Vindecări miraculoase – zdrobirea blestemelor. Fericirea

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

„Toate astea se obţin foarte uşor! Sînt lîngă tine, dar nu le vezi! Ai… aşa… o greutate pe suflet? Simţi că cineva îţi vrea răul? Nu mai ştii cum să ieşi din necazuri şi din datorii? Soţul tău vine băut şi caută ceartă şi scandal? Ai dureri de spate? Simţi… aşa… o oboseală, tot timpul? Un fel de nod în gît sau o apăsare în coşul pieptului? Simţi că cineva te vorbeşte de rău şi abate ghinionul şi necazul asupra ta? Ai avut un divorţ, o suferinţă, o decepţie? Necazuri din cauza copiilor? Ai o depresie sau înţepături la inimă? Te doare ceva şi ţi-e frică de doctori şi de faptul că nu ai bani să mergi la spital? Nu mai ştii cum să rezolvi toate treburile casei tale şi fiecare zi e o suferinţă? Vino la Catedrala Credinţei, pe şoseaua Filaret, numărul 11, vizavi de fostul Supermarket XXL!“ (Asta cu adresa m-a facut praf şi pulbere, am rîs de m-a luat cu leşin.) „Zdrobim blestemul şi deschidem calea spre vindecare! Spunem adio trecutului, într-o slujbă specială de alungare a răului! Toate necazurile vor rămîne în urmă!“

Ca să ai acces la lumea asta uluitoare, trebuie să ai marele noroc de a prinde o insomnie care îţi lipeşte ochii de tavan, pe la 4 dimineaţa. Mai poţi să-l prinzi pe Dumnezeu de-un picior şi sîmbăta sau duminica dimineaţa, de pe la 7 pînă pe la 9. Dar cine se scoală la orele alea să se uite la televizor? Eu cu insomnia am dat lovitura asta. Aşa am aflat de Catedrala Credinţei şi de Pagina Universală. Încercînd, ca orice zombie contemporan, să adorm, butonînd telecomanda. Şi dînd peste un post de televiziune care le vinde spaţiu de emisie tipilor ăstora.

Nici nu ştiu de unde să încep povestea. Tipii, gagiii, indivizii, cum vreţi să le ziceţi, sînt foarte tari. Sînt extrem de diferiţi de neoprotestanţii clasici, ăia pe care îi ştie toată lumea. N-au mai nimic din natura discursului neoprotestant, fie el şi cel misionar, cu care s-a întîlnit fiecare dintre noi, la un moment dat. N-au ocolişuri prea largi în a spune pe şleau care-i treaba. La televizor apar doi domni care vorbesc româneşte extrem de bine – în sensul că sînt cumplit de persuasivi pentru lumea necăjită, umilită, şi cu nervii în „pioneze“ – dar cu un foarte puternic accent portughez. C-or fi de pe la capătul vestic al Europei, c-or fi ajuns pe-aici tocmai de la meşteru’ Pelé, de prin Brazilia, habar n-am. Cert e c-au prins şpilurile unei limbi vorbite la baza lumii noastre româneşti, acolo unde elita de la noi refuză dintotdeauna să privească altfel decît cu o stare de vizibil disconfort.

Odată mingicăreala lingvistică deprinsă, începe dansul, stimaţi telespectatori. Domnii cu accent portughez – unul dintre dînşii e „Părintele Julio“ – cheamă la depunerea mărturiei nişte români care au dat lovitura după ce au ajuns la dînşii, la Catedrala Credinţei. Martorii sînt, în exclusivitate, femei. Una dintre ele povesteşte fascinant despre cum au luat sfîrşit necazurile. Se făcea că avea o firmă. Nu cine ştie ce. Aşa… ceva mic… de apartament. Afacerea asta era făcută împreună cu o prietenă. De la o vreme, treaba n-a mai mers. Bani puţini, datorii mari, frica zilei de mîine. Soţul a început să bea, să facă scandal, să fie agresiv. Copiii au luat-o razna, în anturaje dubioase. Doamna era în depresie, avea dureri de coloană, greutate în coşul pieptului, visa urît, era disperată. E posibil ca partenera de afacere să-i fi făcut nişte farmece. Asta tre’ să fi fost. Că altceva n-avea ce. Clar e că partenera a dispărut cu nişte bani. Ce să facă biata femeie, rămasă în faliment, căzută în depresie, cu familia distrusă şi cu viaţa făcută varză? S-a dus la Catedrala Credinţei, vizavi de fostul Supermarket XXL. Dar aici a aflat că trebuie să facă un sacrificiu. Să sacrifice ceva preţios. Altfel, Dumnezeu n-o aude. Şi femeia a sacrificat. Imediat a sacrificat ceva preţios.

Dom’le, a doua zi – nu a treia, nu a patra! –, fix a doua zi i-au… „intrat nişte bani“. Soţul a încetat imediat să mai bea şi a devenit tandru şi iubitor, mai abitir decît atunci cînd s-au cunoscut. Copiii s-au potolit imediat. Eee… dac-a văzut femeia că aşa merge treaba, s-a dus iar la Catedrala Credinţei şi i-a zis lui Dumnezeu: „Doamne, dacă aşa stă treaba, că eu am sacrificat ceva, şi Tu m-ai ajutat imediat, păi… atunci, ajută-mă să cîştig mai mult, şi eu îţi voi sacrifica zece la sută din ce cîştig, de fiecare dată.“ Şi ce credeţi? Dumnezeu i-a dat. Şi ea, de fiecare dată, acum, dă la Catedrala Credinţei cîte 10% din ce cîştigă.

Şi asta nu e tot. Părintele Julio zice că la ei, acolo, a venit, nu de mult, şi un părinte ortodox. Defect. Stricat, săracu’. Era deprimat. Ei bine, Catedrala Credinţei l-a reparat şi p-ăsta. Fără probleme. Ţac-pac! Fără taxă, fără bani… ca la alţii. Totul e gratuit. Important e să crezi. Să vii cu ideea că se rezolvă. Şi cu sacrificiul. Fără sacrificiu, n-ai făcut nimic. Poţi să aduci la Catedrala Credinţei şi o haină întoarsă pe dos. Sau o sfoară cu un nod la mijloc. Se face slujbă extraordinară, ceva foarte puternic, de dezlegare a farmecelor. Dup-aia, se întorc hainele, se taie nodurile şi gata! Gata! Trecutul a rămas în urmă. Dar numai după ce faci sacrificiul! Altfel e nasol. Nu merge treaba.

„Veniţi la slujba de încetare a nenorocirilor care vor să vă distrugă! Avem adus parfum de trandafiri din Ţara Sfîntă! Trecutul dispare, şi atunci persoana va avea în casă şi în familie prosperitate şi cîştig, şi parfumul special al iubirii din Ţara Sfîntă!“ Nu vă speriaţi, stimaţi cititori, dacă nu sînteţi bucureşteni. Nu-i nici o problemă. Centrele de Ajutor Spiritual ale Catedralei Credinţei se găsesc în toate oraşele mari ale ţării. Chiar şi dacă aţi fi inconştienţi şi v-aţi ascunde, Catedralele tot ar da de urma dumneavoastră.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.