Casetarul

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

A fi casetar era o ocupaţie nobilă în anii ’90. Înseamna să fii un soi de stăpîn absolut peste toate muzicile piratate din lume, înregistrate pe vapor sau prin subsoluri, la noi sau aiurea, unele păstrînd încă un nostalgic fîşîit de vinil, altele atît de îndărădnice, încît rupeau banda la prima probă, la primul bairam. Apoi, să le înmagazinezi în carcase de plastic, să le mai pui şi cîte o copertă copiată după cea originală şi realizată cu primele programe de grafică, de pe Pentium 1, sau să creezi propriile compilaţii, în funcţie de mood şi dup-aia să le intitulezi Best of Flower Power sau Rock Balads (că astea prindeau la gagici). Apoi, să stai să vinzi casetele pe soare sau pe ploaie, să te simţi liber şi superior la taraba ta muzicală, în vreme ce alţi întreprinzători ai aceloraşi ani vindeau sutiene, blugi turceşti sau ţigări.

În clasa a X-a, am cunoscut un casetar. Ne-am întîlnit la un chef destul de cuminte, de liceeni, unde el a aterizat din întîmplare şi şi-a petrecut întreaga noapte beat pe balcon. Totuşi, aşa beat cum era, avea ceva de băiat interzis sau, mă rog, de bărbat, la 25 de ani. După o tentativă de dans pe un Doors, mi-a spus şoptit să-l caut la locul lui de casete, iar a doua zi m-am trezit cu un vîrtej în stomac, pe care doar o fată de şaişpe ani putea să-l aibă. Bineînţeles, m-am dus, într-o zi de sîmbătă după-amiază, exact la ora cînd colegele mele de liceu începeau să suspine după acei băieţi confuzi şi cu voci în schimbare pe care îi plăceau, în lipsă de altceva, sperînd c-or să le sune şi că or să le invite la film sau la fast food.

Toneta lui era din tablă, circulară, el stătea pe un scaun mic, ca de DJ, ascultîndu-şi muzicile la un cas vechi, cu baterii. Încă nu se inventase walkman-ul, cel puţin nu la noi, aşa că era cumva firesc să te plimbi de colo-colo cu casul şi cu casetele în traistă. De la distanţă, casetarul, îmbrăcat în geaca lui de Motor şi cu părul lung, blond, prins în coadă, părea că orchestra traficul din intersecţie, molcom la ora aceea, parcă şi pietonii din preajma lui se mişcau coregrafiat. Casetele erau împrăştiate în evantai pe tarabă, sub tarabă erau mai multe cutii goale de bere. „Poţi să pui ce muzică vrei!“ mi-a spus, de parcă tocmai venisem în vizită la el acasă. Am ales la întîmplare un Love Songs, desigur, 5 sau 7, şi am dat peste o melodie bizară, Flash and the Pan, parcă, „Lights în the Night“. De la toneta lui, oraşul se vedea altfel, mă simţeam ca într-o bulă atemporală. Au început să se perinde tot felul de oameni în căutare de muzici felurite: adolescenţi cu şepci întoarse invers, umblînd după rap – I’ve got the power! –, rockeri tineri şi imberbi, cu tricouri cu Slayer şi Megadeth, rockeri bătrîni, care întrebau de Deep Purple în concert, muşterii vechi, care îl cunoşteau pe casetar, dădeau noroc şi aşteptau casetele promise, primele Tom Waits, doar pentru cunoscători, fete care voiau să cumpere pentru iubiţii lor boy bands-uri, Take That şi NKOTB care, de fapt, le plăceau mai mult lor, piţipoance care încă mai ascultau Ace of Base şi hit-ul verii, Jessica Jay – „Casablanca“, cocalari care cereau Generic şi Azur, iar casetarul meu le arunca priviri pline de dispreţ şi le răspundea sec, ca la Alimentară: „Nu ţinem!“ Într-o oră, am dat vreo 20 de casete – „uite că-mi porţi noroc la vînzare!“ mi-a spus el. Şi am început să mă simt şi eu stăpînă peste muzicile piratate de pretutindeni, în timp ce pe cas se derula în play caseta cu Love Songs 5 sau 7, deşi nu era nimic romantic între noi doi. Se lăsa seara, l-am ajutat să-şi strîngă casetele şi să închidă toneta, apoi m-a invitat la o pizza. Stînd la aceeaşi masă, mi-am dat seama că nu prea avem ce să ne spunem. Lumile noastre erau complet diferite, dacă i-aş fi vorbit despre profa de chimie, spaima şcolii, sau despre micile intrigi şi trădări din liceu, probabil că l-aş fi plictisit, iar el, în afara tonetei şi a casetelor lui, era un ins destul de banal: avea un cîine-lup, încă locuia cu părinţii, voia să plece în Germania şi să facă bani.

Aşa s-a sfîrşit o poveste, înainte ca ea, de fapt, să înceapă, iar din acei ani ’90 mi-a rămas o cutie plină cu casete, pe care n-am mai încercat să le ascult de atunci, însă sînt, totuşi, o mărturie că acei ani, parcă de nicăieri şi care nu se mai potrivesc niciunde, au existat, într-adevăr. 

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.