„Zori Maghiari“ la orizont – interviu cu Ádám PAÁR
În Ungaria se mai înfiinţează, oficial, un partid de extremă dreapta. Numele „Zorii Maghiari“ face trimitere la partidul neonazist intrat în parlamentul de la Atena, pe fondul gravei crize greceşti. În Ungaria, Magyar Hajnal se vrea alternativa mai radicală la Jobbik, partid parlamentar, deşi socotit extremist. Analistul maghiar Ádám Paár a explicat, pentru FP România, de ce prinde atît de bine ideologia de dreapta radicală în ţara vecină.
Cum poate fi explicat succesul partidului Jobbik pe scena politică maghiară?
În opinia mea, succesul Jobbik se explică prin două aspecte. În primul rînd, mulţi cetăţeni unguri au fost dezamăgiţi de aderarea la UE şi la lumea vestică. Majoritatea populaţiei a suferit pierderi grele în perioada transformărilor democratice, la începutul anilor ’90 – în sensul calităţii vieţii, ratei de angajare şi sănătăţii. Sistemul socialist de tip sovietic, din timpul lui János Kádár (1956-1989), a creat o relativ „mică burghezie“. Mulţi unguri au perceput sistemul lui Kádár ca pe o Epocă de aur, în care fiecare avea posibilitatea să muncească, în care inegalităţile şi corupţia nu existau – cel puţin din perspectiva „mitologiei lui Kádár“. În vreme ce, din anii ’90, au început să apară problemele, în special în estul şi nord-estul Ungariei, regiuni în care locuitorii din zonele rurale şi-au pierdut locurile de muncă din cauza colapsului industriei grele.
Nici stîngiştii – coaliţia socialişti-liberali –, nici dreapta – guvernele conservator-democratice – nu au putut remedia starea de pauperizare din toate regiunile, şomajul, criza demografică şi aşa-numita „chestiune ţigănească“ în aceste sate mici. Sentimentele antielită au crescut încă din perioada de transformare democratică. Ele au fost oglindite şi în sloganul de campanie al Jobbik, la alegerile din 2010: „20 de ani pentru 20 de ani“ – mesaj adresat guvernului de stînga şi, în general, întregii clase politice. Prin imaginea partidului de protest, Jobbik s-a adresat generaţiilor tinere şi tuturor celor dezamăgiţi de partidele de masă. De altfel, Uniunea Europeană este la fel de nepopulară în Ungaria ca elita politică şi economică locală.
În al doilea rînd, se ridică „problema ţigănească“, în strînsă legătură cu criza economică şi socială. „Chestiunea ţigănească“ – sau „chestiunea romă“ – nu este o problemă doar de natură etnică, ci mai degrabă un mix de probleme sociale complexe. În perioada regimului socialist, populaţia romă avea locuri de muncă. Odată cu prăbuşirea industriei grele, în perioada de transformare democratică, locurile de muncă subvenţionate au dispărut – iar populaţia romă găsea locuri de muncă mai ales în aceste posturi, care cereau muncitori necalificaţi. În consecinţă, din păcate, populaţia romă, ca grup, a fost cel mai mare perdant al transformării economice. O parte semnificativă a acestei populaţii trăieşte în sărăcie, iar marginalizarea, absenţa unor relaţii de ordine socială reprezintă cele mai mari ameninţări pentru un grup etnic – aşa cum s-a întîmplat şi în istoria afro-americanilor în SUA. Populaţia romă se află într-o situaţie mult mai proastă decît membrii societăţii maghiare majoritare, sub toate aspectele: calitatea vieţii, a educaţiei, a sănătăţii. În multe sate, convieţuirea dintre populaţia romă şi restul cetăţenilor este problematică. Aceste conflicte nu provin din cauze de ordin etnic sau rasial, ci din inegalităţi sociale. Jobbik a învinovăţit colectiv populaţia romă şi pe liderii acesteia de crimele petrecute în satele respective – prin eticheta „crimă ţigănească“. Pentru Jobbik, „rom“ este sinonim cu „duşman“, cu „ţap ispăşitor“ social, la fel cum sînt şi termenii de „musulman“ sau „imigrant“ pentru Partidul Libertăţii din Olanda, sau termenul de „sudist“ pentru Liga Nordului, în Italia. „Ţapii ispăşitori“ sînt „ceilalţi“; stereotipul este similar: rată de criminalitate mai mare, violenţă, delăsare etc.
