⬆
Societate
Pagina 97
Mătuşa Julia şi lumina albă de sud
Mereu, în zilele sterile de iarnă, cînd totul este opac şi soarele nu mai apare, mă întreb cum ar fi fost dacă nu m-aş fi născut într-o ţară cu climă temperat-continentală, luînd în calcul inclusiv anotimpurile ploioase şi ţările aficane, mi se face brusc dor de Portugalia şi de acea lumină albă de sud.
„Mai mult decît o palmă“
„Nici n-a bătut-o, i-a dat doar o palmă!“ – am întîlnit îndeajuns de multe ori această sintagmă ca să ajung să mă întreb ce înseamnă, pentru unii oameni, violenţa domestică. Căutînd un răspuns la Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, am aflat de la Camelia Proca că violenţa de gen înseamnă „mai mult decît o palmă“ şi că în România mai sînt încă destule de făcut pînă cînd lucrurile să se schimbe.
„Zori Maghiari“ la orizont – interviu cu Ádám PAÁR
În Ungaria se mai înfiinţează, oficial, un partid de extremă dreapta. Numele „Zorii Maghiari“ face trimitere la partidul neonazist intrat în parlamentul de la Atena, pe fondul gravei crize greceşti. Analistul maghiar Ádám Paár a explicat, pentru FP România, de ce prinde atît de bine ideologia de dreapta radicală în ţara vecină.
Cu ochii-n 3,14
● Cică în două zile de viscol, trenurile au întîrziat… doi ani (toate întîrzierile puse cap la cap). Însă putem gîndi şi aşa: ne urcăm în tren azi şi ajungem la Cluj în 2016, ca într-o călătorie interplanetară. Ştiam eu că România e SF! (A. P.)
● Vioara la care Wallace Hartley, conducătorul orchestrei, a cîntat compoziţia „Nearer, My God, To Thee“ pentru a-i linişti pe pasageri în timpul scufundării „Titanicului“ tocmai a fost vîndută la licitaţie cu suma de 1,2 milioane de euro. (M. C.)
Decît o notă
Am sperat şi la un cuvînt despre dispariția Dilematecii în ediția pe hîrtie. Nu l-am găsit, aşa că l-am adăugat eu. Am crezut că i-am pierdut doar ritmul. Și aşteptam, din număr în număr, Dilema 2 în 1. E adevărat, luam în calcul şi proverbiala mea lipsă de ordine în toate cele şi lipsa de atenție la vreo cumpărare.
Uzurpatorii încrederii în sine
Respectul de sine şi încrederea în propriile forţe nu făceau parte din priorităţile educaţiei din anii comunismului. Nici după Revoluţie, lucrurile nu stau mai bine: învăţămîntul de azi pare mai preocupat să prindă infractori la bacalaureat şi să le îndoape mintea elevilor cu informaţii inutile.
Mică publicitate
Stau la semafor şi citesc stîlpi. Citesc toate bileţelele lipite acolo de lume disperată că şi-a pierdut animalul, de lume care vrea să-şi completeze într-un fel sau altul veniturile, de lume care lasă mesaje criptice, lipite prin oraş, din care puţină lume poate înţelege ceva.
Doar moartea...
În ultima vreme, s-au întîmplat cel puţin două tragedii care ar fi putut fi prevenite: moartea lui Ionuţ Anghel, copilul de 4 ani sfîşiat de maidanezi, şi moartea Aurei Ion şi a lui Adrian Iovan. Amîndouă ne-au zguduit, la propriu, pe noi, cei care, altădată, poate, am fi stat cuminţi şi pasivi în fotoliile noastre de spectatori TV.
Traseele insultei
În timp ce limbajul violent folosit de presă a devenit un motiv de îngrijorare, politicienii sînt violenţi verbal fără prea multe urmări, cu excepţia aceleia că aceeaşi presă le preia cu o acribie vinovată violenţele, în chip de ştiri-scandal.
Casetarul
A fi casetar era o ocupaţie nobilă în anii ’90. Înseamna să fii un soi de stăpîn absolut peste toate muzicile piratate din lume, înregistrate pe vapor sau prin subsoluri, la noi sau aiurea, unele păstrînd încă un nostalgic fîşîit de vinil, altele atît de îndărădnice, încît rupeau banda la prima probă, la primul bairam.
