hărți. Deci cred că eram desul de mică.
Alexandru Vakulovski: Prima bibliotecă pe care am văzut-o este cea a părinților mei. O bibliotecă în toată regula, o cameră din casă, în care nu ai ce face altceva. Eram foarte mic, știu că ai mei au zidit o ușă, ca biblioteca să fie bibliotecă, să nu dea în altă cameră. Un tîmplar a făcut rafturi, că nu găseai în acea perioadă mobilier de bibliotecă. Dar casa de la Antonești e toată ca o bibliotecă, peste tot găsești cărți: în fiecare cameră, pînă și în pod.
Cum ați ajuns să faceți cenaclul Republica la biblioteca din Chișinău?
M.S.: Primii ani am făcut cenaclul Republica la Biblioteca Națională la cererea și propunerea directorului de atunci, regretatul Alexe Rău. Îmi amintesc că m-a anunțat Dumitru Crudu că mă caută directorul de la Biblioteca Națională. Așa a început totul. Era cumva de vis, fiindcă ne susținea foarte mult, ne încuraja, avea grijă de noi. După plecarea lui dintre noi, ne-am mutat la Biblioteca Municipală, unde avem de-asemenea o echipă minunată, care înțelege foarte bine rolul unui cenaclu în viața bibliotecii.
A.V.: Moni a mai fost referent literar al cenaclului „Pavel Dan” din Timișoara, la Cluj și eu am făcut o perioadă cenaclul „Klu”, astfel că propunerea domnului Alexe Rău ne-a prins bine. S-a creat o comunitate în jurul Republicii, putem spune acum că atunci cînd n-am mai rămas la Biblioteca Națională, oamenii de la Republica ne-au mutat la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu“. Pentru Biblioteca Municipală fac acum și „Dialogurile bibliotecii”, un proiect video pe care l-am propus și a fost acceptat. Fac interviuri atît cu scriitorii care vin la Republica, cît și cu scriitorii din Chișinău, cu cei care mă văd pe la festivaluri.
Ce înseamnă spațiul acela pentru literatura contemporană? Mai ales că ați avut invitați o grămadă de autori?
M.S.: Eu sper că mult. Și da, cred că am avut peste o sută de scriitori de peste graniță în doisprezece ani de activitate. Am fost de multe ori de-a lungul timpului tentată să suspendăm, cel puțin pentru o vreme, întîlnirile noastre, dar am fost mereu susținută de tinerii scriitori de la noi, apoi de cei care vin frecvent la întîlnirile noastre, „republicanii” – cum le spunem noi. Deci, dacă renunț la modestie, pot să spun că e un reper important în viața culturală a Chișinăului. Și chiar dacă formatul e destul de liber și uneori facem întîlnirile în afara bibliotecii, e foarte important că Biblioteca Municipală e văzută ca o cloșcă. Una care își adună scriitorii și cititorii sub aripile ei. Fiindcă toată lumea știe și înțelege că fără sprijinul bibliotecii nu am mai face acest cenaclu. Cel puțin nu în formatul actual.
A.V.: Biblioteca este un spațiu de întîlnire, dar și de dialog – între scriitori, între scriitori și cititori. E plăcut că acest lucru se întîmplă printre cărți, apoi spațiul cumva nu ne mai ține, putem să ieșim afară, ca să zic așa. Am fost plăcut surprins să văd că scriitorii care au fost la Republica au scris despre Chișinău, un motiv în plus să fac o rubrică de poezie la „Dialogurile bibliotecii“ – Scriitorii despre Chișinău.
Poate o bibliotecă să schimbe o lume, un oraș, o comunitate?
M.S.: O comunitate cu siguranță. Un oraș – mai puțin evident. O lume cred că nu. Avem exemplul marii culturi ruse care – iată – ne demonstrează astăzi că doar actul cultural nu poate schimba o lume, o mentalitate colectivă, fără voința proprie de schimbare. Revenind însă, da, poate schimba o comunitate și cred că deja e mult, deja e bine. Mai cred că e suficient să își propună doar asta: schimbarea unei comunități.
A.V.: Biblioteca schimbă lumea, dar asta se vede greu, uneori trec generații. Dacă n-ar schimba, n-ar exista nici propagandă. Schimbă și orașele, și comunitatea. Și oamenii. Mie îmi plac oamenii care au măcar o mică bibliotecă acasă.
interviu realizat de Ana Maria SANDU