Succesul Jobbik poate fi explicat şi prin faptul că acest partid şi organizaţia lui paramilitară – aşa-numita Garda Ungurească – au mers prin satele mici, care fuseseră ignorate de marile forţe politice. Locuitorii simpli au crezut că acest partid chiar încearcă să se intereseze de problemele lor, iar asta a reprezentat un avantaj psihologic pentru Jobbik. Nu întîmplător, la alegerile din 2010, Jobbik a cîştigat majoritatea voturilor în nord-est, zona unde locuieşte majoritatea populaţiei rome – 51% din populaţia romă locuieşte în cinci judeţe din zona de nord-est şi est: Nógrád, Borsod-Abaúj, Szabolcs-Szatmár, Heves, Hajdú-Bihar.
Ce cauze animă sentimentele xenofobe sau rasiste în societatea maghiară?
După cum putem observa, în întreaga Europă există sentimente şi mentalităţi xenofobe şi rasiste. Totuşi, găsim disparităţi între dreapta extremistă din Estul şi din Vestul Europei. De exemplu, Partidul Libertăţii din Olanda, Partidul Popular Danez sau Democraţii suedezi nu refuză valori şi instituţii ca parlamentarismul, democraţia, domnia legii sau economia de piaţă. Aceste partide şi mişcări au criticat imigranţii, în special pe musulmani şi pe cei proveniţi din ţările Europei de Est, au cerut diminuarea autorităţii Uniunii Europene; dar refuză schimbarea sistemului social şi politic din ţările lor şi nu susţin nici formarea unei dictaturi. Politicile lor economice sînt liberale, adesea libertariene, sînt susţinători ai „guvernului mic“, întrucît critică statul bunăstării.
În Estul Europei, deci şi în Ungaria, partidele şi mişcările din aripa extremistă de dreapta sînt ataşate de partidele şi mişcările din aripa de dreapta fascistă sau nazistă, din perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. De exemplu, în Ungaria, aşa-numitul drapel Arpad sau cultul iredentist. Dealtfel, problema principală nu este existenţa aripii de dreapta, a valorilor rasiste, ci mai degrabă ignoranţa şi lipsa de putere a societăţii. Aceasta este disparitatea cea mai importantă între reacţia Europei vestice şi cea a Ungariei. Cauza principală a lipsei de tradiţie democratică în Ungaria este eşecul celor două tentative de instaurare a unei republici, în 1918 şi în 1945-1948 – iar după cea de-a doua Republică Ungară, societatea a fost prinsă într-un sistem politic socialist pe stil sovietic. Pe de altă parte, prin colapsul regimului socialist de tip sovietic, toate tradiţiile proaste de dinainte de 1945 au reapărut – de exemplu, cultul lui Horthy Miklós, şovinismul unguresc şi antisemitismul. Acestea erau doar o mică subcultură; totuşi, societatea neorganizată nu a fost în stare să lupte eficient împotriva lor. Partidele liberal, conservator, democrat-social, socialist nu au fost suficient de curajoase pentru a se constitui în alternative credibile politic şi ideologic.
Zorii Maghiari înseamnă un nou partid de extremă dreapta pe scena politică din Ungaria. Cine va vota acest partid şi cum va influenţa acest lucru Jobbik?
Existenţa partidului Zorii Maghiari poate fi un avantaj pentru Jobbik, pentru că acest partid parlamentar se poate defini acum ca un partid moderat, în contrast cu o organizaţie potenţial extremistă, cum e Zorii Maghiari. Ultimele sondaje arată că avîntul Jobbik a încetat, aşa că liderul partidului, Gábor Vona, încearcă să-i schimbe profilul. În cel mai recent film de campanie al Jobbik au apărut elemente noi: lideri de partid tineri şi parlamentari în pulovere etc. Jobbik este atent la imaginea în schimbare a Partidului Libertăţii din Austria. În opinia mea, Vona se vrea un Hans-Christian Strache ungur. Strache a făcut dintr-un partid îmbătrînit un partid al tinerilor, a şters orice urme de antisemitism soft, de rasism primitiv şi orice sentiment de „nazism tîrziu“, care influenţau Partidul Libertăţii din Austria. Strache şi-a întărit astfel partidul. Noua imagine a Jobbik a generat dezbateri printre suporteri: mulţi au argumentat că imaginea tradiţional militaristă – marşurile Gărzii Ungureşti, steagurile etc. – este dăunătoare; totuşi, alţi suporteri au spus că reprezintă o provocare: lipseau hărţile şi steagurile Ungariei Mari. Categoric, Zorii Maghiari poate fi un partid potrivit pentru a se adresa susţinătorilor Jobbik, care nu sînt mulţumiţi de noua imagine a acestui partid. În plus, membrii aripii extremiste de dreapta, neonazişti, cei din subcultura neo-Nylas (Luptătorul Crucilor cu Săgeţi) ar putea vota pentru Zorii Maghiari; sau membrii unei organizaţii precum Betyársereg (Armata Tîlharilor). Totuşi, este un cerc mic, dar coeziv, de numai cîteva sute de oameni.
Zorii Maghiari încearcă să urmeze Jobbik în sfera „chestiunii ţigăneşti“. Acesta este sloganul important în judeţul Borsod-Abaúj-Zemplén, iar fondatorii partidului provin din acest judeţ. Aceşti „băieţi de Borsod“ sînt mai radicali decît conducerea partidului. De exemplu, unul dintre ei, Zsolt Endresik, a făcut publice rădăcinile evreieşti ale familiei lui Csanád Szegedi, ales europarlamentar din partea Jobbik. Szegedi a fost exclus din Jobbik, deci radicalii din Borsod au cîştigat în această chestiune. Aparent, aceşti membri radicali au vrut să menţină imaginea militantă a partidului şi după ce Jobbik a intrat în Parlament, în 2010; ei nu acceptă ca liderii partidului şi grupul parlamentar să modifice direcţia spre una moderată, pentru a-şi menţine propriile locuri. Aceasta este lupta între grupul parlamentar şi mişcare.
Cît de predispuse sînt aceste formaţiuni de extremă dreapta ungară să apeleze la acţiuni teroriste? Avem exemplul Zorilor Aurii din Grecia, ai căror membri nu exclud această opţiune.
În teorie, este o ameninţare potenţială. Din păcate, terorismul politic a apărut deja în 2006, iar un grup terorist mic, Magyarok Nyilai (Săgeţile Ungurilor), a lansat atacuri împotriva caselor politicienilor aparţinînd partidului pe atunci la conducere, MSZP (Partidul Socialist Ungar). Totuşi, în opinia mea, liderii Zorilor Maghiari, András Kisgergely şi Zsolt Endrésik, sînt mai înţelepţi, sau cel puţin mai atenţi decît membrii Zorilor Aurii sau decît György Budaházy, liderul Magyarok Nyilai. Iar actualul ministrul de Interne, Sándor Pintér, ar distruge astfel de organizaţii din aripa dreaptă, dacă acestea ar lansa atacuri, fiindcă ar ameninţa imaginea Ungariei şi guvernarea Orbán. Guvernul Orbán nu îşi poate permite să tolereze organizaţii care să ameninţe pacea socială, mai ales că a primit destule critici din partea instituţiilor UE. Guvernul va încerca să discrediteze Jobbik prin prisma Zorilor Maghiari, punînd accent pe ideea că liderii Zorilor Maghiari provin din rîndurile Jobbik şi din zona Borsod-Abaúj-Zemplén.
Zorii Aurii şi Zorii Maghiari au declarat de la început legături puternice. Există diferenţe de ideologie între aceste două grupări?
Există diferenţe între cele două partide. Zorii Aurii folosesc simbolistica nazistă, pe cînd Zorii Maghiari pun accent pe tradiţiile istorice ungureşti. Se fac referiri la István Dobó – apărătorul pădurii Eger împotriva armatei turceşti, în 1552 – şi Pál Tomori – conducătorul armatei maghiare în bătălia de la Mohacs, din 1526. Alte diferenţe constau în identificarea „ţapului ispăşitor“ social în categoria populaţiei rome în Ungaria şi categoria imigranţilor în Grecia. Totuşi, există şi multe similitudini. Simbolul Zorilor Maghiari, razele soarelui, poate fi stilizat într-o svastică.
Din perspectiva politicii externe, cele două organizaţii dau aceeaşi interpretare războiului civil din Siria: ei cred că aceasta este o acţiune NATO, CIA şi Mossad, împotriva regimului Assad, şi îi etichetează pe rebeli drept terorişti şi radicali musulmani. Ambele partide evidenţiază importanţa creştinismului. Zorii Maghiari l-au criticat pe Vona din cauza discursului promusulman. De asemenea, au criticat atitudinea proturcă a lui Vona, cu referire la faptul că Turcia republicană, seculară a fost creată de francmasonul Mustafa Kemal Atatürk. Există, deci, o orientare antiturcă soft, comună şovinilor maghiari şi greci. Rădăcinile, însă, nu provin doar din creştinismul militantist şi din rănile istorice, ci, mai degrabă, din valorile antiiluministe, în cazul unguresc. În plus, ambele partide resping imigrarea din alte ţări sau din Lumea a Treia. Punctele comune sînt anticomunismul şi antisemitismul. Antisemitismul, totuşi, nu este eliminat în cazul obţinerii de voturi în Ungaria. Sentimentul antiromi este mai periculos, fiind mai popular decît antisemitismul.
Cu ce alte grupuri interacţionează Zorii Maghiari?