La poştă
Îmi iau inima în dinţi de dimineaţă. În drum spre redacţie, trec pe la poştă, căci este în drum. Cît să-mi ia? Mai mult de 20 de minute n-are cum. Intru, stau la coadă, le pun pe toate la socoteală şi îmi fac calculul că se va termina în maximum jumătate de oră.
Cu ochii-n 3,14
● După ce statul Colorado a legalizat consumul de marijuana, New York, Tennessee, Florida, Arizona, Kentucky şi Washington DC se pregătesc şi ele pentru ceea ce se numeşte deja „revoluţia ierbii“. (M. C.)
● Coliva a intrat, şi ea, în seria produselor standardizate, care se pot comanda, la pîine sau la cofetărie. Din fericire, nu am auzit să se fi ajuns şi la faza ornamentelor ori a inscripţiilor la cerere, de genul „Dumnezeu să-l ierte“, din bombonele… (I. P.)
Piaţa Surdului
Mesaj la 9,53: „Bună dimineaţa! Nu uitaţi să purtaţi aparatul auditiv. Să ne auzim cu bine! Audionova.“ Nu am aparat auditiv. Nu sînt surd încă. E o jignire, deci. Transmisă numărului meu de telefon. Totul realizat printr-un robot automat. Un PR transformat într-un act ratat. Cum se întîmplă?
Să rîdem de nord-coreeni
O cunoscută jurnalistă – şi încă una foarte bună, cînd dorinţa de a avea umor cu orice preţ nu-i afectează iremediabil inspiraţia şi buna-cuviinţă – descrie pe blogul ziarului Adevărul o întîmplare din trecutul studenţesc, al cărei protagonist este un (fost) coleg din Coreea de Nord.
Cum pătezi tricoul
Sînt un consumator avid de reclame. Nu mă plictisesc în pauzele din şi dintre filme, chiar dacă am mai văzut reclama la nu ştiu ce margarină de o mie de ori. Mă uit de fiecare dată la altceva – la hainele actorilor, la feţele lor, la decor, la felia de pîine unsă, la faţa de masă. Tot de aici, şi cîteva nedumeriri.
Tranzienţa, bat-o vina
În de mult clasicul său Şocul viitorului, Toffler identifica şi definea conceptul de „tranzienţă“: „Tranzienţa este noua «instabilitate» în viaţa de fiecare zi. Ea se exprimă printr-o senzaţie, un sentiment de nepermanenţă. Tranzienţa poate fi, de fapt, definită în mod mai precis prin viteza cu care se modifică relaţiile noastre.
Veselie-armonie, faza pe oraş
Pentru un fost regat ermit, închis etanş, ca o etuvă a istoriei în faţa poftei coloratului dragon şi a silenţiosului samurai, Coreei contemporane de Sud îi cam place să se distreze. Îi place dedulcirea. „A ieşi afară“, la sfîrşitul unei nimicitoare zile de lucru, de minimum 12-14 ore, ori în weekend, e momentul aşteptat de toţi.
Televiziunile de sub radar
La Bucureşti, lucrurile sînt clare: Antena 3 baletează între PSD şi PNL, B1 TV are simpatii în zona prezidenţială, iar restul televiziunilor politice, cele fără afiliere clară, au probleme cu salariile. Poporul nu are însă numai presă centrală: cele cîteva sute de posturi de provincie trăiesc din mila politicienilor locali.
Oameni cenuşii
Sînt vecinii mei, deşi cei mai mulţi nu au case, dorm pe stradă. Fiecare îşi are „locul“ lui – bordura lui, colţul lui de intersecţie, buticul lui, unde cerşeşte. Ei sînt oamenii cenuşii ai Marelui Oraş, deşi fiecare în sine ar putea fi o pată de culoare.
