Despre aparenta lipsă a valorilor

Publicat în Dilema Veche nr. 987 din 9 martie – 15 martie 2023
image

Motto: 

„Valoarea mărfurilor se deosebește de văduva Quickly prin aceea că nu știi cum să o iei” – Karl Marx, Capitalul, înOpere, vol. 23, pag. 62. (Aluzie la dialogul din piesa lui Shakespeare Henric al IV-lea, partea I. În scena a 3-a din actul III, Falstaff îi spune văduvei Quickly că „nimeni nu se pricepe cum s-o ia“. Ea îi răspunde: „Vorbești cu păcat... Și tu, și toți ceilalți... vă pricepeți cum să mă luați“.)

Este adevărat că (ne-)au dispărut, că (ni) s-au împuținat oamenii de valoare? Că au emigrat? Greu de răspuns. De fapt, dacă v-ați întîlni, bunăoară în Cișmigiu, sau în tramvaiul 5, cu un om de valoare, l-ați recunoaște? După ce? Evident, după valoare. De aici, bănuiala că de fapt discuția nu e despre oameni, ci despre valori.

Valorile, uneori denumite și principii, nu-s deloc imuabile. Ele evoluează (sau involuează) odată cu societatea. De exemplu, unii valorizează mai degrabă protecția mediului, alții, dimpotrivă – creșterea economică. În România, conform unei cercetări din 2018 (Prelucrări după datele European Values Study (https://europeanvaluesstudy.eu/methodology-data-documentation/survey-2017/full-release-evs2017/), jumătate din populația adultă (mai exact, 49,6%) considera că „Protecția mediului ar trebui să aibă prioritate, chiar dacă încetinește creșterea economică și duce la pierderea unor locuri de muncă”, în timp ce cealaltă jumătate (50,4%) considera că „Creșterea economică şi crearea de locuri de muncă trebuie să fie principala prioritate, chiar dacă mediul suferă într-o anumită măsură”. Deci cele două valori opuse se află în echilibru aproape perfect. Dar nu e peste tot la fel. În Lituania, 64% din respondenți au ales creșterea economică, în timp ce vecinii lor suedezi au optat, în proporție de 88%, pentru protecția mediului.

Uneori, în cadrul aceleiași societăți, grupuri diferite de oameni aderă la diferite valori. Astfel, dacă ar trebui să aleagă, majoritatea românilor sub 29 de ani ar prioritiza protecția mediului, în timp ce vîrstnicii ar pune pe primul plan creșterea economică. Respondenții cu nivel scăzut de instrucție sînt partizanii creșterii economice, cei cu nivel înalt susțin mai degrabă protecția mediului.

Desigur, există o ierarhie a valorilor: la unele sîntem dispuși ca, la o adică, să renunțăm mai ușor, la altele – mai greu. Chiar dacă fiecare are propria așezare a valorilor, se pare că există un consens, cel puțin la nivelul lumii occidentale, privind valorile supreme. Acest consens e exprimat prin lucrurile pe care societatea, prin brațul său înarmat (statul), acceptă că le pot fi retrase celor care-i încalcă normele. Pentru cele mai grave crime, indivizii pot fi condamnați la moarte (mai rar, și în din ce în ce în mai puține țări), la închisoare sau la amendă. De aici deducem că, în lumea noastră, valorile supreme sînt, în ordine, viața, libertatea, banul. 

Evident, asta e valabil pentru ceea ce numim civilizația occidentală. Dacă ne uităm către Japonia samurailor iubitori de seppuku, este evident că valoarea vieții se afla acolo mult sub cea a demnității. La islamiștii radicali, iarăși, viața e repede și fără regrete abandonată în numele credinței.

Sistemele de valori sînt relativ stabile, ele beneficiind de sisteme eficiente de transmitere de la o generație la alta, de la grupurile dominante către celelalte – e vorba de mecanismele de reproducere descrise de Bourdieu în urmă cu cinci decenii. Așa se face că, pentru cei mai mulți dintre noi, ele par imuabile, cvasi-naturale. Din cauza asta, ne revoltăm cînd observăm că se schimbă, cînd constatăm că există oameni (de obicei, cei mai tineri decît noi) care nu le mai acordă „respectul cuvenit”.

Deși au inerție mare, sistemele de valori sînt în continuă schimbare. De cele mai multe ori, schimbările se petrec lent – deși au loc sub ochii noștri, ele ne sînt imperceptibile, aidoma creșterii copacilor. De exemplu, putem spune că, în Europa secolului XX, regula era ca nașterea copiilor să fie legată de căsătorie; excepțiile erau extrem de rare și, în general, prost primite. Ei bine, în anul 2020, în România, unul din trei copii s-a născut în afara căsătoriei (33%, după ce în 1992 fuseseră numai 16%); dar există țări, precum Franța, unde proporția crește la 62%.

Sînt însă momente cînd paradigmele valorice se schimbă brusc și dramatic. 

Ne obișnuiserăm să ne îmbrățișăm prietenii, să ne ținem aproape, să ne înconjurăm de oameni, să socializăm, cu alte cuvinte. A venit pandemia de COVID-19, ni s-a spus să evităm strîngerea de mînă, să o înlocuim cu ciocnitul coatelor sau pumnilor (greu de imaginat gesturi mai dizgrațioase). Am căpătat reflexul „distanțării sociale” (horribile dictu – distanțarea fiind întotdeauna asocială), traversăm de îndată ce zărim un om pe trotuarul pe care mergem.

Ne obișnuiserăm cu ideea că trăim într-o lume rațională, unde dialogul înlocuiește forța ca mijloc de rezolvare a diferendelor. Că războaiele, dacă sînt, sînt dincolo de hotarele oicumenei. Din păcate, auzim tot mai aproape vuietul sirenelor, cerul e brăzdat de dîre suspecte

Pămîntul părea un loc sigur pentru încă multe generații. Dar bolile planetei au devenit tot mai palpabile Ne obișnuiserăm cu succesiunea anotimpurilor, dar copiii n-au văzut zăpada decît în excursie, la munte. Calota de gheață a Groenlandei se topește accelerat, la Dăbuleni se aclimatizează plantații de avocado. Se pare că degradarea mediului va înceta să mai fie un concept abstract în timpul vieții noastre.

Pentru cîteva generații succesive, regula fusese ca fiii să o ducă mai bine decît părinții. Tinerii de azi se întreabă, pe bună dreptate, dacă, odată ajunși la vîrsta senectuții, va avea cine să le plătească pensiile. În general, mitul progresului ca mod de manifestare a istoriei părea imuabil. Îmi amintesc compunerile pe care le scriam în clasele primare, prin anii ’60, cu tema „Noi în anul 2000” și constat că sufereau de inadecvare funciară. Ei bine, lozinca zilelor noastre pare a fi „Zîmbiți, mîine va fi mai rău”.

Mi se pare evident că ne aflăm într-un moment în care configurația cunoscută a valorilor fundamentale se schimbă; un fel de limbo. Asemenea momente au mai fost (să ne amintim zorii capitalismului). Pînă ce se va stabiliza un nou sistem de valori, vom avea dificultăți în a identifica binele. Nu e de mirare că psihologii nu mai prididesc să trateze nevrozele.

Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel. Cu alte cuvinte, că e inutil să căutăm să înțelegem lumea de azi cu instrumentele învățate alaltăieri. Și la fel de inutil va fi să încercăm să identificăm oamenii de valoare, înainte de a ne hotărî asupra valorilor însele.

Mircea Kivu este sociolog.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.