Ce mai înseamnă azi „publicul tînăr”?

Tinerii de astăzi, cunoscuți sub numele de Generația Z, sînt percepuți ca avînd o relație dificilă cu cinematograful sau teatrul, o problemă ridicată în special din cauza unui presupus deficit de atenție de care dau dovadă. Preocupările oamenilor s-au modificat generațional odată cu influența platformelor precum TikTok, Instagram și YouTube care oferă un flux constant de conținut efemer. În era digitală, în care ecranele clipesc non-stop și conținutul se swipe-uiește, există o undă de îngrijorare că cinema-ul și teatrul vor duce lipsă de tineri spectatori. Că generația tînără, crescută cu Instagram, s-ar lupta să găsească consolare în ritmul deliberat al unui film de lungmetraj. Faptul că atenția lor s-a diminuat, modelată de caracterul imediat al Internetului, nu exclude faptul că atenția nu le poate fi captată sau intrigată. Ca observator al acestei evoluții, sînt captivată de perspectiva explorării impactului său asupra viitorului teatrului și filmului. Printr-o examinare a modului în care tinerii interacționează cu artele, fie ei consumatori sau creatori, îmi propun să aprofundez atitudinile și valorile schimbătoare ale generației Z și modul în care vor modela peisajul cultural în prezent și în viitor. 

Generația Z s-a născut cu acces la tehnologie și informație într-un mod care nu a fost niciodată posibil înainte. Sînt nativi digitali, născuți și crescuți într-o lume interconectată și au un nivel de cunoștințe tehnologice care este de neegalat în istoria umanității. Posedă un avantaj competitiv într-o lume fragmentată de idei politice și sociale și le oferă instrumentele de care au nevoie pentru a aborda probleme complexe. Publicul tînăr este unul capricios, cu gusturi rafinate și așteptări stricte. Tînjește după o experiență cinematografică aptă să le satisfacă distinct dorințele și, dacă nu reușește, își pierde rapid interesul. Aspiră la narațiuni create de contemporanii lor, căutînd să se reflecte într-o oglindă a propriei vieți și a oamenilor din proximitatea lor. Ei sînt cineaștii de mîine, își selectează judicios preferințele și preferă să plece din sala de cinema dacă nu simt că iau parte la capodopere mindblowing, ca să ne folosim de un termen specific generației. Sînt ușor de vrăjit cu excentric și neortodox, rezonînd cu viziunile imaginative ale cineaștilor japonezi și europeni, dar și cu filmele atemporale ale lui Lynch sau Tarantino. Cei mai mulți dintre ei au văzut toate filmele produse de A24, din nevoia lor de a descoperi cinematografia contemporană și relevantă pentru universul lor. Cu 128 milioane de membri anticipați în grupele de vîrstă 17-24 de ani pînă în 2029, industria cinematografică deține o piață captivă, plină de potențial de creștere și triumf. Deși judecați ca avînd un comportament flegmatic și lipsit de respect, tinerii se bucură de experiența cinematografică pentru ceea ce este, îmbrățișînd atît triumfurile, cît și neajunsurile. Oferă rapid feedback-uri constructive, dornici să-și împărtășească gîndurile pe site-uri de recenzii, cum sînt Rotten Tomatoes, Letterboxd și IMDb. Aprecierea lor autentică inspiră un schimb de opinii pline de viață și o analiză profundă și verosimilă a filmelor la care se uită.

Cu toate acestea, în această eră a streaming-ului și a divertismentului rapid, viitorul rămîne incert. Deși există optimism pentru o renaștere a cifrelor de prezență pre-pandemică în sala de cinema, tentația ecranului mic se poate dovedi irezistibilă. Totuși, publicul tînăr rămîne o prezență formidabilă, o licărire de speranță pentru viitorul cinematografiei. Tînăra generație de astăzi tînjește după o experiență cinematografică diferită de oricare alta, căutînd filme care să înglobeze narativ și metanarativ probleme cu care se confruntă societatea. Responsabilitatea de a inova și de a captiva interesul tinerilor revine industriei și cineaștilor, nu publicului. Cinematografele servesc drept spațiu de experiență comunitară și introspectivă, plus un mediu vizual și audio ce nu poate fi reprodus acasă. Încă. 

Cît despre teatru, ei sînt în căutare de experiențe intime și care să îi conecteze la comunitate, care mai curînd să îi educe și să îi provoace decît pur și simplu să îi distreze. Preferă să caute producțiile de teatru independente și experimentale, pentru că sînt mai susceptibile de a le oferi spectacole inovatoare și imersive. Atașați standardelor înalte pe care impun pentru producțiile teatrale, tinerii nu se tem să-și exprime nemulțumirea față de spectacolele care nu reușesc să le satisfacă așteptările. Preferă calitatea în locul cantității și nu sînt ușor de mulțumit cu spectacole convenționale. 

Tinerii de azi sînt mai preocupați de a construi o societate echitabilă, un mediu de apreciere al artelor la adevărata lor valoare. Ei nu se vor mai ridica în picioare să aplaude spectacole slabe și nu vor mai merge la filme de duzină. Manifestă o sensibilitate sporită la problemele sociale și își doresc ca filmele și spectacolele de teatru să abordeze aceste probleme. Fervoarea, proactivitatea și ingeniozitatea lor în a-și imagina un viitor mai bun îi disting de predecesorii lor și nu le este frică să conteste normele stabilite. Ca o forță crucială și influentă pentru bine, generația tînără deține un potențial imens de a modela viitorul cinema-ului și teatrului în moduri noi și palpitante. Capacitatea lor de a stimula creșterea și progresul servește ca o sursă de inspirație pentru artiști și ca o sursă de speranță pentru societate în general.

Ana Dumitrașcu este actriță și scrie articole pentru Film Menu.