Răsplata fraierului
Din întîmplarea cu mita colectivă de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti, am reţinut şi o nuanţă de filozofie socială. Este greu să te pui „cu sistemul“, indiferent de ocazia pe care ţi-o alegi. La noi, în spaţiul tuturor intereselor, trădărilor, laşităţilor şi nimicniciilor umane, a ieşi din rînd echivalează, de cele mai multe ori, cu „sinuciderea“.
Cu ochii-n 3,14
● Mars One este un proiect de cercetare şi colonizare, începînd cu anul 2025, a planetei Marte. Preselecţia echipajului a început deja. Cei care vor pleca nu se vor mai întoarce niciodată. Ceea ce nu i-a împiedicat pe cîţiva pămînteni, căsătoriţi şi cu familie, să se înroleze. A te descotorosi de un partener pentru totdeauna devine astfel o fantezie morală, legitimă, realizabilă fără asasinat. Unde mai pui că este în folosul ştiinţei… (M. P.)
● Am descoperit că pe Facebook sînt membră, fără voia
Metafizica şpăgii
Nu reiau povestea. Puţină lume din România a scăpat ştirea despre darurile de sărbători destinate unei doamne învăţătoare de la o şcoală din Bucureşti. Odată cu istoria asta, s-a aflat că există doamne învăţătoare care primesc inel cu diamant.
Vamos, Roger!
Odată ajuns în Dubai, aflu că la unul dintre cele patru hoteluri ale complexului în care eram instalat se antrena, în pregătirea Open-ului australian, nimeni altul decît Roger Federer. Nu anticipasem că, taman în ajun de Crăciun, el se prepară pe sine, în loc să prepare sarmalele.
Intră în articol pentru a afla "ofertele-şoc". Este "Invazia ofertelor Incredibile"
În numărul trecut – preţul mălaiului la Mega Image, nu? Şi concluzia că plătim taxă pe propria lene, grabă, doar pentru că ni s-a pus magazinul în drum. Mi-am propus să-mi pun acum întrebări privind „preţurile-şoc“ de la Carrefour astăzi. Nu mă puteam informa decît din catalogul „Invazia ofertelor Incredibile“.
Corupţia printre false dileme
La prima vedere, pentru orice om de bun-simţ, faptele de corupţie recent anchetate în şcoala românească ar fi trebuit să se rezolve destul de simplu: un dascăl care cere, neruşinat, bani şi cadouri pentru toată cancelaria, trebuie demis. Fără prea multe comentarii.
Vînzătoarele mele
Punga de plastic se rupe la fund şi merele pe care le alesesem se răspîndesc în toată zona de legume-fructe. E a patra sau a cincea oară cînd mi se întîmplă. Un minim bun-simţ practic te face să susţii cu mîna punga precară, după cîteva întîmplări asemănătoare, dar, vă asigur, eu sînt o persoană constantă în stupiditate.
Cum facem faţă lucrurilor mici
O mare parte din viaţă ne-o petrecem, vrînd-nevrînd, făcînd lucruri... mici. Aparent sau nu insignifiante. Şi, de cele mai multe ori, agasante. Care sînt aceste lucruri care ne umplu, dar mai ales ne consumă timpul? Evident, utilitarele.
(Viaţa ca un) sufleu
La o mare bancă are loc un jaf. Între două investigaţii, comisarul Jervat se desfată cu cîteva cofeturi, alături de Jansen, un agent dubios de asigurări. Toate acestea se întîmplă în romanul Salut les coquins! (1984), semnat de Jean Laborde, cu pseudonimul Raf Vallet.
Eminescopaţii de ieri şi de azi
Abuzat ba în chip de protolegionar („Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire…“), ba ca precursor al socialismului („Împărat și proletar“), Eminescu a fost, de-a lungul timpului, obiectul unor fantasmagorii nesfîrșite. Interesant e că este în continuare pretextul productiv al unor astfel de lucruri.
Omul cu damigionul
Afară e un aer primăvăratec, deși abia este mijlocul lui ianuarie, și mă simt ca respectabilul hobbit Bilbo Baggins, în acea dimineață de pomină, în pragul unei iminente aventuri, cu toate că nu prea-i vine să renunțe la confortul de acasă.
