Cîteva povești Melior

Publicat în Dilema Veche nr. 984 din 16 februarie – 22 februarie 2023
image

Nu vă uitați că au vînătăi, așa sînt ei, tot încerc să-i schimb, dar, v-am zis, lucrez doar de un an în școala aceasta, sînt cu Teach for Romania; e altfel decît își imaginează oamenii, e sfîșietor; vin cu zgîrieturi și de acasă, dar și le fac și între ei; dacă-i contrariază ceva, reacționează cu pumnii; se bucură nespus de orice îmbrățișare, de asta v-au primit așa; unii dintre ei n-au decît un părinte, celălalt e plecat din țară; micuțul ăsta e crescut de bunică; și acasă n-au condiții, nu se pune problema să existe o baie; n-au nici aici condiții, spațiul e cum vedeți, vechi de cînd lumea; dar măcar au un loc unde să învețe; groaza lor cea mai mare e că s-ar putea desființa școala și-ar trebui să meargă cîțiva kilometri pînă-n centrul comunei; iar acum, că le-ați adus cărțile astea, că le pot atinge și împrumuta, sînt fericiți; o să le țin aici, lîngă catedră, le punem frumos pe raft, găsesc niște pernuțe, și facem altfel orele; din cei patruzeci de copii cu care v-ați întîlnit, mare lucru să aibă unul vreo carte acasă; adică darul dvs. e, de fapt, prima și singura lor carte.

E groaznic, de-aia vă sun; plîng, da, și mă gîndesc chiar să-mi dau demisia; știți ce mi-au zis colegii după venirea dvs. în școală? Cum de-am îndrăznit să sugerez că doar eu fac activități? Și asta nu oriunde, ci la ziar. Or, v-am zis, i-am chemat pe toți. Numai că era 1 decembrie, zi liberă adică, iar ei au ales să stea acasă. Ce scriitoare? Nu le păsa lor, au mai văzut nesimțiți de-ăștia care vin la copii doar ca să-și vîndă auxiliarele. Degeaba le-am zis că nu vreți decît să dăruiți, și încă niște cărți superbe, nu cum se dau la premii. Că le-ați cumpărat din banii dvs. Sute de cărți. Și țineți și atelier de joacă, așa, cum numai la Cluj sau în orașele mari se face. Azi aproape m-au dat afară din cancelarie, nimeni nu mai vorbește cu mine. De ce-o fi venit jurnalista aceea? Cum de mi-a trecut prin cap că-i doar o fată la liceu care vrea și ea să vă vadă? Și-a scris apoi așa frumos despre dvs., despre Melior, despre costumele copiilor, autentice, unele vechi de o jumătate de secol; și despre colindul pe care vi l-au cîntat și pe care-l culeseseră ei înșiși de-aici, din sat. Cîțiva copii au coborît de după coasta muntelui, au făcut două ceasuri prin pădurea cu lupi, de ăia mari și roșii, veniți din Ucraina. Iar azi, în cancelarie, ce mi-a strigat directorul? Vinitură, tu, o vinitură, cum să apari tu în articol? Și m-a trimis la primar, care auzise și el, cum de mi-am permis să mă laud deșănțat? Să nu uit că el îmi dădea ajutorul pentru căldură. Și să-mi intre în cap, că el începe să construiască imediat o bibliotecă; acolo, la fostul bufet; și abonează tot satul la cărți pe care le aduce el, nu vreo scriitoare de care n-a auzit nimeni.

O să-mi vină pe cap tot felul, de la sanepid la IGSU, ce nevoie era să-i puneți pe copii să aplice? Nu ne descurcam cu cărțile alea vechi pe care le-avem? Și de ce-au scris că, de la praf, s-a îmbolnăvit profesoara de română? Și că de-aia nu mai vrea să deschidă ușa aia? Și că ei nu au ce să împrumute de-acolo? Doamnă profesoară, de cîți ani lucrați la noi? De cinci ani? Acum, ziceți, ce nevoie era să strigăm așa, în gura, mare, că n-avem aia, că ne lipsește aia? Ce, nu se poate învăța fără cărți?

