Biblioteca poate fi una din cele mai bune lumi posibile

Valer Simion COSMA
Publicat în Dilema Veche nr. 984 din 16 februarie – 22 februarie 2023
image

Prima dată am călcat într-o bibliotecă în anii gimnaziului, la școala din Telciu. Îmi amintesc că biblioteca școlii avea două cămăruțe, în prima fiind și biroul bibliotecarei. În plus, mai erau cîteva rafturi cu cărți, mici stive cu cărți returnate, iar pe pereți erau liste cu bibliografii recomandate spre lectură în funcție de vîrstă/clasă. În a doua cameră era un fel de depozit, de unde doamna aducea cărțile cerute. M-a lăsat să intru o dată și am fost impresionat de mirosul de carte învechită și de ceea ce mi s-a părut a fi o mulțime de cărți. Nu mai văzusem atîtea cărți la un loc și mă minunam uitîndu-mă la cotoarele lor. Cînd nu știam ce să mai împrumut, îmi recomanda doamna bibliotecară cîte ceva, așa am ajuns să aflu de Siddhartha a lui Hermann Hesse, de Muntele vrăjit a lui Thomas Mann și de alte titluri. În perioada aceea, a doua jumătate a anilor ’90, cărțile, radioul și televizorul erau încă singurele canale prin care puteam explora lumile de dincolo de satul în care trăiam. 

Apoi, în anii liceului la Năsăud, am descoperit biblioteca un pic mai mare a Colegiului Național „George Coșbuc“ și Biblioteca Orășenească „Veronica Micle”. La biblioteca orășenească am văzut întîia oară o sală de lectură și elevi care mergeau acolo să citească și să-și facă temele. Așa am înțeles că rostul unei biblioteci este să fie mult mai mult decît un depozit de carte, unde ajungi ca să împrumuți și să returnezi. 

Au urmat anii de Cluj, unde multă vreme mi-am făcut veacul pe la Biblioteca Centrală Universitară și unde am putut observa și experimenta pe propria minte rolul esențial pe care o astfel de instituție îl poate juca în parcursul formativ și profesional al unui tînăr. Tot acolo am realizat și cît de importantă este o bibliotecă pentru viața studențească și universitară de dincolo de lectură și studiu, anume ca spațiu de dialog și mediu propice pentru legarea unor prietenii și colaborări intelectuale cu reverberații pe termen lung greu de intuit la vremea închegării lor. 

După finalizarea studiilor și plecarea din Cluj, în contextul muncilor de teren în diferite proiecte am putut constata în repetate rînduri pîrjolul cultural-educațional lăsat în urmă în mediul rural și în urbanul mic de închiderea bibliotecilor și de desființarea librăriilor. Nu e vorba doar de accesul la carte și informații, Internetul reușind într-o oarecare măsură să suplinească asta și să deschidă alte căi de informare și explorare a lumilor din jur. E vorba de instituții-suport esențiale pentru învățămînt și activități culturale, de locuri esențiale pentru geografia locală a formării cuiva și de resursă umană adecvată care trebuie să impulsioneze utilizatorii să descopere complexitatea lumii și să-i ajute să navigheze într-o lume suprasaturată de informații și stimuli vizuali, auditivi etc. În multe locuri unde nu au fost desființate, au ajuns preponderent depozite de carte învechită, spații prăfuite cu activitate restrînsă, cu buget zero sau puțin peste zero pentru achiziția de carte nouă. Povestea subfinanțării de către autoritățile locale am auzit-o și o aud periodic de la multe cadre didactice din rural. Ca mai peste tot în țară, filosofia austerității și a evaluării prin prisma rentabilității imediate a făcut din biblioteci și alte instituții de cultură victime ale politrucilor lipsiți de viziune și puși pe tăieri. 

Din mai 2022 am ajuns să lucrez într-o bibliotecă universitară, mai exact am ajuns în postura de director, de coordonator al unei instituții esențiale în funcționarea unei universități și în viața culturală și academică a unui oraș universitar. Cumva, după ce în diferite contexte am deplîns starea bibliotecilor din România și nevoia ca cele încă existente să se dezvolte în direcția unor spații comunitare, cu activități și resurse multiple, m-am trezit în postura de a pune umărul la concretizarea unei astfel de filosofii. Pentru mine, cunoscător al bibliotecilor doar din postura de cititor și cercetător, a fost foarte important să înțeleg funcționarea unei astfel de instituții, așa cum se poate observa din interior. Apoi, foarte importantă a fost și este apropierea de studenți, principala noastră categorie de utilizatori, și încercarea de a înțelege nevoile și așteptările lor. Cu atît mai mult cu cît aproape doi ani de învățămînt online au scos într-o mare măsură biblioteca universității de pe harta lor mentală, reducînd-o în linii mari la un site de pe care accesează în format digitizat bibliografia aferentă cursurilor pe care le urmau și la o instituție la care ajung pentru a împrumuta sau returna cărți. Pentru că o bibliotecă universitară este o instituție-suport esențială și pentru activitatea de cercetare, este foarte important să cunoaștem nevoile specifice și să facilităm accesul la publicații recente – cărți și reviste de specialitate – relevante pentru toate domeniile. 

După judecata mea, sînt trei condiții esențiale pentru a reuși transformarea unei biblioteci într-o instituție relevantă, vie: 1) resursele financiare; 2) resursa umană; 3) infrastructura (spațiile și dotările). Fără acestea, orice viziune, oricît de ambițioasă și de bine conectată la transformările bibliotecilor din alte țări, nu a are cum depăși nivelul de bune intenții. În fond, sînt condițiile necesare pentru dezvoltarea și profesionalizarea oricărei instituții. În cazul bibliotecii în care activez, parte a universității sibiene, sînt întrunite aceste condiții, în linii mari, și se fac eforturi să fie așa în continuare. Asta face mult mai fezabilă transformarea bibliotecii într-un spațiu de lucru cu relevanță comunitară, care pe lîngă asigurarea unui mediu plăcut deopotrivă pentru studiu și pauze de relaxare, să asigure accesul la resurse relevante în format analog și digital. Sub aspectul acesta mă simt un privilegiat și mă bucur să văd că în colectivul în care lucrez lumea asumă faptul că o bibliotecă publică, cu atît mai mult una universitară, este un proiect în continuă actualizare, deopotrivă în plan analog și digital.

Valer Simion Cosma este istoric, antropolog și directorul Bibliotecii Universității Lucian Blaga” din Sibiu.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.