Societatea necivilă - politizarea ONG-urilor în Macedonia
Într-o zi de vară, în iunie trecut, cîteva sute de protestatari au rupt cordonul de polițiști din jurul sediului ca o cazarmă, al Primăriei centrale din Skopje. „Să vă ardă focul, sînteți Anticrist!“ au strigat ei, izbind în pereți, spărgînd ferestre și îngrozindu-i pe oficialii care se aflau în clădire.
Povestea unui pictor neconvenţional
Jan Albu e un pictor interesant, ale cărui lucrări, în general cu tematică mitologică, dovedesc forță și capacitatea de a crea o lume fantastică. Dar Jan Albu e și un personaj (care apare, de altfel, adeseori și în propriile lucrări) cu o biografie neobișnuită.
Cu ochii-n 3,14
● De cînd cu legalizarea marijuanei în statele americane Colorado și Washington, au apărut tot felul de produse noi. Cum fumatul e interzis în localuri, pe străzi, în parcuri și, uneori, chiar și în locuințe, oamenii caută soluții pentru a se putea bucura de THC altfel decît fumînd sau inhalînd. Și se poate – s-au (re)descoperit tot soiul de rețete de ciocolată, prăjituri sau băuturi care conțin marijuana. Mă gîndesc cam ce s-ar întîmpla dacă s-ar legaliza și la noi. Ce-ați zice de o gogoașă înf
„Pentru Eminescu, orice!”
Cu ocazia zilei lui Mihai Eminescu, fiecare elev din Botoșani care s-a prezentat la mall și a recitat toate cele 98 de strofe ale Luceafărului a primit o tabletă de la dom’ primar.
Feminismul românesc la început de veac
La 1904, revista Moda Nouă Ilustrată publică un manifest al unei ipotetice mişcări feministe româneşti. La această epocă, mişcarea feministă este destul de firavă, dat fiind că analfabetismul domină, mai ales, populaţia feminină.
Vindecări miraculoase – zdrobirea blestemelor. Fericirea
Toate astea se obţin foarte uşor! Sînt lîngă tine, dar nu le vezi! Ai… aşa… o greutate pe suflet? Simţi că cineva îţi vrea răul? Nu mai ştii cum să ieşi din necazuri şi din datorii? Soţul tău vine băut şi caută ceartă şi scandal? Ai dureri de spate? Simţi… aşa… o oboseală, tot timpul?
Lear şi bătrînii teatrului
După cuvintele despre bătrîneţe pronunţate de Andrei Pleşu la Alba Iulia, mi-am amintit de Lear, acest bătrîn iniţial prost îmbătrînit şi care, la sfîrşit, ajunge la lumina bătrîneţii. Încerc aici să-i schiţez familia, nu cea biologică, ci cea teatrală. Care sînt bătrînii teatrului?
4,54 lei contra 4,88 lei. Mălaiul tău
De ce? Pentru că apropierea magazinului de casa ta, de fapt, nu este un ajutor, ci marele tău duşman. Ţi se iau bani în plus, cu prietenie, cu multă bucurie. Lîngă tine, în imediata ta apropiere, în sufletul tău, în lipsa ta de chef, în „coborîrea ta în trening“, în „cămaşă de noapte cu paltonul deasupra“ se ascunde preţul luxului.
Chipuri ale corupţiei în şcoala românească
O învăţătoare de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti a fost filmată, fără ştirea ei, pe cînd cerea bani părinţilor pentru cadouri. Bani foarte mulţi. Comentariile în jurul acestui caz au pendulat între resemnare naivă, în cel mai bun caz, ipocrită, în cel mai rău: „Cum e posibil aşa ceva în şcoala românească?!“
Petrecere în ciorapi
În cele aproape două săptămîni de vacanţă pe care au avut-o unii dintre noi de sărbători, am văzut, în diverse locuri, nenumărate fotografii de cunoscuţi şi necunoscuţi pe la tot soiul de petreceri. Subiectul intratului încălţat/descălţat într-o casă de om e unul dintre cele mai aprig disputate.