Trebuie să faceți două ateliere, nu se poate altfel; unul cu copiii de la școala obișnuită, sînt ca ăia din București, nici o diferență, vine doamna învățătoare cu ei; au și pregătit ceva, de primăvară; abia așteaptă să vadă cărțile pe care le-ați adus la noi, la centrul parohial; și, apoi, îi cunoașteți pe cei din „A doua șansă“, programul de alfabetizare; au o profesoară minunată, de aceeași etnie, îi învață să scrie și să citească, și-s de toate vîrstele; adică îi ia și pe cei mai mari de 13 ani; palatele sînt numai la stradă, și-n ele stau doar cîțiva, care nici nu mai vor să știe ce-i cu rudele lor rămase după gard, unde nu-i nimic, doar case dărăpănate și sărăcie; copiii nici n-au certificate de naștere; se nasc la zece kilometri de București, dar nu vorbesc românește; noi ne bucurăm că i-am adus pe cîțiva în biserică; fetele, după zece, unsprezece ani, știți, n-au voie să mai iasă singure din casă; iar băiatul din poza pe care v-am trimis-o, cel care s-a însurat la 12 ani, s-a întors între timp la școală, că vrea să facă măcar opt clase.

Să ne imaginăm, dragii mei, că avem un aparat care schimbă realitatea. Unde-ați vrea să plecați? Da, de-aici din spital. Știu că unii stați de mult timp și că doamna psihiatru vă ajută pe fiecare. Ați putea să vă duceți oriunde, și-n Australia, și pe altă planetă, chiar și-n copil... Nu în copilărie, doamnă, nu vrem acolo. Eu nu mi-am văzut mama adevărată. Și tata mă bătea. Eu am fugit de-acasă. În altă parte atunci, hai, să vedem, unde ați vrea să vă duceți? Eu m-aș întoarce la... mama maternală. Și eu, tot acolo, la mama mea maternală. Dar nu mă mai primește, am șapteșpe ani acum. Eu nu, nu la mama maternală, eu vreau în... Haiti. Haiti e în țara noastră?

Sînt doar cinci situații mai sus, fiecare proiect al Fundației Melior a fost, în sine, o poveste. Zilele acestea pregătim Biblioteca Melior 21, pentru care avem multe aplicații, încă n-am ales-o pe cea cîștigătoare. E greu de crezut că noi, două femei cu vieți deloc simple, am donat (în cadrul a douăzeci de Biblioteci Melior) 10.000 de cărți nou-nouțe, cele mai frumoase care se publică, cu o valoare reală de aproximativ 70.000 de euro. N-am fi reușit, desigur, fără ajutor venit fie de la oameni obișnuiți care au redirecționat 3,5% din impozitul pe venit către Fundația Melior, fie de la cîțiva prieteni –inclusiv colegul de bancă din liceu –, fie de la editorii cu care-am colaborat și care ne-au dat reduceri la cărți, iar uneori ne-au făcut ei înșiși donații. După opt ani de cînd tot intervenim în social sau în educație, ne simțim tot mai obosiți, căci am văzut mai curînd lucruri care se schimbă-n rău decît în bine. Cerem, din nou, ca-n orice loc unde învață copii să existe cărți. Strigăm să nu se mai desființeze bibliotecile (e un dezastru) și să nu mai existe școli fără biblioteci. Iar fondurile pentru achiziții să vină prin Ministerul Educației, nu prin primării care de obicei nu dau nici un ban pentru asta. Credem, mai departe, că nu poate exista educație fără cărți citite. Și știm că fără educație nu există viitor.

Ioana Nicolaie este scriitoare, cea mai recentă carte publicată e Miezul inimii, Editura Humanitas, 2022. Este implicată în proiecte de promovare a lecturii printre copii și a Bibliotecilor Melior. 

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic