Piaţa Surdului
Mesaj la 9,53: „Bună dimineaţa! Nu uitaţi să purtaţi aparatul auditiv. Să ne auzim cu bine! Audionova.“ Nu am aparat auditiv. Nu sînt surd încă. E o jignire, deci. Transmisă numărului meu de telefon. Totul realizat printr-un robot automat. Un PR transformat într-un act ratat. Cum se întîmplă? Se ia o listă de numere de telefon. Se cumpără una sau se selectează telefoanele clienţilor instituţiei. Oameni-roboţi nu se uită la diagnostic sau legătura ta vagă cu instituţia. Eşti pe listă? Executarea! Şi am fost executat, într-o dimineaţă de ianuarie. Ce legătură am eu cu surzenia? Cu ani de zile în urmă, taică-meu şi-a luat un astfel de aparat. Am plătit vreo cinci-şase luni rate. Era barosan preţul. După un an, a abandonat aparatul. Luxul aparatului nu s-a potrivit cu lipsa lui de îndemînare. Bun, eu figurez cumva listat, eu trebuie să-mi pun aparat? Şi acum, peisajul acestui tip de serviciu. Oameni în vîrstă. Am stat ore legate alături de ei, pînă cînd taică-meu şi-a căpătat aparatul. Aşteptare firească. Controale de toate felurile. Era imposibil să nu observ că majoritatea celor veniţi la Audionova aveau telefoane demodate, pe care le foloseau doar ca receptor. Revoluţia tehnologică este pentru toţi, dar nu toată lumea este capabilă să-i facă faţă. „Bună dimineaţa! Nu uitaţi să purtaţi aparatul auditiv. Să ne auzim cu bine! Audionova.“ Revoluţia tehnologică este pentru toţi, dar nu toată lumea este capabilă să-i facă faţă. Audionova nu înţelege acest indiciu, acest detaliu o face să investească într-o campanie care se loveşte de un zid al surzeniei. Eu sînt zidul. Mai mult, acest „Bună dimineaţa“ îmi aminteşte de neîndemînarea lui taică-meu, de eşecul meu de a-l retehnologiza.