Disciplină şi protocol - sărbătoreşti
Viaţa în zilele de sărbătoare, mai ales în perioada Crăciunului şi a Anului Nou, nu se desfăşoară întîmplător, ci conform unor ritualuri bine stabilite, aparent leneşe, dar, de fapt, destul de stricte în aşa-zisa lor nemişcare.
Thiéboudiène senegalez
Babylone a devorat porţia de thiéboudiène. Un regal. Ar fi vrut să mai comande una, dar teama de pîntecăraie i-a ţinut bulimia în frîu. Elogiul pe care i l-a făcut bucătăresei, ceva cu totul neobişnuit în această falocraţie medievală, a mişcat-o profund.
Inventarul corupţiei mele de jurnalist
Sărbătorile au trecut, cadourile de la companii au venit şi s-au mîncat, s-au băut ori s-au dat mai departe. Cred că e momentul să-mi fac un examen de conştiinţă.
Medium
Ne-am dat întîlnire la colţul străzii. Niciodată, agenţii imobiliari nu acceptă să se întîlnească „la adresă“, pentru că le e teamă că vei viziona pe alte căi casa şi că îi vei fenta pe ei. De data aceasta, era o fătucă de maximum 25 de ani, slabă de o sufla vîntul pe stradă, cu o faţă albă ca hîrtia, cu nişte ochi mari, albaştri.
Oamenii de la marginea bordurii
Trec pe lîngă noi pe stradă, pe mulţi îi vedem zilnic şi, de multe ori, întoarcem capul, de scîrbă, de milă şi de revoltă. Unii s-au mutat definitiv într-o lume paralelă cu a noastră, iar trupurile lor roiesc haotic prin oraş, goale în interior ca nişte ouă fără conţinut.
Cîte ceva despre falsificatorii şi tăinuitorii de comori
Acum cîţiva ani, am însoţit un prieten pictor în luxosul apartament aparţinînd unui minioligarh bun de plisc şi lacom, mai deunăzi sărăntoc. Pereţii livingului acestui distins domn erau ticsiţi de tablouri unul şi unul, dar ochiului încercat al amicului i-au trebuit doar puţine minute ca să identifice în jumătatea exponatelor numai opere de falsificatori…
Cu ochii-n 3,14
Am primit, pe adresa de e-mail a redacţiei, următorul mesaj de la cineva care semnează Alex: „Salut, Ioane! Sărbători fericite! Cînd ne vedem la o bere?“ Precizăm pe această cale că pe Dilema n-o cheamă Ion şi nu bea bere. (M. V.)
Într-un taxi am auzit, prin staţie, o comandă pe str. Duioşiei. Înduioşîndu-mă denumirea, m-am uitat pe Google Maps şi am constatat că aceasta se învecinează cu următoarele străzi: Vacanţei, Betonierei, Dîrza, Avîntului, Balsamului şi Echipajului. Amestecul de trăiri ş
Dezordinea culinară din vremea sărbătorilor
Sîntem în miezul sărbătorilor de iarnă. Acum, mai mult decît altădată, bucatele se răsfaţă şi ne răsfaţă. Caltaboş şi pastramă, sarmale şi doboş, sarailii şi plăcinte, cozonac şi cîrnaţi, maioneze şi sîngerete, fripturi şi grătare, ouă umplute şi icre, cotlete şi slănină, baclavale şi murături, frişcă şi ciocolată, şampanie şi ţuică, vin şi rachiu, torturi şi torturi culinare, toate se află pe mesele noastre.
2013. O imagine.
Ca într-un serial de duzină, Războiul Palatelor continuă să ruleze în viaţa publică de la noi, confiscînd toată atenţia și polarizînd poporul suveran mai rău ca un meci între Steaua şi Dinamo. De fapt, chiar e ca un serial care a început cu mulţi ani în urmă, a luat o pauză, după care s-a reluat...
Strategia identitară deschisă
Într-un număr de acum cîteva luni al Dilemei vechi, Ovidiu Nahoi scrie despre libera circulaţie a forţei de muncă în spaţiul comunitar. Plecînd de la o luare de poziţie antiimigraţionistă a unui ministru olandez, colegul nostru îşi exprimă, pe bună dreptate, o urmă de îndoială în legătură cu „direcţia în care merg lucrurile…“.