În Ungaria, Zorii Maghiari păstrează relaţii cu alte organizaţii locale. András Kisgergely a declarat că sînt pregătiţi să coopereze cu alte organizaţii care să adopte valorile lor. Ei recunosc organizaţii precum Hatvannégy Vármegye Ifjúsági Mozgalom (Mişcarea Tineretului, în 64 de judeţe) şi Betyársereg. În subcultura aripii drepte, apariţia Zorilor Maghiari a provocat diviziuni. De exemplu, membrii pro-Jobbik în Kárpát Haza Örei (Gărzile Casei Carpatice) au protestat împotriva propriului lider, care susţinea Zorii Maghiari. Nu ştiu dacă Zorii Maghiari au şi alţi parteneri străini, în afară de Zorii Aurii. Partidul Jobbik este refuzat de partidele de extremă dreaptă străine, din cauza sentimentelor primitive antisemite şi promusulmane. Zorii Maghiari este de mii de ori mai violent faţă de partidul Jobbik, deci vor fi ignoraţi de partidele de extremă dreapta din Europa de Vest şi cea de Nord.
Cum ar fi afectată viaţa socială, economică şi politică a Ungariei de către prezenţa Zorilor Maghiari în parlament sau în guvern?
Pe de o parte, exclud posibilitatea ca Zorii Maghiari să intre în parlament şi cu atît mai puţin în guvern. Este de neimaginat. Guvernul Orbán a schimbat intenţionat legea electorală, astfel că noul sistem dezavantajează partidele mici. Guvernul Orbán a anunţat un sistem cu majoritate relativă, după stilul britanic, ceea ce este o neşansă pentru organizaţiile politice mici. În plus, Jobbik este mai puternic în subcultura aripii de dreapta decît aceste organizaţii noi. Acestea pot obţine voturi doar unele de la altele.
Dar ce s-ar întîmpla dacă această organizaţie extremistă ar obţine unul sau două locuri în parlament? Ar fi o situaţie nemaiîntîlnită în Europa. Dacă un partid de protest sau un partid extremist ar intra în parlament, ar fi controlabil şi s-ar pierde, astfel, „şarmul radicalismului“. Prezenţa în parlament şi responsabilitatea deciziilor luate afectează aceste partide. De exemplu, Umberto Bossi, liderul Ligii Nordului, a fost domesticit de responsabilitatea politică în guvernul Berlusconi. Bătrînul Umberto Bossi a susţinut subcultura anticreştină, i-a etichetat pe italienii din sud ca membri ai Mafiei. Astăzi, este un politician moderat, care respectă valorile societăţii italiene, mult mai pacificator în legătură cu italienii din sud – noii inamici sînt imigranţii proveniţi din Estul Europei. Decanul politicienilor europeni din aripa dreaptă extremistă, Jean-Marie Le Pen, se îmbunase în ultimele decenii, fiindcă devenise asociat la subcultura neonazistă, din cauza antisemitismului dur şi a aprobării regimului de la Vichy. Totuşi, această evoluţie implică un sistem stabil de valori sociale şi o societate organizată. În Ungaria, situaţia este nefavorabilă: societatea nu e în stare să domesticească aceste partide şi mişcări extremiste. Noii parlamentari extremişti ar fi ignoraţi de către partidele democratice de dreapta şi de stînga, de către Jobbik, pentru ca influenţa lor să fie redusă în parlament, sau ar fi forţate să se adapteze atmosferei din parlament.
Apariţia partidului Zorii Maghiari poate fi favorabilă, întrucît slăbeşte baza partidului Jobbik. Dar, în opinia mea, dacă guvernul va fi capabil să diminueze inegalităţile sociale şi să sporească coeziunea socială în zonele nord-estice şi estice ale Ungariei, în satele locuite de populaţia romă, existenţa partidului Zorii Maghiari va fi una de termen scurt.
Există un răspuns al stîngii, care să echilibreze societatea politică maghiară?
Partidele şi mişcările de stînga apărute recent sînt firave şi denaturate. Cultura socială şi politica democrată nu pot să echilibreze mişcările de extremă dreaptă pentru că acestea nu există în Ungaria. Conform Centrului de Analiză Politică, educaţia cetăţenilor poate ajuta la menţinerea valorilor democratice, poate fi eficientă în lupta împotriva extremismului de dreapta. Există paşi favorabili în sistemul recent de educaţie – paşi mici, însă. Paşi importanţi ar fi ajutorarea populaţiei rome, o integrare reală – de exemplu, prin mediatori pentru romi în şcoli –, dezvoltarea comunităţilor locale rurale –, dar guvernul urmează o politică socială nedreaptă, care, din păcate, creşte nivelul de sărăcie.
Ádám Paár este politolog şi analist la Center for Fair Political Analysis din Budapesta.
au consemnat Adrian BARBU şi Răzvan MUNTEANU
